In fiecare zi cu Dumnezeu (partea a 10-a)
In fiecare zi cu Dumnezeu (partea a 10-a) | Autor: Arhistefy
Privire asupra scurtimii vietii
Articol din sectiunea: Despre desertaciuni
Ar trebui sa harazim lucrurilor duhovnicesti, rugaciunii, intreaga
noastra viata - iar noi o risipim in fapte nedemne, in talazuiri, in
vorbiri rusinoase, in convorbiri si placeri ticaloase, in vinovate
aratari mandre, fara folos si spre pierzania noastra.
Si dupa toate, ne mai si intrebam ce rau este rau intru acestea -
fara sa intelegem ca nimic nu trebuie mai bine studiat ca vremea.
De vei cheltui bani, e cu putinta sa-i intorci; vremea risipita se
rascumpara cu anevoie si cu truda. Putina ni s-a dat pentru aceasta
viata - iar de nu o vom folosi cum trebuie, ce vom zice cand vom
trece in cealalta viata?
Dumnezeu ne va zice: “Ti-am dat un rastimp ca sa inveti
indeletnicirea milei, de ce l-ai prapadit cu treburi zadarnice si
usuratice?” Dar veti zice: De ce Dumnezeu ne-a dat un rastimp atat de scurt?
O, prostie, o nerecunostinta… Tocmai pentru aceasta ar trebui sa-i
fim recunoscatori, de a ne fi scurtat truda, de a fi pus liman
necazurilor - si de a ne fi facut, dimpotriva, lunga si fara sfarsit
vremea linistirii noastre in viata cealalta… Pentru aceasta iL tineti
de rau - si de aceasta va plangeti?!…
Sf. Ioan Gura de Aur - Cuvinte alese
www.bconsulting.3x.ro
Raspunsuri
Arhistefy spune:
Rugaciuni
parintele Arsenie Boca
Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mi ca astăzi toată ziua să am grijă să mă leapăd de mine însumi, că cine stie din ce nimicuri mare vrajbă am să fac, si astfel, tinând la mine, Te pierd pe Tine.
Doamne Iisuse Hristoase ajută-mi ca rugaciunea Prea Sfânt Numelui Tău să-mi lucreze în minte mai repede decât fulgerul pe cer, ca nici umbra gândurilor rele să nu mă întunece, că iată mint în tot ceasul.
Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că umblăm împiedicându-ne prin întunerec. Patimile au pus tină pe ochiul mintii, uitarea s-a întărit în noi ca un zid, împietrind inimile noastre si toate împreună au făcut temnita în care Te tinem bolnav, flămând si fără haină, si asa risipim în desertăciuni zilele noastre, umiliti până la pământ.
Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi. Pune foc temnitei în care Te tinem, aprinde dragostea Ta în inimile noastre, arde spinii patimilor si fă lumină sufletelor noastre.
Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi. Vino si Te sălăsuieste întru noi, împreună cu Tatăl si cu Duhul, că Duhul Tău cel Sfânt Se roagă pentru noi cu suspine negrăite, când graiul si mintea noastră rămân pe jos neputincioase.
Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că nu ne dăm seama ce nedesăvârsiti suntem, cât esti de aproape de sufletele noastre si cât Te depărtăm prin micimile noastre, ci luminează lumina Ta peste noi ca să vedem lumea prin ochii Tăi, să trăim în veac prin viata Ta, lumina si bucuria noastră, slavă Tie. Amin.
www.bconsulting.3x.ro
Arhistefy spune:
Sa cercetam cimitirele
Articol din sectiunea: Despre moarte , Despre desertaciuni
Privelistea mormintelor nu este lipsita de importanta in desavarsirea intelepciunii noastre.
Privindu-le, sufletul nostru, daca lancezea, tresare de indata, iar
de era treaz si vrednic, inca si mai vrednic se face.
Cel ce se plange ca-i sarac, primeste de la aceasta priveliste o
binevenita mangaiere; iar cel ce umfla de trufie ca-i bogat, e trezit
la realitate si smerit.
