Mamele de baieti
Raspunsuri - Pagina 5
liliana_28 spune:
Eu cred ca este vorba despre mamele care au unul sau cel mult doi baieti.
Soacra mea are 4 baieti. E...cum credeti voi ca i-ar fii ei sa tina socoteala celor 3 nurori(pana acum...cel mic nu este insurat).
Eu cu soacra....ma inteleg de minune. Ea imi creste copilul cand avea 4-5 lunici. Chiar nu am de ce sa ma plang. Am mai povestit eu despre ea intr-un alt subiect.
Nunta-graviduta cu Calinut + Poze Calinut la 1 anisor si 4 lunici
www.dropshots.com/liliana_28" target="_blank">Calinut
simali spune:
quote:
Am ajuns sa cred ca mamele de baieti nu suporta ideea ca baiatul lor e independent si ia singur decizii in viata fara a le consulta si cere aprobarea...au oarecum impresia ca nu mai sint nr. 1 in viata copilului lor si de aici toate reactiile astea exagerate fata de cei cu care baiatul isi imparte viata.
quote:
De ce nu vor aceste soacre sa fie numarul 1 in viata sotilor lor si sa-si lase in pace baietii ?
Pentru ca nu inteleg ca un copil se face nu pentru tine ci pentru lumea larga si ca partenerul de viata trebuie iubit si respectat (alaturi de copil) pana la moarte pentru ca el este cel cu care vei ramane in cele din urma.
Numai dragostea adevrata pentru un copil te poate ajuta sa-ti infranezi egoismul, sa faci un pas inapoi si sa-l lasi sa zboare singur spre orizonturi pe care tu nu poti sa le intelegi. Dar oamenii primitivi sunt incapabili de dragoste adevarata. Ei dezvolta numai fixatii, obsesii, ura si prejudecati.
alice
cristiama spune:
Mai fetelor, poate are dreptate Lemoni si noi nurorile suntem rele si neintelegatoare, deci cum nu am inteles-o eu pe biata mea soacra:
- am cunoscut mandrete de fiu, crescut-educat de soacra singura, si in loc sa apreciez minunea pe care a reusit-o, eu nora ingrata refuz sa ma mut sa locuiesc cu ea si sa o venerez zilnic
- mai mult, refuz sa cumparam casa, numai si numai din banii nostrii, pe numele soacrei
- si la nunta noastra cand a facut o depresie teribila, ca a parasit-o baiatul ei de numai 35 de anisori, tot aceiasi nora ingrata a refuzat sa-i planga de mila saracii soacre.
Si acum pacatele mele mai mici, dar tot de neiertat: refuz sa merg cu ea in weekenduri, de cand intr-un weekend la munte ne-a batut la usa la 7 dimineata sa ne intrebe ce facem si seara dupa ce ne-am retras de inca vre-o doau-trei ori sa stie daca: am facut dus, ne-am luat pijamale la noi, etc.
- nici nu apreciez suficient grija pt silueta mea cand in rarele vizite la ea ii pune o farfurie cu ceva de mancare numa sub nasu lu' fisu, ca saracu a venit de la servici si nu a mancat! A, are si nora servici luuung si ce daca???
- acum dupa vre-o 8 ani, daca raspund eu la tel il cere pe fisu sau spune ca-i gresala si inchide!
- dupa ce am pierdut 2 sarcini, obtinute destul de greu, zice: de-aia nu face Cristina copii ca are burta plina de grasime!!! Scuze ca mi-am permis sa raman cu uterul marit chiar daca am pierdut sarcinile.
Deci fetelor imi recunosc pacatele: sunt o nora de cosmar!
Mihai33 spune:
Simali, frumos si foarte adevarat ce ai spus.
Despre "dragostea adevarata", "Iubire" s-a scris enorm....orientalii spun ca la "Iubirea" in sens pur, "Iubirea" aceea neconditionata, fata de tot ce ne inconjoara se ajunge numai prin detasare, iar la detasare se ajunge prin intelegerea naturii noastre si a scopului , rolului nostru, al fiecaruia dintre noi, in viata asta. Ei spun ca practic venim aici pentru a invata diferite ipostaze ale "Iubirii".... suntem fii, soti/sotii, putem fi parinti. Pana la urma, se spune ca lectia suprema pe care o avem de invatat este "Iubirea" in diferitele ei ipostaze. Este o teorie care mie imi place si de care ma simt aproape.
