Mama de la distanta

Ajutor fetelor! Nu mai stiu cum sa procedez. Din luna august anul trecut de cand am iesit de pe ingrijirea copilului am fost nevoita sa lucrez la Cluj, eu fiind din Baia Mare. Copilul a ramas cu tatal sau. In ianuarie am fost hotarata sa-l aduc cu mine la Cluj, dar ni s-a promis ca ni se rezolva ne intoarcem fiecare si sa lucram in localitatea de domiciliu, conditiile tehnice pentru desfasurarea serviciului din orasul de resedinta fiind indeplinite. Si de atunci ni se tot intocmesc acte si tot asteptam sa se aprobe, dar deocamdata nimic. Deja suntem in luna mai, imediat. Tot in luna ianuarie am aflat ca sunt insarcinata ceea ce a fost un motiv in plus sa nu-mi mai aduc copilul cu mine, pentru ca nu avea rost sa-l mut de la cresa si toate cele,doar pentru cateva luni. Si asa copilul e afectat de faptul ca mama lui nu este acasa cu el. El nu comenteaza situatia asta, cum copii au tendinta sa accepte lucrurile,chiar daca anormale, ca asa trebuie sa fie, s-a resemnat dar tot timpul ma pomeneste si doamnele de la cresa mi-au spus acelasi lucru, ca ma doreste foarte tare. Eu ma duc in fiecare weekend acasa, dar copilul s-a schimbat in sensul ca este foarte rau. Am mai avut un subiect pe tema asta, cand credeam ca de vina este verisorul lui, care este foarte rau si petrece destul demult timp cu el. Insa in ultimele saptamani, au fost imprejurarile de asa natura ca nu prea s-au mai intalnit, iar el este in continuare rau. Probabil ca este si varsta, dar eu pun asta pe seama altei cauze si anume ca copilul meu nu mai stie de cine sa asculte. Cand vin acasa in weekend stau aproape numai eu cu el si am un anume stil de al educa. Tatal lui, peste saptamana are alt stil de a se comporta cu el. Avem stiluri diferite. Acum inainte de Pasti am stat o saptamana acasa, s-a invatat cu mine, iar acum din nou aramas cu tatal lui. Ieri nu a fost program la cresa si l-a lasat la cumnata mea cu verisorul lui. Astazi am vorbit cu sotul la telefon si mi-a spus ca nu a mai vrut sa stea la cresa nu a mai vrut sa-l incalte cu papuceii, s-a trantit de pamant ca el merge la cumnata mea si chestii din astea. Pana la urma l-a lasat acolo si a plecat. Dar eu nu-mi mai recunosc copilul. Imi vine sa plang. Chestia e ca nu e tot timpul rau, dar are momente cand e foarte rautacios, mai ales cu strainii. daca il intreaba cineva ceva, raspunde cu lasa-ma-n pace isi umfla boticul o impinge pe persoana respectiva. A venit la noi in vizita o fetita cu bunica ei, a stat putin si apoi bunica i-a spus fetitei ca trebuie sa plece amandoua ca au putina treaba. I-am spus ca poate sa o lase pe fetita cu noi (are cam aceeasi varsta cu copilul meu) si sa mearga sa-si rezolve problemele. Bunica nu a prea vrut, intre timp a venit copilul meu cu o pusca si a impuns-o pe bunica cu varful pustii de nu stiu cum a lovit-o in mana, iar la doamna i-a dat sangele. Si atunci a luat-o pe fetita si au plecat, mi-a spus "Uite, de aia nu o las pe Anamaria ca mi-e frica!". Si credeti-ma ca mi-a fost asa de rusine. Adica nu a lasat-o din cauza copilului meu, care este rau. Sunt foarte suparata, si de aici de la departare nu am ce sa fac. Cand sunt cu el acasa, tot incerc sa-i explic, nu stiu cum se descurca sotul meu cu el, dar nu mai stiu ce sa fac. Ma gandesc sa ma retrag din educatia lui,pana cand voi fi acasa tot timpul cu el. Asa macar sastie ca de tatal lui trebuie sa asculte si sa se obisnuiasca cu lucrul asta. Cand ma duc acasa sa petrec timpul cu el, dar sa nu ma implic prea mult, sa-i las pe ei. In momentul de fata, cand sunt eu acasa il trimite pe tatal lui de acolo, il loveste si nu vrea sa vorbeasca cu el. Si dupa aceea cu el ramane. Nu e bine! Deja am scris prea mult, nu ma mai intind, dar as vrea sa va decriu stilurile noastre diferite de a-l educa. Eu sunt mai permisiva cu el in sensul ca il las sa matura, sa spele pe jos, sa ma ajute la treburile casei, dar de exemplu cand vrea sa bea suc din sticla pe post de biberon ii interzic acest lucru sau daca vrea s-l loveasca pe tatal sau ii interzic si-l pedepsesc. tatal lui, dimpotriva. Nu-l lasa sa spele ca face apa, nu-l lasa sa mature ca face mizerie, daca copilul urla ca vrea sa bea din sticla ca sa scape de el ii da sticla ("Pai ce sa fac, daca altfel nu bea laptele?", zice el; culmea ca la mine bea din canita), daca copilul vrea sa-l loveasca ii intinde mina sa nu cumva copilul sa faca vreun efort. Si fac greseala ca-l critic in fata copilului si poate copilul de aia il respinge cand sunt eu acasa, dar imi pica rau sa vad ca-i interzice tot felul de chestii si se enerveaza pe el.
Cam atat, nu va zic mai multe. Voi ce parere aveti despre situatia asta? Eu cred ca nu mai pot sa rabd. Vreu sa maduc la medicul ginecolog sa-mi dea ceva cum ca nu pot sa calatoresc sa ma lase sa lucrez din orasul meu. Chestia e ca trebuie sa maduc pana la sfarsitul lui mai intr-o delegatie la Bucuresti, deci pana atunci... nu pot sa fac nimic. Ce ziceti, sa ma retrag din educatia lui, nu-i fac mai mult rau daca ma bag, in conditiile de fata?