Vederea mormintelor predispune pe fiecare dintre noi sa cugete, chiar
de n-ar vrea, asupra sfarsitului propriu; ea ne incredinteaza de a nu
mai crede temeinic nici unul din lucrurile lumii acesteia, placute
sau suparatoare; iar cine a luat la sine aceasta incredintare, nu se
va lasa prins lesne in mrejele pacatului.
Pentru aceasta, un intelept dadea sfatul urmator: “in tot ce veti
spune, cugetati la clipele cele de pe urma, si niciodata nu veti
pacatui”.
Alaturi de acesta, altul zicea: “Asezati-va treburile pentru plecare
- si pregatiti-va de drum!…” Si aici nu-i vorba de un drum din cele
vazute, ci-i vorba de plecarea noastra de pe pamant.
Daca mereu, in fiecare zi, avem constiinta ca moartea oricand poate
veni, nu vom mai fi grabnici la pacat; nici stralucirile vietii nu
vor putea sa ne trufeasca, nici tristetile sa ne doboare sau sa ne
tulbure - si unele si altele avand a se ispravi acum sau mai tarziu.
Sf. Ioan Gura de Aur - Cuvinte alese
www.bconsulting.3x.ro
anamea spune:
Rugaciunea este maica si împarateasa peste toate faptele bune
La cine sa ma plang,STAPANA?
La cine sa alerg in durerea mea,daca nu la tine,IMPARATEASA CEREASCA?
Cine va primi plansul meu si oftarea mea;daca nu TU,PREA CURATA,nadejdea crestinilor si scaparea pentru noi pacatosii?
Cine,daca nu TU,ne va apara mai bine de nevoi?asculta oftarea mea si apleaca urechea TA la rugaciunea mea!
Stapana,MAICA DUMNEZEULUI meu,nu ma trece cu vederea pe mine,care cer ajutorul TAU si nu ma respinge pe mine,pacatoasa,lumineaza_mi mintea si invata_ma,IMPARATEASA CEREASCA!
Nu ma lepada,Stapana,pe mine,roaba TA,pentru nemultumirea mea.Fii pentru mine MAICA si PROTECTOARE!
Ma incredintez acoperamantului TAU milostiv,daca nu o sa vrei sa ma mai ajuti,du_ma pe mine pacatoasa la o viata linistita si fara de necazuri,ca sa plang de pacatele mele!
Vai de mine!La cine sa alerg eu vinovata,daca nu la TINE,la CARE toti pacatosii cauta nadejdeea si scaparea asteptand mila TA cea nespusa si darurile TALE!Ce cuvant pentru pacatul meu voi putea spune la SLAVA TA cea prea mare!
O,STAPANA!IMPARATEASA CEREASCA,TU imi esti MAICA si nadejdea,TU imi esti speranta si scaparea mea,acoperamantul,apararea si ajutorul meu.
IMPARATEASA mea CEA PREA BUNA si grabnica aparatoare,acopera cu rugaciunea TA pe mine care am calcat poruncile FIULUI si DUMNEZEULUI TAU.
Apara_ma de dusmanii vazuti si nevazuti,imblanzeste inimile oamenilor rai,care se ridica asupra mea.
O,MAICA DOMNULUI si a FACATORULUI meu!TU esti radacina FECIOAREI si floarea care nu se vestejeste a curatenie.
O,NASCATOARE DE DUMNEZEU!Ajuta_ma pe mine,care sunt stapanita de patimile trupesti si de durerile inimii,numai de la TINE si impreuna cu TINE a FIULUI TAU si a DUMNEZEULUI nostru voi avea apararea si prin apararea TA cea prea mare voi fi ajutata si voi scapa de orice nenorocire si necazuri,cu rugaciunile TALE cele mai puternice PREA CURATA fara de pacat si PREA SLAVITA MARIA,MAICA lui DUMNEZEU.
Bucura_te CEA plina de dar!
