Durerea unei pierderi de sarcina (23)

brabe spune:

Buna fetelor!
Nici nu stiu cum sa incep. A trecut ceva timp de cand nu am mai scris desi v-am urmarit din umbra. Am plans pentru fiecare din voi. Nu stiu daca va mai aduce-ti aminte de mine.
Sunt patru luni de cand nu mai sunt eu. Pe 29 dec am avut o extrauterina, care a fost eliminata laparoscopic. Nici pana acum nu mi-am revenit. Mi-a fost greu sa mai scriu.
Am trecut de la agonie la indiferenta, am plans pana nu am mai putut. Iar apoi cand nu am mai putut plange ma simteam vinovata. Inca nu am putut uita. Lumea ma critica ca sunt exagerata, ca ma gandesc prea mult la ce a fost. dar nu pot........

cristina26 spune:

Doamne cat de deprimata esti, draga mea Chantel. Daca ar fi un cuvant magic,pe care sa ti-l spun ca sa iti ia toata durerea din suflet as face acest lucru, dar stiu ca nu este...
Imi amintesc ca atunci cand eram mica, uneori ma ascundeam si ma intrebam plangand de ce sunt eu cea care nu are mamasi ma gandeam cat de binecuvantati sunt toti ceilalti copii... a trecut timpul si am trecut peste asta. Am pierdut primele doua sarcini si am simtit lipsa mamei mele, desi nu am avut oportunitatea sa o cunosc, dar niciodata nu i-am simtit lipsa mai mult decat atunci cand mi-am ingropat copilul. As fi vrut sa fie diferit... dar cred ca Dumnezeu m-a binecuvantat sa am o finuta care este doar cu 5 zile mai mare ca Paul, iar prietena mea cea mai buna din liceu are un baietel cu 6 zile mai mare ca Paul... prin ei o sa il vad pe Paul, vad cum ar fi fost baietelul meu daca ar fi fost diferit totul...
Pe mine, Ingrid m-a ajutat sa pot sa supravietuiesc pierderea baitelului meu... daca nu era ea, poate si azi ma rugam sa mor... dar acum trebuie sa fiu puternica pt ea... uneori reusesc, alteori nu, dar asta e viata mea... nu pot sa schimb nimic...
Imi amintesc ca dupa ce l-am pierdut pe Paul, una din mamicile care si-a pierdut si ea un baietel Matthew mi-a scris... ea a pierdut 8 sarcini, l-a nascut pe Matthew prematur si dupa 206 zile a murit si el... mi-a spus ca si ea si sotul ei au divortat dupa moartea bebelusui... ea a supravietuit unei drame cu mult mai mare ca a mea... trebuie sa supravietuiesc si eu... si tu,draga mea prietena trebuie sa spuravietuesti si tu, poate ca pt moment antidepresivele sunt bune, si eu am luat pt ca a trebuit Te pup si te inbratisez cu drag. Te rog sa ne scrii zilnic, te rog mult.

What we have once enjoyed we can never lose... all that we love deeply becomes a part of us" - Helen Keller
Cristina mama ingerasului Paul

ingerasul meu Paul

www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=b2d4d0366fd97a7fe09e3&skin_id=0&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">filmulet

28+ Ingrid Ecaterina si mami

irinabobe spune:

chantal nu cred ca fetele sunt rau intentionate ( de fapt sunt sigura, le cunosc si eu am fost la odiseea de sept-oct care din pacate a fost cu ghinion pentru multe dintre noi), cred insa ca e foarte greu sa realizezi ce inseamna o asemenea pierdere daca nu ai trecut prin asta. eu sper sa reusesti sa iti revii si fara antidepresive, incearca cel putin, pentru ca altfel te vei afunda tot mai mult si mai mult. fiecare reactioneaza la durere in felul lui. pe mine singurul lucru care m-a facut sa merg mai departe a fost speranta ca o voi putea lua de la capat cat mai repede, dar norocul meu a fost ca am pierdut sarcina la doar 10 sapt, nu stiu cum ar fi fost sa ajung ca tine la o varsta atat de inaintata a sarcinii, pot doar sa imi imaginez si sa realizez cat de greu iti vine. insa fa un efort si incearca sa te ridici iar oricat de greu ar fi.
alyx eu ma simt mai bine fizic, chiar vroiam sa ma apuc de treaba luna asta dar acu parca as mai astepta o luna, as mai face niste analize, pentru ca imi este foarte frica sa nu se repete povestea , asa ca sapt asta ma duc sa fac analizele pt SAFL si trombofilie, dupa care in functie de rezultate vad in ce directie o apuc.