filofteia spune:

Eu nu cred ca este bine sa te retragi din educatia lui. Si asa din ce povestesti, se pare ca tatal si bunicii sunt prea permisivi cu el.
Daca si tu il mai lasi sa fie sef, atunci chiar va fi greu de recuperat.
Pe de alta parte nu trebuie nici sa te ingrijorezi foarte tare, pentru ca dupa cate am inteles copilasul are 2 ani si vreo jumatate, deci este in prima adolescenta cum numesc multi specialisti varsta de 2 ani. Dar tot acum isi cunosc limitele fata de cei din jur.

Concret nu stiu ce sfat sa-ti dau. Eu am un nepotel din partea sotului, de trei ani jumatate, care se comporta cam la fel cum spui tu. Este crescut de soacra mea si desi parintii vin in fiecare weekend, nu are nici un fel de limite. Si mie imi este teama sa-mi las copilul (care are 6 ani si 4 luni) cu soacra si varul sau pentru ca baiatul meu nu reactioneaza in nici un fel atunci cand este batut de cel mic (i-am tot interzis si uneori ma intreb daca am facut bine). Asa ca dupa ce a primit cativa pumni in spate de la cel mic, iar nimeni din cei prezenti nu a avut nici o reactie, am ajuns la concluzia ca mai bine ocolim verisorul... nu spun ca nici baiatul meu nu prea vrea sa se joace cu el pentru ca iese ori muscat ori lovit de aici si tot el certat. Noi am incercat sa vorbim cu cumnatii, dar au considerat ca suntem rau voitori... dar mie imi este mila de copil. Va fi marginalizat la gradinita de ceilalti copii, pe care o va incepe in toamna... pe de alta parte gradinita va fi marea lui sansa de reabilitare si integrare in societate.