Bucura_te CEA imbucurata!
Bucura_te,PREA BLAGOSLOVITA DOMNUL este cu TINE !
Arta este lunga, viata este scurta
Catalina - Mamica de printesa
poze
Arhistefy spune:
Despre barfire
Sa fugim de barfire, dragii mei!…
Nici o greseala nu-i mai mare ca ea - si nici mai usor de savarsit.
De ce? Pentru ca se savarseste mai degraba decat oricare alt pacat -
si cuprinde repede pe cel ce nu baga de seama.
Celorlalte greseli le trebuie vreme, pregatire, tovarasie si adesea
taraganelile pot aduce impiedicarea lor.
De pilda, cineva si-a pus in gand sa ucida sau sa talhareasca. Pentru aceasta trebuie sa faca unele pregatiri - si de multe ori, in vreme
ce el intarzie, patima il paraseste, pornirea cea rea se mistuie, el
se lasa de gandul cel vinovat, ne mai savarsindu-l.
Nu-i tot asa cand e vorba de barfire. Daca nu suntem cu totul
bagatori de seama, ea ne rapeste dintr-odata.
Ca sa barfim, nu-i nevoie nici de vreme, nici de pregatiri, nici de
cheltuieli, nici de alcatuiri. Numai sa vrem - si de indata vointa se
preface in fapta. Caci limba e singura unealta care ne trebuie.
De aceea, e bine sa ne ferim de aceste vicii!…
Sf. Ioan Gura de Aur - Cuvinte alese
www.bconsulting.3x.ro
Arhistefy spune:
Neajunsurile barfirii
Cel ce vorbeste de rau mananca suflet de om.
Ca sa ne inspaimante, Pavel a zis: “Daca va mancati intre voi si va
sfasiati unii pe altii, bagati seama sa nu va distrugeti laolalta”.
N-ati infipt dintii in carnea altuia, ci i-ati infipt barfirea in
suflet, ati sfasiat prin relele voastre judecati, ati pricinuit mii
de rele - si voua insiva si celui barfit si multor altora.
Caci, defaimand pe aproapele, ati inrait pe cel ce va asculta; daca-i
pacatos, numaidecat isi va afla tovaras intru pacat; daca-i un drept,
trufia il va incalzi, greseala altuia ii va sta prilej, gata, sa se
amageasca de mandrie. Mai mult, veti strica prin aceasta insasi
obstei Bisericii, caci cei care va asculta, nu vor judeca numai pe
cel care a pacatuit, ci isi vor extinde dojanele asupra intregii
obsti crestinesti.
Nu auzim pe cei necredinciosi zicand ca acela sau celalalt este
nerusinat si stricat?
In loc de a invinui pe cel ce a furat, ei au banuieli asupra tuturor
crestinilor, intre altele, pricina sunteti ca slava lui
Dumnezeu este batjocorita. Pe cat buna noastra purtare slaveste
numele Domnului, pe atat greselile noastre Il batjocoresc si-L
jignesc. Apoi, ati necinstit pe cel despre care vorbiti de rau, si
facandu-vi-l dusman. Pe urma, v-ati invrednicit de pedeapsa si
amestecandu-va in treburi care nu va privesc de loc.
Sa nu veniti sa-mi spuneti: “Sunt barfitor doar cand spun lucruri
neadevarate”. Chiar de veti spune adevarul, vorbind de rau de altul,
tot greseala este. Fariseul din evanghelie spunea adevarul, vorbind
rau de vames, dar aceasta nu-i aducea nici o acoperire…
Si nu ma adresez numai barfitorilor.
Pe cei care aud pe altii barfind, ii rog sa-si astupe urechile si sa
mearga pe urma vorbelor profetului, care zice: “Pe cel ce in taina
vorbea rau de aproapele lui, l-am alungat”. Ziceti aproapelui nostru:
“Vreti sa dati cuvant de incuviintare cuiva sau sa-i aduceti lauda?
