In fiecare zi cu Dumnezeu (partea a 10-a)

Raspunsuri - Pagina 4

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Arhistefy spune:

"Ferice de cei flamanzi si insetati dupa neprihanire, caci ei vor fi saturati! Ferice de cei milostivi, caci ei vor avea parte de mila!" (Matei 5,6.7)

Dumnezeu este iubire. Neprihanirea este sfintenie sau asemanare cu Dumnezeu. Cu cat iL cunoastem mai mult pe Dumnezeu, cu atat mai inalt va fi idealul nostru in ceea ce priveste caracterul si cu atat vom tanji mai mult dupa asemanarea cu El. Nu este suficient sa crezi ca Isus nu a fost un impostor si ca religia Bibliei nu este doar o poveste iscusita. Nu este suficient nici sa crezi ca Isus poate sa mantuiasca.
Neprihanirea inseamna a face ceea ce este drept, caci toti vor fi judecati dupa faptele lor. Caracterele noastre se dau pe fata prin ceea ce facem. Faptele arata daca credinta este sau nu adevarata. Duhul Sfant il ajuta in mod permanent pe credinciosul consacrat sa atinga desavarsirea caracterului.
In stransa legatura cu insetarea dupa neprihanire sunt mila si curatia inimii. Acela care manifesta compasiune fata de cei saraci si asupriti manifesta mila fata de unul dintre cei mai mici frati ai lui Hristos. Mica ne arata ce trebuie sa facem: "Ti s-a aratat omule, ce este bine, si ce alta cere Domnul de la tine, decat sa faci dreptate, sa iubesti mila si sa umbli smerit cu Dumnezeul tau?" (Mica 6,8). Regula de aur este principiul milei fata de altii. Nu este suficient sa rostesti cuvinte, trebuie sa faci fapte de mila (Matei 25,31-46).
Cuvinte amabile, priviri pline de simpatie, expresii de apreciere vor fi pentru multi dintre cei framantati si singuri asemenea unui pahar cu apa rece pentru sufletul insetat. Un cuvant de simpatie, o fapta de amabilitate vor ridica povara care apasa greu pe umerii obositi. Si fiecare cuvant sau fapta de bunatate neegoista reprezinta o expresie a iubirii lui Hristos pentru omenirea cazuta." Toti aceia care manifesta mila vor primi, in cele din urma, mila din partea milostivului Mantuitor. Caracterul crestinului trebuie sa se dezvolte in aceasta viata.


www.bconsulting.3x.ro

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Arhistefy spune:

Cum trebuie sa facem milostenia

Cel ce vrea sa dea dovada de omenie nu trebuie sa ceara socoteala
altora de cum isi duc viata, ci trebuie numai sa indestuleze nevoia,
sa vindece lipsa. Nevoia, lipsa, iata ce trebuie sa va graiasca
vederea unui sarac, nu-i cereti mai mult.

Fie el cel mai rau dintre oameni, daca n-are hrana care-i trebuie, sa punem un capat foamei lui!

Aceasta ne-a poruncit Hristos, cand a zis: “Fiti asemeni Tatalui
vostru din ceruri, El rasare soarele Lui si peste cei buni si peste
cei rai si lasa sa cada ploaia Sa si peste cei drepti, si peste cei
nedrepti”.

Omul milostiv este un adapost pentru toti cei in lipsa, dar acest
adapost primeste pe toti cei care s-au ratacit si-i apara de alte
primejdii.

Buni sau rai, oricine ar fi acei ce se afla in primejdie, el ii
primeste in adapostul sau. Asadar voi, cand vedeti pe cineva care-i
primejduit de saracie, nu-l judecati, nu-i cereti socoteala, ci
puneti mana si-i sfarsiti necazul.

De ce sa va faceti incurcaturi? Dumnezeu v-a scutit de orice
cercetare amanuntita.

Alt lucru-i a judeca, alta-i lucrarea milei.

