Durerea unei pierderi de sarcina (23)
Raspunsuri - Pagina 21
danangie spune:
CHANTAL imi pare nespus de rau pentru ceea ce ti s-a intamplat. Plangi cat poti pentru ca asa te descarci mult. Eu abia mi-am pierdut copilasul. Eram in 10 saptamani. Si sunt foarte sfasiata!! Nu reusesc sa-mi revin. Apai tu care l-ai tinut in brate. Sper sa-ti dea Doamne forta sa mergi inainte si sa iti revina puterile si dorinta. Nu iti cunosc in totalitate povestea.....ca eu abia am intrat aici din pacate....din pacate pentru mine....pentru ceea ce mi s-a intamplat.....Sa te ajute D-zeu!
BEBICA
POZELE MELE
Michelle81 spune:
Danangie-imi pare nespus de rau!Iti inteleg durerea si stiu ca acum simti ca nu vei putea trece peste asta dar TREBUIE intelegi?Fir-ar sa fie nu mai inteleg nimik!!De ce se intampla atat de des,de ce mamicilor care isi doresc atat de mult un copilas??Imi pare atat de rau!!Sper sa aveti putere sa treceti mai departe si tu si sotul tau!eu am pierdut o sarcina acum doi ani iar anul trecut mi-am vazut fetita fara suflare la 24 saptamani,cred ca fetele sunt satule de cat povestesc despre fetita noastra dar ambele sarcini ni le-am dorit din tot sufletul!E ingrozitor si as vrea sa gasesc cuvintele potrivite dar nu le mai gasesc pentru ca,chiar nu mai inteleg ce se intampla!Incearca sa rezisti,poate ca odata visul nostru va deveni relitate dar pentru asta trebuie sa rezistam oricat e de greu!Te imbartisez!
SUFLETEL te asteptam
Michelle81 spune:
Fetelor ma scuzati ca nu va raspund astazi dar sunt deprimata,atat de trista...mi se pare totul atat de nedrept!!!
SUFLETEL te asteptam
brabe spune:
Buna fetelor!
Danangie imi pare rau de ce ti s-a intamplat. Si eu am avut o SEU acum 4 luni si nici pana acum nu mi-am revenit, dar mi-am dat seama ca suferinta mea nici nu se compara cu suferinta altor fete de aici.
Nu vei putea uita niciodata si nici nu trebuie. Plangi pana nu mai poti. Pentru mine asta a fost singura alinare. Acum uneori ma simt vinovata ca nu mai pot plange. Sotul mi-a fost alaturi tot timpul.
Dupa laparoscopie doctorii mi-au spus ca trebuie sa astept 3-4 luni ca organismul sa se refaca. Mi se parea o vesnicie. Dar uite ca a trecut, iar luna aceasta a fost prima de incercari. Nu mi-am pus mari sperante.
Lasa timpul sa treaca. Acorda-ti un ragaz. Stiu ca e greu acum dar trebuie sa fii tare.
dulci si sa auzim de bine.
Michelle81 spune:
Brabe-suferinta este in mare parte la fel pentru ca toate fetele de aici ne-am dorit din toata inima un copilas sanatos...Cand am trecut prin avortul spontan pentru mine a fost sfarsit de lume atat de mult m-a durut si am crezut ca nu mai am puterea sa incerc niciodata apoi mi-am capatat puterea sa incerc si ce s-a intamplat?Mi-a luat-o Dumnezeu pe fetita noastra,am vazut-o doar cateva minute in care am mangaiat-o si i-am spus ca o iubesc mai mult ca orice pe lumea asta....am spus ca nu mai incerc niciodata dar imi doresc atat de mult si acum iata-ma ca incerc din nou cu frica in san,cu tot felul de ganduri in cap...Nu am alta solutie....sunt doar doua optiuni:sa ma imbolnavesc psihic sau sa incerc din nou oricat de frica mi-ar fi...eu am ales adoua varianta pentru ca ne dorim din toata inima un copilas sanatos...Dupa cum stii chiar daca voi ramane garvida(incerc de doua luni)pana in luna a 5-a 6-a nu-mi vor putrea spune daca copilul va fii din nou bolnav sau nu,iti dai seama cum am sa stau pana atunci,dar nu as mai putea trece prin asa ceva niciodata,sa nasc si sa stiu ca nu-mi iau copilul acasa...