Iata deschid urechile mele ca sa va primesc cuvintele, ca pe o buna
mireasma. Ci, de vreti sa spuneti de rau, nu mai las cuvintele sa
intre, caci nu pot primi gunoiul si tina”.
Ce am invata daca aflu ca acela sau altul e rau? Pentru ca aceasta nu
poate decat sa-mi strice si sa-mi aduca o grea paguba.
Asadar, sa ne indeletnicim cu treburile noastre, caci vom avea de dat socoteala de greselile noastre - vietii noastre insine sa-i dam
bagarea noastra de seama, iscoditoare si cercetatoare. Care va fi
acoperirea noastra, si la ce bunavointa vom fi indreptatiti, daca in
faptele noastre ne pripim indeletnicindu-ne cu cercetarea faptelor
celorlalti?
Sa te apleci trecand, ca sa privesti in casa straina, ispitind ce se
petrece in ea, e lucru de rusine si nedemn, e tot ce poate fi mai
josnic.
Ceea ce e inca si mai ciudat, e ca acel ce se poarta astfel si nu-si
vad de loc de ale lor, cand zic o vorba pe care n-ar fi trebuit s-o
spuna, poftesc pe cei ce asculta, sa nu cumva sa spuna acestea altora
si-l pun chiar sa jure. Prin aceasta ei lasa bine sa se vada ca a
savarsit o fapta vrednica de ocara. Caci daca doresti ca cineva sa nu
spuna altuia ceea ce a auzit de la tine, cu mai mult temei trebuie sa
deprinzi discretia.
Tineai taina bine dosita - si numai cand ai tradat-o, cugeti ca
trebuie sa fie bine pastrata. Daca vreti sa nu fie data in vileag, nu o spuneti voi mai intai. Cand ai spus secretul altcuiva, te trudesti
zadarnic cerandu-i, sub juramant, sa vegheze bine asupra celor spuse
de tine (…)
E cu neputinta ca un barfitor, ispitind faptele altuia, sa ia seama
vreodata asupra propriei lui purtari. Tot zelul il pune sa afle
lucruri despre altii, iar treburile proprii sunt lepadate nepasarii
si izbelistei.
Daca, fara incetare, cugetam la pacatele altuia, cand mai avem vreme
sa ne indeletnicim cu ale noastre?
Sf. Ioan Gura de Aur - Cuvinte alese
www.bconsulting.3x.ro
anda141 spune:
ELIBEREAZĂ-TI VIATA DE LUCRURILE INUTILE
Îti mai lipseste un lucru: vinde tot ce ai, împarte la săraci, si vei avea o comoară în ceruri. Apoi, vino si urmează-Mă.” (Luca 18,22)
Cât timp folosesti aranjând si punându-ti lucrurile la loc, căutând ceva cu care abia ai umblat sau făcând săpături prin sertare, ca să găsesti o sosetă? Stau teancuri întregi de corespondentă pe biroul tău? Iar dulapul tău arată ca un magazin second hand, plin cu haine care ti-au rămas mici?
Suntem o generatie bogată în posesiuni! Dar întrebarea este: te contro-lează posesiunile sau le controlezi tu?
Poate că ar trebui să urmăm sfatul dat de Domnul Hristos tânărului bogat – dă-ti averea la săraci si începe să-ti eliberezi viata de vechituri. Încearcă aceste idei pentru a te elibera de obiectele folosite, uzate:
• De fiecare dată când cumperi o haină nouă, scapă de una veche. Dacă nu poti să te desparti de o haină, păstreaz-o sase luni. Dacă nu ai purtat-o în timpul acesta, trimite-o la un magazin de second hand.
• Stai lângă cosul de gunoi când îti sortezi corespondenta. Deschide scrisorile importante si organizează-le pe categorii – facturi de plătit sau corespondentă la care trebuie să răspunzi. Micsorează grămezile de reviste vechi, detasând articolele sau retetele pe care vrei să le păstrezi si pune-le în dosare. Apoi, du ceea ce a rămas la centrul de colectare.