Realitate este ca suntem foarte atasati de rolul nostru de acum, ca ne identificam cu el, iar din atasamentul acesta se nasc fixatiile si obsesiile la care te refereai. Dragoseta adevarata de care vorbesti presupune detasare si din pacate, majoritatea noastra nu cunoastem aceasta detasare si nici nu incercam sa ajungem la ea.
Mihai
cristiama spune:
Mihia,
Plina de umor povestirea ta. Cred ca e ideal sa nu iei prea in serios relatia nora/partener- soacra.
Dar CUM poti sa tratezi asta cu umor?
Mie nu-mi reuseste, desi consider ca am simtul umorului.
Poate pt ca la inceputul relatiei sotul nu era de partea mea, de exemplu stabilisem sa ne casatorim si vine sotul, prieten pe vremea aia si-mi spune:
- Nu ne mai casatorim, mama zice ca nu e o idee buna, nu crede ca o sa ne descurcam singuri.
"Copii" care eram noi atunci aveau peste 30 de ani si independenta financiara de ani de zile, DAR casatoria presupunea sa se mute "copilu" de acasa.
A mai durat cativa ani si un psiholog bun sa trecem peste asta!
Cred ca de fapt eu nu pot sa o iert ca a incercat din toate puterile sa-l pastreze pe fiul ei langa ea, intr-o lupta urata si incorecta din care eu la un moment m-am retras.
Ca sa spun asa am castigat batalia prin neparticipare.
simali spune:
quote:
intr-o lupta urata si incorecta din care eu la un moment m-am retras.
Ca sa spun asa am castigat batalia prin neparticipare.
quote:
Cred ca este unicul mod inteligent de a rezolva astfel de probleme. Fiul este cel care trebuie sa decida SINGUR daca vrea sa stea in fusta mamei toata viata sau nu.
Iar daca o alege pe mama el are niste probleme psihologice foarte adanci de care orice fata desteapta ar trebui sa fuga mancand pamantul.
alice
Lemoni spune:
Quote:
"Maica-sa lui sotu-meu e casnica si casnica a fost toata viata si asta pentru ca sotul ei castiga extrem de bine. Tot timpul (dar va rog sa ma credeti TOT timpul) se plange cat de obosita e ea ca n-a dormit decat pana la 10 dimineata iar daca face ceva “mai substantial” (ceea ce pentru ea inseamna mers la cumparaturi si gatit"
Mi-am permis sa iau acest paragraf de la alt subiect , sper sa nu se supere Antonia ,ca tot sunt eu soacra acra in devenire, dar acum pe bune mie imi place sa dorm la pranz si chiar pana la 10 daca nu merg la servici dimineatza, daca nora mea vine cu aceasi idee ca Antonia cine e de vina mama eu ?Sau e rautate din partea ei? Dorm cat vreau, ma duc la cumparaturi ca doar nu merg pe bani ei si nu dorm pe timpul ei.Se intreaba ea(nora) oare daca pana acum am avut acest timp la indemina? Stie ea ca eu ca si multe dintre voi ,cum citesc la alte subiecte nu am avut timp nici sa respir atunci cand erau copii mici , acum recuperez.........
Daca ne-am vedea fiecare de viatza noastra si nu ne-ar interesa ce face" capra vecinului "viatza ar fi mai frumoasa , hai sa incercam sa ne vedem calitatile ,nu defectele si sa respectam daca vrem sa fim respectate.
ellej spune:
Lemoni, nu e chiar asa. Din cate am inteles, soacra Antoniei e cea care a inceput cu barfele si rautatile, pentru ca n-a fost de acord cu alegerea fiului. Si atunci n-ai cum sa treci senina peste toate si s-o iubesti pe mama soacra la nebunie. Depinde de la caz la caz, or fi si soacre bune si nurori rele, dar in cazul Antoniei totul a pornit de la soacra, nu de la ea.
Si Dieu nous a faits a son image, nous le lui avons bien rendu.