SUFLETEL te asteptam
brabe spune:
Michelle si eu am aceeasi frica de care spui tu. Ma gandesc daca o sa ma parte de o alta SEU ce o sa ma fac. Acum am decat o trompa pentru ca sarcina avea 8 sap si nu au mai putut salva nimic.
Dar cum spuneai si tu incerc pentru ca un bebe e tot ce dorim.
danangie spune:
MICHELLE imi pare nespus de rau pentru tine.............pai sa pierzi de 2 ori......si a doua la o sarcina asa avansata...........nu stii care era motivul la a doua? Imi pare tare rau. Si mie mi-e frica pentru urmatoarele, ce eram stresata pana acum...............dar ce-o sa fiu de acum in colo!!
BARBE am sa incerc sa trec peste asta....dar va fi nevoie de timp.........mult timp....
POZELE MELE
Alé spune:
Alo, alo, lacrima unu catre lacrima doi, receptie!
Fetele dragi, plingeti, ca stiu ca-i greu... danangie, tu esti intr-o stare foarte delicata acum si chestia cu luminile aprinse imi e atit de cunoscuta... Nu stiu sincer ce sfat sa-ti dau, pentru ca la mine n-a functionat nimic din toate sfaturile care mi s-au dat. Poate doar sa te intorci cit mai curind la serviciu (daca lucrezi) - nu vindeca, dar iti tine mintea ocupata si trec mai usor orele. Daca nu lucrezi, incearca sa-ti gasesti ceva de facut.
Noi de exemplu, anul trecut am zugravit un perete in galben si anu asta am cumparat un fotoliu de la Ikea si am remodelat putin sufrageria... Uneori tine figura...
In rest, nu am ce sa-ti spun... Singurul adevar legat de pierderile de sarcina este ca timpul vindeca ranile... Stiu ca acum nu te ajuta cu nimic, intrucat acest "timp" e undeva mult in fata, iar tu inca traiesti si te agati de trecut, de perioada in care bb era in burtica... O sa te simti mai bine pe zi ce trece. A, si inca ceva: nu stiu cum te intelegi cu sotul si cum reactioneaza el fata de situatie si fata de tine, dar nu-l indeparta sub acuza ca nu te intelege... TU esti iubita lui si el pe tine vrea sa te vada bine, sanatoasa si mai putin inlacrimata.
Imi pare rau pentru ce s-a intimplat, iti dai seama... O sa fie mai bine, o sa vezi... Daca simti ca nu mai poti, poti sa iei niste antidepresive usoare, cum este Sedatif PC de la Boiron (homeopate). 
A, si mai vreau sa zic ceva. Io am pierdut 2 sarcini mari - la prima am bocit 3 luni si mi-am revenit fizic cam in acelasi timp, ba chiar dup'aia mi s-a dereglat ciclul rau de tot. Acum, la a doua, dupa 3 zile nu mai plingeam, dupa o saptamina eram la servici, dupa 3 saptamni singerarea s-a oprit si acum astept primul CM dupa care pot sa ma apuc de treaba. Concluzia e ca am observat la mine ca starea psihica influenteaza foarte mult starea fizica si cum nu ne dorim decit sa raminem cit mai repede insarcinate din nou, trebuie sa ne revenim repede, ca sa-si revina si corpul mai repede.
Chantal, mi s-a rupt sufletul sa vad in ce stare esti... Nu am decit trei cuvinte sa-ti zic, din pacate in engleza, ca-s consacrate la ei, la noi suna ca la balamuc: let it go... Ce i-am spus lui danangie e perfect valabil si pentru tine.
Michelle, cunosc dezamagirea testelor negative dupa pierderea sarcinii. Nici pentru tine nu am vreun sfat magic... Plingi acum si pe nesimtite o sa fii din nou in ziua 7, apoi 14 si apoi iar emotii si nerabdare. Nu gindi mai departe de citeva zile, ca daca ajungi cu gindul la data viitorului test, te apuca iar depresia la gindul ca ar putea fi negativ... ia si tu niste Maca, macar sa simti ca faci ceva sa-ti sporesti sansele.