• Găseste câteva familii sărace din localitatea ta, care au copii mai mici decât ai tăi si care s-ar bucura de jucăriile si hainele care nu vă mai trebuie.
• O dată pe an, scoate la vânzare obiectele pe care nu le mai folosesti. Vei fi uimit văzând cum se cumpără dacă pretul este bun.
Are nevoie si viata ta să fie eliberată de lucruri inutile? Multi crestini acumulează emotii negative - vinovătie si sete de răzbunare. Altii, obiceiuri nesănătoase. Asemenea crestinului din cartea lui John Bunyan, Călătoria crestinului, poate că este necesar să vii la cruce si să lasi să-ti cadă din spate povara apăsătoare a păcatului. Hotărăste ca, de azi înainte, să-ti eliberezi viata de lucrurile nefolositoare, indiferent dacă este vorba despre emotii, obiceiuri sau lucruri care te încurcă si te controlează.
Ai ceva care îti pune viata în neorânduială si de care probabil că Domnul Isus îti cere să te debarasezi?
Sa il ajutam pe Alexandru
DARAEL spune:
Zambeste Cititorule – cum poti cauta cu Adevarat Fericirea daca esti trist ?
Ce trist este faptul ca Adevaratul Zambet e atat de rar in zilele noastre....
DARAEL
Fericit Non-Stop
www.geocities.com/dara2el/" target="_blank">27 grame de Sanatate pura
Arhistefy spune:
La cina cea de paste, in camera de sus,
inconjurat de-Apostoli, s-a asezat IIsus.
Se revarsa din sfesnic o galbena lumina
pe azimile calde, pe Mielul fara vina...
Era placut prilejul. Si toate pregatite.
Dar, vai, uitase gazda o sluga a trimite,
un rob sau o copila, ca, dupa-a vremi lege, cureaua de pe glezne pe rind sa le-o dezlege,
Sa le aline talpa de colbul de pe drum...
Si-acum cei doisprezece, sfielnic oarecum,
se intrebau in cuget: Cum vor sedea la ruga?
Sau cine isi va pune stergarul cel de sluga?
O, iata-i cum se-ncrunta, privind cu tulburare
cind vasele cu apa, cind praful pe picioare.
Si Duhul ii intreaba (in fiecare zboara) cu soapta Lui usoara:
-N-ai vrea sa-ti pui, tu, Petre, Stergarul asta seara?
-Chiar eu?...Nu sade bine. Eu doar sint mai batrin.
Dar tu? Tu cel mai tinar? - Eu stau linga Stapin
-Dar tu?Intreaba Duhul acuma pe Andrei?
-Chiar eu?...Sunt cel dintii la Domnul dintre ei
-Dar tu, ce tii doar punga? - Eu am facut deajuns.
Am cumparat merinde si Mielul l-am strapuns.
-Tu Toma, nu vrei oare sa fii cel ce spala?
Sint trist. Se lupta-n mine o umbra de-ndoiala...
Dar tu Matei? Tu Filip? Dar tu, Tadeu? Dar tu?...
Si-n fiecare cuget raspunsul a fost NU.
Atunci, lasindu-si Briul si Haina-ntr-un ungher,
S-a ridicat Stapinul cel coborit din cer
Si-nfasurind stergarul, S-a aplecat usor
Sa-si spele ucenicii, ca Rob al tuturor.
De-atunci pe apa vremii, atitea ani s-au dus.
Si-acum-a cita oara? Se-aseaza iar IIsus
sa-ntrebe, tot prin Duhul, pe cei ce-L inconjoara:
N-ai vrea sa-ti pui tu Gheorghe, stergarul asta seara?...
Tu sora Marioara? Tu Radu? Tu, Mihai?..
Frumos va fi odata acolo sus in Rai!
Dar azi sint mi de-amaruri. Necazul greu se curma.
Nu vrei, in lumea asta, sa fi tu cel din urma?
