de-ale job-ului...si nu numai

Mickyyy spune:

nemary, degeaba ma gandesc eu ca trebuie sa-l termin maine, daca STIU ca nu e necesar decat peste o saptamana, nu-mi foloseste la nimic autosugestia
ankalaura, s-ar putea sa ai si tu dreptate, in general lucrurile la care nu le vad utilitatea, sau cu termene de predare nerealiste sunt ultimele pe lista de prioritati. Si mai e si lipsa de comunicare, de fapt nu e lipsa...degeaba comunicam daca vorbim limbi diferite. Ceea ce mie mi se pare foarte important de rezolvat e de multe ori in coda liste de prioritati a sefului, si viceversa.
simali, asta cu verificarea e dureroasa la mine . De cand ma stiu, n-am fost in stare s-o fac. La examen de exemplu eram printre primii care ieseau din sala (la admiterea in liceu diriginta a pus chiar pariu cu barbata-sau pe tema asta, ca voi iesi prima din sala; l-a pierdut...am iesit a doua , chit ca la examen am luat 10), imi faceam lucrarea, in alea 2-3 ore ma concentram la maxim, verificam doar superficial, sa vad daca n-am ratat vre-un subiect sau altceva de genul, si apoi predam lucrarea. Nu cred c-a fost examen la care sa nu ies intre primii 5, chit ca nu intotdeauna asta insemna o nota mare, si atunci cand stiam, si atunci cand nu stiam, tot la fel plecam; rezolvam atat cat stiam si predam lucrarea; doar in cazuri exceptionale (a se citi cand eram paralela cu subiectele) stateam sa arunc priviri in stanga, in dreapta, pe cursuri (daca puteam sa le scot, ca fituici n-am avut niciodata rabdare sa fac), etc.
Si e valabil si la serviciu. Fac ceva, sunt foarte atenta atunci cand il fac prima data, si apoi il iau de bun. Verific doar daca e ceva care fac pentru prima data, ceva mai complicat, sau daca e vre-un raport unde am nevoie sa-mi iasa anumite corelatii. Nu zic nu, am mai dat-o si in bara cu graba, oricum destul de rar zic eu, mai degraba gresesc la o chestie pe care o verific de prea multe ori, ca incep sa nu mai fiu sigura pe mine pe masura ce recitesc, si am mereu impresia ca trebuia facut altfel....si dupa ce o schimb de cateva ori ajung la concluzia ca tot prima data o facusem mai bine.

Oricum, una peste alta vad ca si altii au probleme asemanatoare....dar intrebarea ramane totusi: care's solutiile? Care-i reteta de "responsabilizare" in cazurile in care anumite chestii nu-ti fac nici o placere sa le faci, si totusi trebuiesc facute?

Mickyyy si cele 2 fete cucuiete: Malina Ioana (www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=34545" target="_blank">31.03.2004) Daria Maria (www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=58164" target="_blank">22.06.2005)

Ajuta-ma sa cresc langa mama mea!

mamica dulce spune:

Mickyyy ,cat de bine te inteleg,asa sunt si eu si mi-e o ciuda cateodata!!!!
Asa sunt de cand ma stiu,si in scoala/facultate si in particular.Nu fac nimic pana nu arde,in afara de copil Slava Domnului.
Ma refer la proiecte,examene,programari chiar si treaba in casa-pana nu ma musca de fund nu ma misc sa o fac.
Pur si simplu intruchiparea zicalei cu statul intr-un colt linistit...diferenta e ca ma gandesc tot timpul la treaba aia si-mi promit ca ma apuc de ea...peste 5 minute.
Sunt o catastrofa pana ma mobilizez atunci rezolv tot cumva.
Si apoi stau si ma intreb de ce am stat cu stresul atata timp cand in fond as fi putut face kestia aia la timp si mult mai simplu.

un exemplu(cel care-mi sta pe creier cel mai mult acum)..uite,anul trecut prin octombrie am bagat de seama ca-mi expira pasaportul in februarie.Imi notez ca trebuie sa ma duc la ambasada sa-l schimb.Acum e aprilie...aproape mai,inca nu arde,nu m-a amenintat nimeni cu amenda,dead-line sau ceva...si inca imi promit zilnic ca ma duc "saptamana asta"...Ia sa-mi vina scrisoare maine cum ca e belea-pai nu ma fac titirez si in doua zile imi pun apostile,fac traduceri etc si trimit si actele?
Si asta in conditiile in care imi tai singura craca de sub picioare...pasaportul dureaza 3 luni si vine vara...eu nu pot pleca nicaieri pana nu-mi vine de la ambasada.Deci,dupa ce ca sunt indolenta si delasatoare...mai sunt si toanta!

Si am exemple de astea cu duiumul.