If God created us in His image we have certainly returned the compliment.
ankalaura spune:
Eu voi ramane cu o nedumerire - de ce apar astfel de probleme majoritar la soacrele romance????
Este drept, in Occident, in State, legatura intre parinti si copii se "moleseste" dupa 18 ani, cand "copilul" pleaca, pe picioarele lui, sa isi vada de facultate sau colegiu, cei mai multi lucreaza in timpul studiilor, si se descurca singuri cu chirie si alte cheltuieli.
In Romania nu! In Romania, parintii cotizeaza cu perseverenta la distractiile odraslei studente, parintii platesc si caminul si mancarea, iar foarte multi, inca, trimit "pachete" constand in genti enorme pline cu "parjoale", cartofi, nu mai spun cand se taie porcul in gospodaria proprie sau la bunici... Mama trimite pachete cu branza, oua, toate cele.
De cele mai multe ori, "copilul" nu este incurajat sa munceasca si sa se descurce singur, pentru ca "e mic".
Ba chiar imi spune un astfel de copil, asistent la noi, ca taica-su ii spune in fiecare zi "sa nu fie fraier", ca munceste mult si pe bani putini - ca si cand copilul, fara pic de experienta, ar fi avut sanse sa castige mai mult in alta parte.... Si ca, mai bine sa stea acasa, ca ii dau ei bani (taica-su, mic intreprinzator particular) Pustiul isi formase niste tehnici de "fofilare" care frustrau pe toti ceilalti colegi ai lui, asistenti si ei, studenti... Evident, pustiul si-a dat demisia pana la urma, preferand sa stea in fusta mamei, incurajat de tata...
Fetele sunt putin mai "vitregite"... De, ele vor fi sotii, mame, si o sotie si o mama trebuie sa faca mancare, sa spele, sa calce,...
Asa ca mamele de fete considera ca asa trebuie sa fie - in fond, si ele au dus aceeasi viata si putine mame isi incurajeaza fetele sa isi ridice standardele, ok, sa invete, sa munceasca, dar cand e de pus "biciul" pe spinarea sotului care casca ochii la meci si ridica putin picioarele, cat sa dea nevasta cu aspiratorul pe dedesubt, stresat fiind la maximum de zgomotul utilajului, care il impiedica sa il auda bine pe comentatorul sportiv....
Iar mamele de baieti, considera ca asa e normal. Ba mai mult, fiindu-le greu sa accepte ca "puiul" lor de 35 de ani nu mai are nevoie de banii parintilor sau de indrumari zilnice, se revolta cand au o nora care, aproape orice ar face, nu face suficient de bine. Daca nora mai pune si aspiratorul in bratele "puiului", atunci razboiul este declarat!
Si continui sa ma intreb - mi se pare mie, sau asta se intampla doar in Romania? Verisoarele mele, care au amandoua soacre "europene", nu s-au plans niciodata de relatia cu soacrele lor, ci din contra. E drept, nici prea mult ajutor nu au din partea lor, dar nici bataie de cap. acolo, daca faci copii, ti-i cresti, nu vine bunica, mama, soacra, sa stea cu copilul. Il duci la gradinita. Dar nici nu vine sa iti caute in cratite, sa vada daca sosul este la standardul agreat! Mai am o prietenta, casatorita in State, la ea la fel - are o relatie grozava cu socrii, sunt chiar prieteni, isi vorbesc la "pertout", si nici mama nici tatal baiatului nu pun intrebari despre cum isi conduc ei casnicia, banii, economiile, serviciu, frigiderul, sau altele.... Si sunt toti foarte fericiti!
Ileana Cosanzeana spune:
quote:
Originally posted by ankalaura
Eu voi ramane cu o nedumerire - de ce apar astfel de probleme majoritar la soacrele romance????
Este drept, in Occident, in State, legatura intre parinti si copii se "moleseste" dupa 18 ani, cand "copilul" pleaca, pe picioarele lui, sa isi vada de facultate sau colegiu, cei mai multi lucreaza in timpul studiilor, si se descurca singuri cu chirie si alte cheltuieli.