Cit despre mine, sint vai de somnu meu. Mi-am luat catel 
. O sa-l tin numai vreo 10 zile, pina ii termin schema de vaccinare si apoi il exportam la tara. Inutil sa spun ce terapie minunata e catelusu asta, doar ca eu am posibilitatea sa-l dau dupa o vreme, deci nu ma arunc sa zic sa va luati caine, ca e greu cu el in casa. Ce sa va zic... Are 2 luni, face pp si kk peste tot si tot timpul, plinge noaptea, doarme maxim 2 ore, dupa care incepe sa schelalaie... Azi noapte am zis ca nu mai fac copiii, ca eram capie... la 3 si la 5 eram in sufragerie leganam catzelu' sa adoarma 
si azi dimineata la 7 stringeam pp si kk, ca a trebuit sa ma duc la lucru si azi... gaseste pe cineva sa stea cu el, da-i instructiuni, suna de 3 ori in 6 ore sa vezi ce face, daca a mincat, daca a facut pp, etc... Plus mitza, stapina casei, ai grija sa nu se simta neglijata, scarpin-o in coarne, ia-o-n brate sa nu atace animalu mic, ce sa mai, circ in toata regula... Nu ma pling, ca e frumos...
Altfel, sint bine - nu mai singerez aproape deloc de la inceputul saptamanii, inflamatie nu mai am, ca nu ma mai doare nimic si astept sa-mi vina ciclul. Ce-o sa fie, o sa vedem...
Va pup pe toate si aveti grija de voi.
Toate lucrurile se intampla cu un scop | Alé |
danangie spune:
ALE' multumesc de incurajari. Sotul imi este foarte alaturi, a plnas impreuna cu mine....cu urlete pot spune.....el ma lasa sa plang , nu-mi spune sa nu plang. Ma mangaie tot timpul, ma incurajeaza tot timpul, de la munca imi da telefon non-stop. E alaturi de mine si-l admir. Eu acum sunt in medical. Ca nu as fi suportat acum sa merg la munca. Lucrez cu pacienti si e greu tare sa joc teatru acum........in starea in care ma aflu. Vroiam sa intreb....eu nu e ca sangerez asa tare. E normal? Trebuie sa sangerez foarte mult? De exemplu cam de 3 ore nu mai sangerez deloc. Chiuretajul l-am facut ieri dimineata, nu am simtit nimic ca m-au adormit.......oare de ce nu sangerez asa mult? Cum ziceti voi? Eu de ieri seara iau si niste picaturi care mi le-a dat medicul pentru hemoragie. Cum e treaba la voi? Sa fie ca sarcina la mine era destul de mica si deci uterul nu era asa de mare si deci nu prea au avut ce curata?
Eu acum trebuie sa rezolv si problema chistului, ca am un chist destul de mare si pana la urma m-am decis sa il scot prin laparascopie.....mai ales ca acum mi-au facut anestezie generala si deci nu am simtit nimic si deci m-am trezit bine.....pe urma dupa ce rezolv treaba cu chistul.....prin septembrie , octombrie am sa a apuc din nou. Dar exact cuma fost si data asta. Fara monitorizari, fara stres, etc. Am sa gust de fiecare clipa si sigur am sa raman cand nici nu am sa ma astept. Ciao
POZELE MELE
Alé spune:
Danangie, tu singerezi normal. Io sint anormala de obicei la capitolul asta 
. La mine si sarcinile au fost cu singerari si nici dupa chiuretaje nu s-a oprit beleaua asta de singerare.
Deci stai fara grija, caci singerarea normala dupa chiuretaj este de 3-5 zile. Repet, io nu ma mai opresc cind ma pornesc si de asta pt mine e mare realizare ca dupa 3 saptamani s-a oprit, si nu dupa 3 luni ca data trecuta.
Celelalte fete stiu sa-ti zica mai bine cum e la oamenii normali.
Toate lucrurile se intampla cu un scop | Alé |