Michelle81 spune:

Buna fetelor dragi!Imi cer scuze ca am lipsit atat,am fost mai tot timpul plecati ca sotul a avut cateva zile libere ceea ce nu se intampla des asa ca am profitat si am petrecut cat am putut impreuna!
Arthurana-tu ai deschis acest subiect in martie 2006.Iti multumim frumos,fara acest subiect multe dintre noi am fii fost pierdute!Acum esti MAMICA,cel mai minunat vis ti-a devenit realitate.Te felicit din toata inima pentru baietelul sanatos.Cand va fii mare poate va citi cat de mult ai luptat pentru el,cat de greu ti.-a fost si cat de puternica in acelasi timp pentru ca nu ai renuntat si acum dupa toata lupta asta iti tii baietelul sanatos in brate!FELICITARI!!!!
Ileana -marius-tu ai fost alaturi de noi mereu,nu ai fost superstitioasa si ne-ai scris si cand ai fost gravida!Ai indurat multa durere dar acum esti in sfarsit fericita cu baietelul sanatos langa tine!Felicitari pentru grasunel.Te asteptam sa ne mai scrii cand ai timp!

Michelle81 spune:

Liana30-ma bucur sa aud ca ti-ai pastrat speranta si vei merge inainte!esti o luptatoare!
Mirela-ce citesc eu pe aici,Flavia presimte ceva?stii bine ca presimtirile ei se adeveresc mereu!pleci inaintea mea la odisee??M-as bucura atat de mult sa ne spui ca esti gravi!
Äle-ce frumos ai scris..."lasa ca facem si noi copilasi"...O sa fie bine ai sa vezi!
Nana-ma bucur ca nu ne-ai uitat si ne-ai scris,mie mi-ar place sa ne scrii mai des,stii voi care sunteti gravide ne dati putin optimism!Sarcina usoara in continuare!
Irda-nu cred ca prin odiseea Laurei,simt eu ca nici luna asta nu e nimik din pacate!Tu cum esti?au inceput greturile?
Mariana1976-ne-a fost atat de dor de tine!Ce mai faci?Asa este cu temerile nu ne vor parasi niciodata asta e sigur.nu cred ca vin luna asta cu doua liniute din pacate.Visul de a-mi tine odata copilasul sanatos in brate mi se pare atat de imposibil...
Pepsi-draga mea FELICITARI pentru cetatenie!cand ma uit la semnatura ta si vad cat de putin mai ai...tu esti urmatoarea care va naste,inca nu-mi vine sa cred!Am eu emotii pentru tine!si sa nu iti mai faci griji,stiu ca ,cu cat de apropii de nastere te iau tot felul de ganduri dar totul va fii bine,in curand ne vei scrie ca fugi la spital apoi stam toate si "pandim"noi un mesaj de la tine sa vedem cum a fost!e frumos ca iti doresti 4 copii,esti o mama atat de buna!Sa lasi grijile deoparte ca iti dau bataita asa gravidutza cum esti!
Cristina-Ana-off imi pare atat de rau ca din nou ai contractii si nu poti sta linstita dar sunt sigura ca Dumnezeu va avea grija de tine si baietel si totul va fii bine!!Nu inteleg cum de ti-a aparut din nou acel fibron,canbd ai urmatoarea programre la doctor?Saraca de tine,tu cu grijile tale si tot ne mai scrii tot te interesezi de noi.eu un test abia saptamana viitoare imi fac daca va fii nevoie dar nu prea cred,vineri ar trebui sa vina CM si sunt sigura ca vine,ar fi prea frumos sa nu vina!
Alyx-dupa cum ti-au spus fetele majoritatea au avut un cm diferit dupa chiuretaj,cred si eu ca e normal.Pierderea unei sarcini DOARE ff tare indiferent in ce saptamana sau luna esti,oricat de mic oricat de mare e sufletelul tau!
Mcrissa-ai facut vreun test?eu simt ca luna asta mergi la odisee!!abia astept sa ne spui ca ai vazut cele doua linute!
Crsitina26-imi pare rau ca ai suferit atat de mult si ma bucur ca micuta Ecaterina iti da putere acum!!Te imbratisez cu drag

Michelle81 spune:

Chantal-mi-era teama ca nu ne scrii si suferi singura si din pacate asa a fost!Te inteleg atat de bine!!Nu ne deprimi ,niciodata sa nu mai spui asta,noi toate care suntem aici intelegem in parte aceasta durere,ne-am retras aici pentru ca cei din jur nu inteleg ce este in sufletul nostru!!Nu o sa uiti niciodata stiu asta dar TREBUIe sa iti revii putin,sa mergi mai departe,sa faci un copilas sanatos doar asa iti vei reveni putin!Dar pentru asta trebuie sa te ridici si in nici un caz ca nu iei antidepresive te rog eu mult!!!aceleai intrebari mi le pun si eu si plang si intreb unde este dreptatea dar nu primesc raspuns!Clipele cu fetita nu le voi uita nici eu niciodata dar de dragul ei merg mai departe pentru ca stiu ca EA ar vrea sa ma vada fericita si fericita nu voi fii pana nu voi avea un copilas sanatos in brate!Asa trebuie sa faci si tu,oricat pare de greu,lupta asa cum ai luptat pana acum!Cazuri cu femei care isi omoara copilasii sunt extrem de multe si stiu cat doare sufletul cand te gandesti ca tu,eu si fetele am fii facut orice pt copilasul nostru iar altele....Insa asa este lumea,dreptatea nu mai este nicaieri,de asta ne-am convins!!!De multe ori mi-am dorit si eu sa mor langa fetita mea insa ce ar fi fost atunci??Numai tu poti lupta pentru tine si sunt sigura ca poti!!Esti tanara,nu te distruge de acum te rog si nu lua antidepresive!Nu stiu daca ai citit ce mi-a spus mie medicul"in moment´ul in care am renuntat sa luptam sa avem un copilas am pierdut in fata vietii"si asa este!Fiecare are un vis si lupta cu toata fiinta pentru acel vis!Visul nostru este sa avem un copilas sanatos,hai draga te rog eu LUPTA ai ai sa vezi ca MERITA!!!Noi suntem aici mereu,nu te mai retrage si descarca-te,vorbeste cu noi ca te intelegem!Ciuda pe alte femei cu copilasi e normala,a avut-o si o are poate inca fiecare dintre noi!nu iti spun sa o uiti pe fetita ta pentru ca stiu din experienta ca asta nu se va intampla dar de dragul EI ramai sanatoasa si nu renunta.Oricat ne enervam si ne stresam si nu intelegem unde mai este dreptateain lumea asta,nu vom putea schimba nimik,pentru ca vom auzi si azi si maine de cazuri nedrepte,intotdeauna va fii asa!eu sunt sigura ca POTI insa trebuie sa incerci sa te ridici de acolo unde ai cazut sa speri ca va fii bine!anii trec,timpul trece nu lasa asa ci lupta,lupta si iar lupta iar cand ai obosit ia-o de la capat!!!Te pup si te imbartisez cu mult drag!!!

Michelle81 spune:

Brabe-imi pare rau pentru ceea ce ti s-a intamplat!!Lumea...of lumea asta din afara nu va intelege niciodata ceea ce simti...E dureros stim toate de aici si cateodata nu mai am cuvinte cand citesc atata durere!!Trebuie sa poti chiar daca e atat de greu!Mergi mai departe si cu frica in san incearca din nou sa faci un copilas,puneti toate spernatele ca va fii bine data viitoare,pe multe dintre noi doar asta ne mai tine in viata,speranta ca va fii bine data viitoare!Nu renunta de acum,in toata fetele de aici se ascunde atata putere insa trebuie descoperita!Plang si eu si acum si de multe ori plang cu gandul la ceea ce s.a intamplat,cu gandul ca doar cateva minute am putut-o mangaia pe scumpa noastra fetita...Ce sa fac Brabe?Oricat de rau doare trebuie sa merg mai departe,sa-mi indeplinesc visul pentru care traiesc!Incearca sa mergi mai departe si tu te rog...

hair spune:

fetelor, va citesc mereu, dar nu prea am mai scris de mult, fetele mai vechi ma cunosc, intr-o vreme puteam si eu sa simt necazurile voastre si sa ma descarc, insa nu stiu ce mi se intampla, de cateva luni nu prea mai simt nimic, caut durerea si nu o gasesc, va citesc incercand sa destept in mine sentimente vechi si nu pot... parca am inchis totul intr-o odaie ascunsa din mintea mea pe care o ocoloesc inconstient, refuz sa intru in ea, desi imi doresc cu ardoare acest lucru, stiu ca multe din voi cautati uitare si alinare, eu caut durerea si nu o mai gasesc, parca sint de piatra... stiu ca atunci cand mi-am pierdut ingerasul ne-am zis ca nu vom mai putea fi fericiti decat cand il vom putea plange, ca fericirea noastra va fi durerea, si uite ca nu mai reusesc.
oare ce se intampla cu mine, caut durerea la cimitir, nu pot, in vorbele voastre, la fel... amintirile nu mi s-au sters, insa vin asa de greu... si vin doar pentru o fractiune de secunda. pe pozele lui nu m-am mai uitat de luni de zile, nu mai pot pur si simplu, in afara de cea de pe telefon si de pe desktop. ii aprind in fiecare seara o lumanare, dar parca fara vibratie si traire. sunt ca o moarta in viata.
stiu ca este un sindrom asta al uitarii tragediei prin care trece o persoana, stiti cumva cum se cheama?