Life is not measured by the number of breaths we take,but by the
moments that take our breath away.

Anca
carnaval

A_Iulia spune:

Mikky, da' tu acuma esti nervoasa pe tine sau ce? Unde-i baiul? Le faci cand iti vine sa le faci, ca alea care ard sunt sigura ca le executi imediat

Adina + Olivia Karla 04.03.2004

ankalaura spune:

Eu n-am solutie, ca daca aveam, o aplicam. Am una mica, mica, functioneaza uneori. Imi tin planning-ul in fata, ca sa nu uit (la mine si asta mai e - uit nene, daca nu-mi [;ace, uit!) - chiar si aici am o problema, ca nu stiu niciodata in ce data suntem, si verific lucrul asta de 15 ori pe zi, si pana seara iar nu stiu in ce data suntem...

kariguld spune:

Eu am doua agende, una acasa si una la firma. De obicei, in fiecare luni dimineata ma uit in agenda, ce am de facut pt saptamana in curs, daca chiar apar urgente atunci aman unele lucruri. Avantajul meu este ca lucrez la firma sotului, a noastra de fapt, sau poate nu-i chiar un avantaj... ca trebuie sa dau exemplu in tot ce fac daca vreau sa fie bine. La sfarsitul fiecarei luni stabilesc bugetul pt casa, fac planificari pt luna urmatoare si in general ma tin de tot ce am planificat. Desigur ca am grij sa avem timp liber, sa ne odihnim, sa iesim in oras, sa plecam in mici vacante. Eu nu ma simt stresata decat foarte rar, imi place sa fac lucrurile bine si pe indelete. De ex, intr-o zi am 4, 5 intalniri cu persoane diferite, imi iau pentru fiecare cate 15, 20 de minute in plus, ca sa am timp intre si de un respiro, de dat telefoane, de verificat si semnat acte. Imi place punctualitatea, oamenii calmi, iar cei care lucreaza la noi, sunt calmi, nu lucreaza sub stres. Chiar ma mir cum pot trai unii oameni sub stres continu??!!
Niciodata nu las prioritatile nerezolvate, iar lucrurile importante le rezolv pe rand.
Nu cred ca este nici o reteta de responsablizare, depinde de fiecare om, cat este de organizat, cat se concentreaza asupra lucrurilor care conteaza pentru el, sau familia lui, ori pt job.

Kari

Bic spune:

Din pacate si eu sufar de problema asta, motiv pentru care de doi ani de zile nu am fost in stare sa-mi dau lucrarea de master. De trei ori am inceput sa lucrez, dar prea tirziu pentru un proiect atit de mare si am pierdut tot ce-am lucrat pentru ca nu am fost in stare sa termin la timp. Eu care in Romania, ca si tine, ca si voi, ma mindream ce tare sint eu ca iau examene si fac treaba buna pe ultima suta de metri.
Acum in sfirsit m-am mobilizat si sint pe drumul cel bun.
Dar cred ca aminarea asta e specifica si Romaniei, iar mie inca nu mi-a intrat in cap ca aici CHIAR NU SE POATE asa. Efectiv, nu poti sa lucrezi pe ultima suta si sa-ti iasa. Daca lucrezi pe ultima suta, se vede si o iei in barba.
Asa ca la munca fetelor, ca e de belea!



Smaranda, 3.11.2005
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=75330" target="_blank">Povestea nasterii

www.askdrsears.com/html/2/T020100.asp" target="_blank"> Alaptati,
www.lalecheleague.org/bfinfo.html" target="_blank"> alaptati,
alaptati!

Cum se poarta un bebelus in wrap si www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=80475" target="_blank">discutia de pe DC

anka-maria spune:

Doamne, cat de bine m-ati descris! am inceput in februarie sa-mi scriu lucrarea de doctorat, teoretic mi-ar fi ajuns 2pag/zi ca sa termin lejer pana in iulie.
Eh, da' m-am tinut eu de alea 2 pagini? Nu, maica, uite ca e luna mai si io abia am scris 2 capitole amarate si alea in pripa cand m-au luat profii la intrebari. De ce sa ma grabesc, ca doar era timp! acum nu mai e, trebuie sa ma apuc serios.
Pur si simplu mi-e imposibil sa fac ceva din timp, o aman pana la pastele cailor si apoi sunt nevoita sa trag noptile sa recuperez.
Stie cineva cum se vindeca treaba asta?