Milosteniei i se zice asa, pentru ca o facem si celor nevrednici.
Pavel ne pofteste la aceasta, cand zice: “Nu va descurajati de a
savarsi binele, mai deosebit catre cei ce va sunt aproape prin
credinta…”

Daca vom cerceta pe cei nevrednici, nici chiar cei vrednici nu vor
mai vrea sa vina, de bunavoie, spre noi, sa ne ceara; si, dimpotriva,
daca dam chiar celor nevrednici, cei ce sunt vrednici de mila si
cumpanesc nevrednicia celorlalti, vor veni la noi.

Asa s-a petrecut cu preafericitul Avraam. Nu cerceta prea aspru pe
trecatori si iata ca intr-o zi ii fu dat sa primeasca niste oaspeti,
care nu erau cu mult mai prejos decat niste ingeri.

Sa ne asemuim lui si totodata si lui Iov, care cobora din el si care
zicea: “Usa mea deschisa-i orisicui”. Nu deschisa unuia si inchisa
altuia, el o lasa deschisa tuturor, fara deosebire. Sa facem la fel,
va rog, fara sa mai savarsim cercetari zadarnice…



Sf. Ioan Gura de Aur - Cuvinte alese


www.bconsulting.3x.ro

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Arhistefy spune:

Milostenia trebuie facuta din plin si cu bucurie

Nu-i de ajuns sa savarsim milostenia. Trebui s-o savarsim din plin si
fara parere de rau. Fara parere de rau este putin spus, ci cu
bucurie, cu grabire. Fara parere de rau si cu bucurie nu sunt, intr-
adevar, acelasi lucru.

In una din epistolele catre Corinteni, Apostolul punea accent pe
aceasta invatatura, indemnand pe credinciosi la cat mai mare
deplinatate, zicea: “Cine seamana slab, va culege slab. Cine seamana
in binecuvantari, in binecuvantari va si culege…” Si ca sa
indrumeze bagarea de seama, adauga: “Fara parere de rau si nu de nevoie…”

Trebuie, cand savarsesti milostenia, sa se implineasca doua conditii:
deplinatate si bucurie.

De ce va jeluiti cand dati saracilor? De ce sa fiti intunecati
cand savarsiti faptele milei lepadand, in felul acesta, de la voi
roadele unei bune fapte?

De va suparati, nu mai sunteti milostivi, ci aspri si neomenosi. De
va suparati, cum veti ridica pe fratele vostru aflat in necaz?
Socotiti-va fericiti, chiar cand ii dati cu bucurie, caci nimic nu
pare oamenilor mai rusinos decat de a primi de la semenii sai. Asa ca
daca nu indepartati orice urma de regret prin marea bucurie pe care o aratati, daca nu faceti sa se vada ca voi pretuiti mai mult a primi
decat a da, departe de a ridica pe cel caruia-i dati, il veti dobori
mai mult. De aici vorbele Apostolului: “Dati cu bucurie!…”

Cine poate fi intunecat, cand capata imparatia? Cine se
poate da intristarii, cand isi capata iertarea greselilor? Nu fiti
asadar cu bagare de seama la banul pe care-l dati, ci la aceea ce el
va aduce in schimb.

Semanatorul, cu bucurie arunca samanta, cu toate ca nu stie ce va
culege. Cu atat mai bucuros se cade a fi acela care, in chip de ogor,
cultiva cerul.

Daca dati cu bucurie, dati mult, dand putin; de dati mult cu
intristare, acest mult il micsorati. Numai asa vaduva care si-a dat
cei doi dinari, a intrecut cu mult pe cei cu talantii. Ea dadea cu
deplinatate de suflet. Dar daca cineva e sarac - si se despoaie de
tot ce are, cum va face aceasta cu draga inima? Intrebati pe vaduva,
ea are sa va invete modul: veti afla ca mana zgarcita nu-i urmarea
saraciei. Caci se poate fii marinimos fiind sarac si bogat fiind, sa
fii mana zgarcita…



Sf. Ioan Gura de Aur - Cuvinte alese




www.bconsulting.3x.ro

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Arhistefy spune:


"Faceti toate lucrurile fara cartiri si fara sovaieli." Filipeni 2:14

Consilierii spun ca cei care se plang sunt oamenii cei mai greu de
ajutat. Nu le poti face pe plac, dar nici nu te lasa sa scapi, asa ca
sfarsesti prin a te simti prins în capcana. Odata ce ti-ai castigat
reputatia de om care se vaicareste, lumea se va feri de tine ca de
raie! Atitudinile nu apar pur si simplu, ci le alegi. Pavel
spune: "Bucurati-va totdeauna în Domnul ..." (Filipeni 4:4). Bucuria
este o porunca. Este non-optionala si nu se negociaza. Lipsa bucuriei
este un pacat: un pacat în care se afunda în special oamenii din
biserica; unul care pare a fi tolerat ca atare printre noi; unul care
nu face niciodata obiectul disciplinarii în biserica. Nici macar tele-
evanghelistii nu sunt concediati pentru ca îl afiseaza prea mult.
Psalmistul scrie: "Aceasta este ziua pe care a facut-o Domnul: sa ne
bucuram si sa ne veselim în ea" (Psalmul 118:24). El nu spune: "Ieri
a fost ziua Domnului, ce fericit am fost atunci", sau "maine va fi
ziua Domnului, pana atunci voi îndura " Nu ci "Aceasta zi, cu
binecuvantarile si provocarile ei, este un dar de la Dumnezeu asa ca
nu-L voi insulta vaicarindu-ma. " Vaicareala este de obicei centrata
pe sine. Se concentreaza pe ceea ce nu-ti place. Trezeste-te!
Adevarata bucurie este o alegere; una care este data celor care s-au
dedicat fata de ceva mai mare decat fericirea lor personala. O viata
plina de multumire si slujirea altora te va tine tanar pana la
moarte. Dar o viata plina de vaicareli te va îmbatrani înainte de
vreme si probabil îti va grabi moartea. Asa ca nu te mai vaicari!

www.bconsulting.3x.ro

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Arhistefy spune:

Fiecare scriem o evanghelie, cate un capitol pe zi, prin fapte, priviri si cuvinte. Actiunile ne definesc - mai fidel decat cuvintele noastre. Intrebarea se pune:"care este evanghelia dupa tine?"

www.bconsulting.3x.ro

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Arhistefy spune:

Ce-mi sunt mie si tie bunurile acestei lumi?

Cand vedeti pe un bogat, ganditi-va la unul mai bogat ca el - si veti
vedea ca el si voi sunteti totuna. Apoi, priviti pe unul mai sarac
decat voi, cugetati la toti cei care s-au culcat infometati, la cei
care si-au pierdut tot avutul, la cei care zac in inchisoare, si-si
cheama necontenit moartea.

Si nici saracia nu-i aceea care zamisleste tristetea, dupa cum nici
bogatia, bucuria. Strangatorul de gunoaie sufera si geme fiindca-i
legat de o indeletnicire, care-i pare ticaloasa si rusinoasa. De-l
veti dezrobi de ea si de-l veti face sa aiba ce-i trebuie, in
indestulare si in toata siguranta, el va suferi din nou ca nu are
inca mai mult peste nevoile lui. De-i dati inca, el de doua ori mai
mult va vrea si, neavand, nu va geme mai putin ca inainte. Dati-i de
trei ori, de patru ori mai mult, el se va jelui ca nu are nici o
partasie la treburile obstesti. Dati-i aceasta partasie, el se va
socoti nefericit ca nu-i in randurile celor dintai ale celor ce se
indeletnicesc cu aceasta. De va capata aceasta invrednicire, se va
plange ca nu-i el care conduce. De va conduce, se va jelui ca nu
conduce intreg poporul. Cand va conduce intreg poporul, ca nu conduce
mai multe popoare. Iar cand va conduce mai multe popoare, ca nu le
conduce pe toate. Pasind astfel pana la nesfarsire, cugetul nu-i va
ingadui sa guste nici o bucurie. Vedeti in felul acesta ca urcand pe
tron imparatesc pe un om de rand, pe un cersetor, nu ucideti deloc
tristetea din el, de nu-i veti fi indreptat mai inainte duhul lui
doritor sa aiba necontenit mai mult.