felicitari ileana, sanatate multa puiutului.
va tin pumnii tuturor gravidutelor, flavia, laura, cristina 26, cristina_ana si toate celelate.

Happiness_4_us spune:

Ileana, Arthurana, felicitari pentru puiuti.
Flavia, tu urmezi sau mi se pare mie? Iti tin pumnii sa decurga totul bine. Felicitari din suflet pentru cetatenie. Este o mare realizare.
Mirelush si Michelle, va tin pumnii sa apareti cu cele 2 liniutze. Haideti ca ma rog de mult timp pentru voi.
Cristina_26, ce burtica frumoasa ai iar bebelina o sa aiba un nume tare frumos. Imi place mult ce nume ati ales!
Chantal, Brabe, fruntea sus! Suntem alaturi de voi!
Liana, Alé, stiti cat d emult tin la voi si va simt lipsa enorm acum la odisee. Ma rog la DD ptr voi si va imbratisez cu mult drag!
Cristina_ana, stai cumintzica in pat si fii optimista. O sa vezi ca totul va fi bine. Are grija DD de asta. Cand mergi din nou la medic?

Va pup pe toate si va imbratisez cu mult drag!

---

Nana, 20+ Razvan Andrei
In asteptarea lui
Bubu la 19sapt si 2 zile
Nunta noastra de vis!
Las Vegas
Daca incepi sa te sacrifici pentru cei pe care-i iubesti, vei sfarsi prin a-i uri pe cei pentru care te-ai sacrificat!

vanilla_ spune:

Buna Fetelor!
Cand m-am inscris prima oara pe acest forum am avut intentia sa impartasesc bucuria si senzatia minunata pe care numai o mama o poate trai..bucuria de fi gravida..am ezitat sa va scriu dar am citit multe articole foarte interesante care sincer m-au ajutat foarte mult. Acum va scriu pentru a impartasi durerea sufleteasca si fizica a unei pierderi de sarcina. Am citit cu sufletul la gura toate cele 7 pagini destinate acestui subiect care m-au intristat dar mi-au dat si putere pentru ca am vazut ca nu sunt singura.
Pentru a relata pe scurt povestea mea, incep prin a va spune ca am ramas insarcinata de la prima incercare :), ceea ce m-a bucurat foarte mult si mi-a dat sperante ca totul va fi bine si ca atat eu cat si bb-ul vom fi sanatosi. Totul a decurs fara nici o problema in primele 2 luni. Eu si sotul am hotarat sa mergem in Las Vegas sa ne casatorim si dupa nici o zi de la casatorie am avut un avort spontan...saptamana noastra de miere s-a transformat intr-un cosmar. Totul a inceput la 5 dimineata si cand am vazut ce s-a intamplat am lesinat in bratele sotului meu..cand m-am trezit primul lucru pe care l-am intrebat a fost: am visat urat nu-i asa? spune-mi ca visez...dar i-am vazut lacrimile pe obraz si am inteles ca e crudul adevar. Am refuzat sa merg la spital dar am inceput sa sangerez abundent si crampele nu mai incetau. Pana la urma am chemat ambulanta si la spital mi-au facut un ultarsound dupa care doctorul a confirmat pierderea de sarcina si faptul ca nu am nevoie de chiuretaj pentru ca m-am "curatat" singura. Am mai fost la un control saptamana trecuta si doctorul mi-a spus ca sunt bine. Dupa 25 de zile mi-a venit si primul CM, intr-adevar e putin diferit de celelalte (asa cum au spus si fetele) atat prin consistenta cat si prin culoare. Acum intrebarea mea este: ce credeti dragele mele, ar trebui sa mai astept inca un CM sau putem incerca din nou luna aceasta? E prea devreme? Doctorul mi-a spus ca pot incerca de luna aceasta fara probleme, sotul meu m-a sfatuit sa mai asteptam o luna..nu stiu cum e mai bine sa fac..va rog sa ma sfatuiti. Va multumesc foarte mult ca existati si sunt cu sufletul alaturi de toate fetele care au trecut prin experiente neplacute!