E bun un vas de cinste, dar trebuie si-un ciob!
Nu vrei sa fi tu frate, al fratilor tai rob?
................................................. ....................
Nu vrei cu Mine frate, sa-ti infasori stergarul?
-Chiar eu?...Nu sade bine, eu doar sint mai batrin.
-Chiar eu?...Eu sint prea tinar. Eu stau linga stapin.
-Chiar eu?..Eu nu am vreme. Eu am facut de-ajuns.
-Chiar eu? Chiar eu?Se-aude acelasi trist raspuns....
Si-atunci, lasind sa-I cada cureaua Lui si haina,
iubirii fara margini, traindu-i iarasi taina,
incet - a cita oara? - Se-aplecaca iar Iisus
si, plin de-atitea ginduri, stergarul iar si-a pus.
Si-asa cum o mladita se-ndoaie linga trunchi
Stapinul omenirii, Se-apleaca in genunchi.
La jugul fara slava Iisus din nou se-njuga
El, Imparatul Vietii, din nou e rob si sluga.
................................................. ................
Voi frati, goniti mindria, visarile si somnul!
Luati cu drag stergarul alaturea de Domnul!
Si nu uitati: pe cale, orice lucrare-i buna;
Dar cine ia stergarul, acela ia cununa!
Costache Ioanid.
www.bconsulting.3x.ro
frunzaverde2 spune:
Multumesc pentru poezia de mai sus. O auzisem o data si mi'ai facut o mare bucurie asta seara dindu(mi prilejul sa o regasesc.
Arhistefy spune:
Despre invidie
Articol din sectiunea: Despre invidie
Nimic nu dezbina mai mult ca invidia si gelozia: zgarcitul se bucura
cand primeste ceva; invidiosul nu cand primeste el, ci cand nu
primeste altul.
El socoteste ca un bun al lui toata nenorocirea ce se intampla altuia si nu ceea ce i se intampla bun. Dusman al intregii firi omenesti, el
merge peste tot si loveste madularele lui Hristos. Ce poate fi
altceva mai nebunesc decat aceasta?
Diavolul e invidios, dar cu privire la oameni si nu fata de diavol,
voi, oamenii, va invidiati semenii, ridicandu-va, astfel, impotriva
sangelui si a neamului vostru, ceea ce diavolul nu face.
La ce indurare veti alerga? Care va va fi iertarea cand vederea
izbanzii fratelui vostru va face sa tremurati, sa va ingalbeniti, in
loc de a va umple de bucurie, incingandu-va fruntea cu o cununa, asa
cum se cuvine?
Vreti sa fiti gelosi? Fie!… Fiti gelosi, dar ca sa luati pilda de la
cel care merita laudele, ca se te inalti la el, nu sa-l cobori pe el
la tine, ca sa savarsesti aceleasi virtuti ca el!… Iata o gelozie de
lauda!… A te asemui, nu a nepretui.
Nu a te mahni de bunurile altuia, ci a suferi cu el, de relele lui.
Invidiosul tocmai dimpotriva face.
El se macina in sine cand vede izbanzile altuia. Fara sa-si dea nici
o osteneala ca sa se inalte, plange cand vede pe altul ridicandu-se
si face orice ca sa-l coboare.
Cu cine sa asemuim pe omul sfasiat de aceasta patima?
E asemenea unui magar lenes si plin de osanza, inhamat alaturi de un
cal plin de vioiciune, care nu vrea sa se puna pe picioare, incercand
prin greutatea lui sa traga in jos pe vrednicul sau tovaras.
Invidiosul nu cugeta la nimic, nu incearca sa faca ceva ca sa se
despovareze de aceasta grea toropeala - dar face tot ce poate ca sa
izbeasca si sa doboare la pamant pe cel ce se inalta spre cer. Intru
aceasta, este un desavarsit tovaras al diavolului…
Sf. Ioan Gura de Aur - Cuvinte alese
www.bconsulting.3x.ro