Va voi arata acum ca, dimpotriva, de veti cobori pe cel intelept de
la locul cel mai inalt la cel mai de jos, nu veti putea sa-l aruncati
in descurajare si in mahnire. Sa coboram, de vreti, scara pe care am
urcat-o adineaori. Sa rasturnam in gand pe inaltul dregator de pe
jiltul lui si sa-l despuiem de invrednicirea ce i s-a incredintat.
Daca va tine socoteala de cele ce-i vom spune, el nu va afla in sine
nici o mahnire, caci nu va cugeta la aceea ce i-a fost luat, ci la
aceea ce-i ramane, la bine-meritata slavire pentru felul cum si-a
implinit sarcina. De-i veti lua si aceasta, el se va gandi la acei
care niciodata n-au avut asemenea inalte insarcinari - si aceasta
bogatie ii va fi lui deajuns ca sa-i dea o mangaiere deplina.
Coborati-l si din acest loc, el va cugeta la cei ce traiesc in
nevoie. Luati-i si aceasta - si lasati-i numai ceea ce e trebuitor sa
traiasca, el va cugeta la cei care nu au nici chiar atat, dar lupta
neincetat cu foamea sau zac in temnita. Trimiteti-l in aceasta trista
locuinta, el isi va aduce aminte de cei sfasiati de boli fara leac,
de dureri fara tamaduire, si se va simti intr-o prea buna stare.

Adunatorul de gunoaie ajuns imparat, nu va gusta pacea sufletului;
inteleptul, chiar in inchisoare, nu se va mahni… Sa avem aceste
ganduri in duh - si sa purtam privirile totdeauna spre cei mai de
jos…

Sf. Ioan Gura de Aur - Cuvinte alese


www.bconsulting.3x.ro

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Arhistefy spune:

Fiecare zi ar trebui sa fie sarbatoare pentru crestin

Articol din sectiunea: Despre virtute
Dumnezeu porunci Iudeilor sa tina numai trei sarbatori. Noua, sa
tinem fara incetare, de vreme ce pentru noi fiecare zi este o zi de
sarbatoare.

Ca sa va lamuresc ca asa este, va voi arata temeiul sarbatorilor
noastre, si veti vedea cum ca este sarbatoare in toate zilele.

Cea dintai dintre sarbatorile noastre este Boboteaza. Care ii este
temeiul? Ca “Dumnezeu a fost vazut pe pamant si s-a amestecat cu
oamenii…” cu alte cuvinte ca Dumnezeu, singurul Fiu al lui
Dumnezeu, a fost printre noi. Ca El este necontenit cu noi. “Sunt cu voi - este scris - mereu, pana la sfarsirea veacurilor”. Asadar, putem serba Boboteaza in fiecare zi.

Si sarbatoarea Pastilor ce inseamna? Care ii este temeiul? Noi
strigam atunci moartea Mantuitorului, aceasta alcatuieste Pastile.
Dar aceasta, iarasi, nu s-a savarsit pentru noi numai la o vreme
anume aratata. Pavel vrand sa ne dezrobeasca din lantul datelor si sa
ne arate ca-i cu putinta sa sarbatorim Pastile necontenit, a zis: “De
fiecare data cand veti manca painea aceasta sau cand veti bea din
paharul acesta, veti striga moartea Mantuitorului”. De vreme ce noi
putem arata aceasta oricand, inseamna ca oricand putem sarbatori
Pastile.

Ca sa intelegem bine ca ne este la indemana sa fim totdeauna in
sarbatoare, ca pentru aceasta nu-i deloc nevoie de o zi anumita si ca nu putem fi incatusati de vreme, ascultati ce zice Pavel: “Astfel, sa
fim in sarbatoare…” Cand scria acestea, nu era o zi de sarbatoare,
ci el arata ca nu data este indreptarul sarbatorii, ci curatia gandului.