In Romania nu! In Romania, parintii cotizeaza cu perseverenta la distractiile odraslei studente, parintii platesc si caminul si mancarea, iar foarte multi, inca, trimit "pachete" constand in genti enorme pline cu "parjoale", cartofi, nu mai spun cand se taie porcul in gospodaria proprie sau la bunici... Mama trimite pachete cu branza, oua, toate cele.
De cele mai multe ori, "copilul" nu este incurajat sa munceasca si sa se descurce singur, pentru ca "e mic".
Ba chiar imi spune un astfel de copil, asistent la noi, ca taica-su ii spune in fiecare zi "sa nu fie fraier", ca munceste mult si pe bani putini - ca si cand copilul, fara pic de experienta, ar fi avut sanse sa castige mai mult in alta parte.... Si ca, mai bine sa stea acasa, ca ii dau ei bani (taica-su, mic intreprinzator particular) Pustiul isi formase niste tehnici de "fofilare" care frustrau pe toti ceilalti colegi ai lui, asistenti si ei, studenti... Evident, pustiul si-a dat demisia pana la urma, preferand sa stea in fusta mamei, incurajat de tata...
Fetele sunt putin mai "vitregite"... De, ele vor fi sotii, mame, si o sotie si o mama trebuie sa faca mancare, sa spele, sa calce,...
Asa ca mamele de fete considera ca asa trebuie sa fie - in fond, si ele au dus aceeasi viata si putine mame isi incurajeaza fetele sa isi ridice standardele, ok, sa invete, sa munceasca, dar cand e de pus "biciul" pe spinarea sotului care casca ochii la meci si ridica putin picioarele, cat sa dea nevasta cu aspiratorul pe dedesubt, stresat fiind la maximum de zgomotul utilajului, care il impiedica sa il auda bine pe comentatorul sportiv....
Iar mamele de baieti, considera ca asa e normal. Ba mai mult, fiindu-le greu sa accepte ca "puiul" lor de 35 de ani nu mai are nevoie de banii parintilor sau de indrumari zilnice, se revolta cand au o nora care, aproape orice ar face, nu face suficient de bine. Daca nora mai pune si aspiratorul in bratele "puiului", atunci razboiul este declarat!
Si continui sa ma intreb - mi se pare mie, sau asta se intampla doar in Romania? Verisoarele mele, care au amandoua soacre "europene", nu s-au plans niciodata de relatia cu soacrele lor, ci din contra. E drept, nici prea mult ajutor nu au din partea lor, dar nici bataie de cap. acolo, daca faci copii, ti-i cresti, nu vine bunica, mama, soacra, sa stea cu copilul. Il duci la gradinita. Dar nici nu vine sa iti caute in cratite, sa vada daca sosul este la standardul agreat! Mai am o prietenta, casatorita in State, la ea la fel - are o relatie grozava cu socrii, sunt chiar prieteni, isi vorbesc la "pertout", si nici mama nici tatal baiatului nu pun intrebari despre cum isi conduc ei casnicia, banii, economiile, serviciu, frigiderul, sau altele.... Si sunt toti foarte fericiti!
Ankalaura, iti dau dreptate in tot ce ai spus...Cred ca dependenta asta de parinti duce mai tarziu la nesfarsite conflicte in familie...Majoritatea tinerilor din Romania traiesc ce ai expus tu mai sus, si cel mai trist mi se pare ca asta contribuie si la o mare neincredere in fortele proprii. ( Oare cum e bine? Oare mama cum facea? Oare ce zice X sau Y daca noi..., etc?)
Ah, si mai e chestia asta cu respectul asta formal, ca cica daca vorbesti cu dvs. neaparat respecti persoana respectiva... Nimic mai fals cred eu, desi soacra-mea se incapataneaza in chestia asta
...Eu vorbesc cu dvs. cu socrii, in timp ce sotul vorbeste cu ai mei la pertout! Voi ce parere aveti de chestia asta? Mie mi se pare vorbitul asta cu dvs. o chestie destul de rece si de formala,de obicei aplicabila la oameni pe care nu ii cunosti foarte bine sau cu care ai relatii oficiale, dar poate chiar ilustreaza imposibilitatea de apropiere intre anumiti oameni...