---------------
Just me

Victoria_mami spune:

Ca tot vorbea cineva pe-aici de delasare: Cat va invidiez pe cele care outeti amana sa faceti ceva ce trebuie ptr. ceva care va place!!! Dati-mi si mie un sfat cum sa fac asta; la mine e nebunie, in general, si ce stiu ca am o luna inainte sa rezolv, trebuie (macar) sa ma apuc ACUM! Si eu stiu de la ce mi se trage: nerabdare, in primul rand si apoi, ma incanta (ca pe un copil) tot ce trebuie sa fac; de ex., in treburile casnice (ca sa vedeti ce 'haotic' pare totul din afara, dar eu stiu si inteleg ce am de facut; sotul imi tot spune ca nu e cazul sa 'alerg' prin casa sau in bucatarie, cand gatesc... dar asta e ritmul meu): ma apuc de aspirat si apoi ar trebui sa spal pe jos; DAR! spal vasele si ma gandesc ca apoi spal pe jos; de unde! ca ma apuc de curatat faianta din baie, si daca tot m-am apucat de baie, rearanjez toate cosmeticalele pe rafturi, gandindu-ma, ca apoi spal pe jos; si din nou oops! ca ma apuc de spalat geamurile, apoi de haine si daca tot is la haine poate le si calc, sa termin! Aaa, nu! stai asa ca mai intai spal pe jos. Si iau 'mopul' sa spal pe jos si imi dau seama ca o sa stropesc cu apa din fierul de calcat; asa ca las mopul, ma apuc de calcat, si i ntr-un final, imi spal pe jos!!! Si in timpul asta mai si gatesc... stiu cat de haotic pare din afara, dar credeti-ma ca eu imi inteleg logica! Si cat eram in scoala, la fel faceam; nu imi faceam niciodata temele: la mate, APOI, la romana si APOI la mai nu-stiu-ce; le faceam toate odata! aveam toate caietele si cartile insirate in fata mea si le faceam consecutiv: putin la romana, putin la mate, putin la fizica, apoi iar la romana, la chimie si la mate...
Si ce ma deranjeaza e ca nu stiu cum sa imi iau mintea de la ce am de facut in timpul cat sunt acasa, sa ma pot relaxa si eu o ora; ieri, mi-am scos scaunele pe terasa, am pus buretii pe ele, sa stau si eu la soare, ca am avut 25 grade... am stat vreo jumate de ora si apoi am intrat in casa, sa imi face treaba... desi vroiam sa stau la soare; de parca ar fi intrat zilele in sac si nu puteam face prin casa alta data... maine, de ex., cand asteptam ploaie...


_

Mai bine mor neinteleasa de nimeni,decat sa ma tot explic toata viata!

Ramonika spune:

zi-i si tu sefei sa-ti dea termen limita foarte scurt si asa o sa rezolvi totul la timp.... acuma lasand gluma la o parte, e problema ta si tre sa o rezolvi singura de la sine, sa te autoeduci, altfel risti sa te surmenezi si nu e bine

---

Ramonika si pisicile Vladutz Bubulina Maritza Fulgushor

ileanna spune:

Mickyyy, nu stiu pe unde mai esti si ce mai zici despre "problema" ta ...

Eu zic ca aici ai descris pur si simplu natura umana, natura cu care ne luptam cu mai mult sau mai putin succes. Si eu sunt la fel. Ba mai mult acum ma confrunt cu o slujba de management in care eu personal trebuie foarte rar sa fac ceva imediat. Si vreau sa-ti spun ca sunt nestresata si total deprimata. Intarzii frecvent la servici, ma duc in dorul lelii, nu ma mai pot trezi dimineata nici cu 10 ceasuri si ma simt inutila.

M-am analizat de mi-au iesit okii din cap. Cred ca ne plac situatiile cu reactie imediata pentru ca ... ciudat dar sunt mai simple. Nici nu se poate spune ca "actionezi" ci doar "re-actionezi". Este o postura mai comoda desi poate ca nu pare. Cand trebuie sa rezolvi ceva "yesterday" gandesti febril, gasesti rapid o solutie care merge si gata. Cand insa tb sa faci ceva peste o saptamana, ai n'spe solutii si moduri de a o face, fiecare poate fi imbunatatit, nu stii ce sa alegi ... trebuie sa ai mai multa initiativa. Trebuie sa alegi in fiecare zi sa te gandesti cum ai putea face cu succes acel lucru. Cand trebuie "now", esti fortat sa o faci si se intampla pana apuci sa te gandesti prea mult cand si cum sa o faci. La fel, cand ai mai mult timp ai vrea sa o faci cat mai bine, pe cand la modul "yesterday" vrei doar sa rezolvi, nu te mai complici.

Solutii eu nu am gasit. De exemplu acum nu am energia si cheful sa ma implic in ceva long term. As vrea sa fac ceva "now" si sa plec acasa fara dureri de cap. Tot ce faci "now" arunci in spate si ai capul liber. Tot ce este pe termen mai lung duci in cap pana la finalizare ...



Never say NEVER.