O sarbatoare, la drept vorbind, nu-i nimic altceva decat bucurie; dar
bucuria duhovniceasca n-are alt izvor decat gandul ca ai savarsit
fapte bune. Cel ce are o constiinta buna si este savarsitor de fapte
bune, poate fi necontenit in sarbatoare.

Cincizecimea a trecut, dar sarbatoarea n-a trecut deloc, caci orice
sfanta adunare este o sarbatoare. Cu ce se dovedeste aceasta? Cu
cuvintele Domnului, care zice: “Oriunde se vor gasi doi sau trei
adunati in numele meu, voi si Eu cu ei”. Si din clipa cand Insusi
Hristos se afla in mijlocul credinciosilor adunati, cum ar putea mai
bine sa arate o sarbatoare? Acolo unde se intalnesc rugaciuni si
invataminte, binecuvantarea preotilor si ascultarea legilor
dumnezeiesti, adunarea fratilor si legamantul adevaratei dragoste,
vorbirile oamenilor cu Dumnezeu si ale lui Dumnezeu cu oamenii, cum
nu va fi aceasta o sarbatoare si inca una aleasa? Ceea ce alcatuieste
o sarbatoare, nu-i o numeroasa adunare, ci virtutea acelora care se
aduna. Nu sunt vesmintele aratoase, ci grija de suflet.

Cea mai mare sarbatoare este o constiinta buna… Cel ce traieste
savarsind dreptatea si bunele fapte, se afla in sarbatoare, fara sa
fie o sarbatoare anumita - pentru ca el culege placerea cea curata pe
care i-o da constiinta.

Ci acel care-si petrece vremea in pacat si in rautate, cel care are
multe pe cugetul sau, chiar de vine o sarbatoare, nu-i poate gusta
bucuria. Ne este asadar, cu putinta, de voim, sa fim in sarbatoare
necontenit, de vom capata indemanarea virtutii prin care ne vom
curati constiinta…

Sf. Ioan Gura de Aur - Cuvinte alese




www.bconsulting.3x.ro

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Arhistefy spune:

"si roada neprihanirii este semanata in pace pentru cei ce fac pace"
Iacov 3:18

Pentru a cladi o relatie extraordinara si pentru a-i influenta pe
altii pentru Hristos, trebuie sa faci doua lucruri: Atribuie o mare
valoare oamenilor. Recunoaste-o: daca nu te vezi decat pe tine,
cladirea unor bune relatii nu va fi o prioritate pentru tine. Trebuie
sa le atribui o mare valoare oamenilor - pentru ca Dumnezeu face
astfel! Aceasta înseamna ca trebuie sa te astepti la ce este mai bun
de la ei; ca trebuie sa presupui ca motivele lor sunt bune doar daca
nu se dovedesc a fi gresite; trebuie sa îi pretuiesti dupa momentele
lor cele mai bune, nu dupa cele mai rele; trebuie sa le dai prietenia
ta neconditionat si nu sa Ie-o ceri pe a lor.
Încearca sa-i întelegi pe oameni. Multora dintre noi ne pasa de
ceilalti si totusi ramanem intangibili. Acest lucru se întampla de
multe ori pentru ca nu încercam sa-i întelegem pe ceilalti.
Statisticile arata în mod repetat ca problema numarul unu din
biserici (si companii) care ii impiedica sa creasca este conducerea
care nu se apleaca spre nevoile oamenilor.
Pentru a îmbunatati întelegerea pe care o ai fata de oameni si pentru
a cladi relatii extraordinare, tine minte urmatoarele adevaruri si
activitati pe care le poti face pentru a construi punti care sa
astupe golul creat de ei:
a) oamenii nu se simt în siguranta, deci ofera-le încrederea ta;
b) oamenii doresc sa se simta speciali, asa ca fa-le complimente
sincere;
c) oamenii spera ca ziua de maine va fi mai buna, deci ofera-le
speranta;
d) oamenii vor sa simta ca sunt întelesi, deci asculta-i;
e) oamenii sunt egoisti, deci vorbeste mai întai nevoilor lor;
f) oamenii sunt vulnerabili din punct de vedere emotional, deci
încurajeaza-i;
g) oamenii doresc sa fie asociati cu succesul, deci ajuta-i sa
castige. Cand încerci sa-i întelegi pe oameni si îi ajuti sa
reuseasca, pui temelia unor relatii extraordinare si îi influentezi
pe oameni pentru Dumnezeu!


www.bconsulting.3x.ro

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Arhistefy spune:

Cum pot sa cer ca altii sa-mi tina sfatul bun
Cand mai intai eu insumi nu fac asa cum spun?
Cum as putea credinta la altii sa le cer
Cand eu traiesc in lume cum nici n-ar fi un cer?

Cum pot sa pun pe altii la post si rugaciuni,
Cand eu traind in desfraul petrec cu cei nebuni
Si cum privesc la mine cei ce m-aud graind
Cand una spun la altii si alta fac traind?

(T. Dorz, Cum pot sa cer?)



www.bconsulting.3x.ro

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns anda141 spune:

Mi-a fost pus un tepus in carne... si El mi-a zis: Harul Meu iti este de ajuns; caci puterea Mea in slabiciune este facuta desavarsita.” (2 Cor. 12,7-9)

Pasiunea mea era sa merg cu motocicleta. La noua ani, participam la Motocros. Participarea la curse era viata mea, dar totul s-a ispravit pe 7 iunie 1980. Aveam o presimtire rea, dar am alungat-o, am uitat si sa ma rog... Aveam cincisprezece ani cand am ramas paralizat de la mijloc in jos.
Sase luni mai tarziu, tintuit in scaunul cu rotile, am fost implicat in doua accidente de masina in numai cinci zile. Mergeam cu o viteza de aproape 160 km pe ora. In 1996, in timp ce faceam scufundari subacvatice, aproape ca m-am inecat. Iarasi Dumnezeu mi-a crutat viata. Il laud ca a fost atat de rabdator cu un om incapatanat ca mine si nu m-a lasat sa mor nemantuit.
In octombrie 1997, am atins limita cea mai de jos posibila. Am plans si m-am rugat ca niciodata mai inainte: „Dumnezeule, ia-mi viata in stapanirea Ta; da-mi tarie, cunostinta, curaj, intelepciune, tot ce am nevoie. Modeleaza-ma, formeaza-ma. Sa faci orice pentru a le arata oamenilor ca Tu esti adevaratul si viul Dumnezeu”. Abia atunci am inteles ca era necesar sa mor fata de mine insumi si sa renunt la caile lumii, ca sa traiesc pentru Domnul Hristos.
Dupa doar patru luni, Domnul m-a binecuvantat cu o sotie iubitoare si cu o fiica vitrega. Impreuna am descoperit adevarul Bibliei. Am avut privilegiul sa o ingrijesc pe sotia mea de-a lungul unei indelungate suferinte, dar am pierdut-o in iunie 2002. Fara Domnul Hristos, nu as fi fost in stare sa va spun toate acestea. Noi slujim unui Dumnezeu iubitor. El nu va aseza asupra noastra mai mult decat putem duce. Cred cu toata inima acest lucru.
Daca vrea sa ma primeasca pe mine, Dumnezeu vrea sa primeasca pe oricine. El a trebuit sa sape foarte adanc si sa ma zdruncine bine ca sa ma faca sa ma trezesc. Eu stiu ca Dumnezeu exista, pentru ca vad schimbarile pe care le-a facut in viata mea. Eram plin de resentimente, dar acum imi privesc invaliditatea ca pe un dar. Inteleg ca „nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine”. Cu cat eu sunt mai slab, cu atat El este mai puternic. Viata mea este atat de bogata in fericire, bucurie si pace, incat nu se poate exprima in cuvinte. Ca sa rezum totul, este har uimitor.


Autor: Buddy Ivey

Sa il ajutam pe Alexandru

Mergi la inceput