Cine sta cu baietelul tau cand sotul este la serviciu?
Solutia cea mai buna ar fi daca poti sa te intorci acasa, dar inteleg ca asta nu este tocmai posibil, asa ca in timpul petrecut cu copilul incearca sa imprimi alte tendinte tatalui. In nici un caz nu te retrage din educatia copilului.

florinad spune:

Multumesc, filofteia!

Sper ca in doua luni de zile sa se rezolve situatia, adica sa ma intorc acasa, dar pana atunci mi se pare o eternitate. Cand tatal e plecat la serviciu el merge la cresa. Numai la el ma gandesc si ma gandesc ca asta inseamna sa fie copiii crescuti doar de un parinte, in timp ce celalalt vine si pleaca. Cred ca acei copii care sunt in situatia asta sufera si asa stiu ei sa se manifeste. Sper din tot sufletul ca atunci cand voi merge acasa, voi reusi sa-l indrept pe calea cea buna. Pana atunci... Parca acum regret ca l-am dus la cresa, poate si de acolo a invatat sa fie asa de rau, desi ma indoiesc. Era un copil asa de cuminte si acum... s-a transformat intr-un copil problema. Sau poate fac eu din tantar armasar, nu stiu. Nu mai stiu ce sa cred despre mine, daca sunt o mama buna, ce seintampla cu copilul meu, cum sunt ceilalti, nu mai stiu. Stiu ca situatia nu se va remedia pana ma voi intoarce acasa si asta ma macina foarte tare.

cheptinelena spune:

draga florinad, in nici un caz sa nu te gandesti la varianta de a te retrage din educatia copilului...Nici nu vad cum ai putea sa faci asta, pt ca, intalnindu-l in weekend-uri, nu vei putea sa nu-i atragi atentia ca...asta e bine/asta nu e bine...de exemplu.Gandeste-te ca sunt copilasi crescuti de ambii parinti in mod egal si care au un comportament identic cu cel al copilului tau. E destul sa fi vizionat niste emisiuni Super Nanny.Nu trebuie sa te invinovatesti pt comportamentul lui, mai ales ca, inteleg, faci mari sacrificii sa-ti urmezi cariera (banuiesc ca si din motive financiare).Am trecut prin ceva similar...Sa stii ca, si daca aveai serviciul in aceeasi localitate cu domiciliul si absentai 8ore/zi din educatia lui, puteai sa te confrunti cu aceleasi probleme...Sfatul meu? Nimic nu este mai important decat copiii!!!Pentru a-ti supraveghea mai atent copilul de acasa si pt a te odihni si tu mai mult (avand in vedere sarcina), ia-ti un concediu medical. Il poti obtine si platit 100% la recomandarea medicului...Multa sanatate si nervi de otel!

ankalaura spune:

Din cate vad eu, nu prea ai de ales. Pana una alta, ar trebui sa "calibrezi" putin, impreuna cu sotul tau, conceptiile voastre. Sotul tau ar trebui sa implice mai mult copilul in activitatile casei. Sau, daca nu, aduceti o menajera o data pe saptamana, sa faca ea curat, si voi sa iesiti in weekend in parc, la locurile de joaca... Eu cam asa fac acum.
Si eu am fost intr-o situatie similara - m-am intors la serviciu cand fata avea doar 6 saptamani, pentru ca nu am avut de ales. In acest timp, ea a stat cu mama mea, acasa la noi, pe noi ne vedea doar seara. Mama e mult mai permisiva. Eu si sotul, suntem cam pe aceeasi lungime de unda, dar amandoi avem momente cand suntem prea obositi ca sa mai ducem munca de lamurire (si, de exemplu, acum, seara, copila mea bea laptele cu biberonul).
Ca si tine, am gasit imediat un vinovat in mama mea. Care niciodata nu vine la noi fara sa ii aduca fetei ceva (si drept urmare, fata asteapta si de la noi, mereu, cate ceva, si imi umbla in geanta de exemplu). Mama o lasa sa bage mainile pana la coate in coca, de exemplu - lucru pe care eu il evit (nici nu fac des prajituri, dar si cand fac, nu prea am timp sa se balaceasca si ea in castroane).
Fata mea nu e rea. Se joaca frumos, imparte jucariile, insa de la o vreme s-a facut obraznicuta. Iti intoarce vorba. Raspunde. Ne suparam. Dupa 10 minute vine si isi cere scuze. Se supara pe sotul meu, zice ca nu mai e fata lui, ci doar a mea. Se supara pe mine, incearca sa se alieze cu taica-su. Se supara pe mama, e prietena cu noi. Se supara pe noi amandoi, vrea la mama!
Mi-am dat seama ca nici mama si nici noi nu avem nici o vina. Si oricat am vrea, nu putem sa controlam 100% comportamentul copilului. La gradinita, interactioneaza cu tot felul de copii. De exemplu, ea nu vorbeste urat. Nu repeta, chiar daca mai scapam noi cate o injuratura la volan. A spus intr-o zi "copil rau ce esti!" Am intrebat-o unde a auzit asa ceva. La gradinita, la un coleg, a spus. In alta zi, a spus "Iti dau una acum in cap!" Acelasi raspuns. A auzit la gradinita. I-am explicat ca e foarte urat ce a spus si nu a mai repetat de atunci.
Daca si copilasul tau are cam aceeasi varsta (daca e la cresa, banuiesc ca are maximum 3 ani), stii ca e o varsta complicata. Tu explici de o mie de ori si el nu pricepe sau pricepe ce vrea. Profita la maximum numai de ceea ce ii convine. Fi-mea ne ameninta, cand se supara, ca se duce la Ica (maica-mea). I-am scos valiza si i-am zis ca o umplu imediat, si ca o duc la gara, sa ia trenul. S-a potolit. A mai repetat figura cateva zile, si atat.
Doua luni nu e chiar asa de mult timp. Parerea mea este sa ai rabdare, sa incerci sa te ocupi de unele lucruri din mers, chiar daca esti la distanta, si sa profiti la maximum de timpul pe care il vei avea de petrecut cu copilasul tau impreuna cu cel care va veni. Cu siguranta copilasul tau se va linisti.

Anca si papusica Eliza (26.august.03)
Eliza

didita spune:

Cum adica sa te retragi din educatie? Pai copilul nu asta asteapta de la tine sa te retragi si mai mult. Deja ii lipsesti fizic toata saptamana si vrei si in we sa te depsrinzi inca un pic de el.

Ce mi se pare mie esential si de facut in primul si in primul rand este de nu mai vorbi niciodata despre copilul tau spunand "este rau". Copilul tau nu este rau. Reactioneaza cum poate la varsta lui la o situatie f dificila pt el. Cu siguranta simte ca nici tu nu esti impacata cu situatia si ii este cu atat mai greu sa o accepte.
Ar trebui sa faci echipa cu tata in educatie. Ar fii bien sa discutati impreuna despre ce este esential si sa nu va ciodaniti pe nimicuri. Copilul ar trebui sa va perceapa ca pe un bloc, cand a spus mama sau tata ceva apai celalalt nu vine imediat sa-l contrazica.
Nu ar trebui sa-l critici pe tata de fata cu copilul. Discuta separat cu el despre ce te deranjeaza si ai sa vezi ca o sa fie mult mai usor de rezolvat. Oricum copilul trebie sa asculte la fel de bine si de mama si de tata. De ce ar trebui sa te retragi tu ca sa asculte de tata? Cand esti de fata si tata zice ceva tu cum reactionezi? Din ce povestesti dai impresia ca nu ti se pare prea grav daca nu-l asculta daca copilul face cum vrei tu.

Se poate ca si sotul tau sa se simta oarecum desconsiderat si sa lase si el balta eforturile. Daca el gestioneaza totul toata saptamana si tu vii in we sa-i dai lectii si de fata cu baiatul cred ca nu-i pica chiar bine.
Si mai cred ca nu o sa se rezolve totul de la sine cand o ramai acasa. Cand spui asta sotului tau iti dai seama ca ii spui ca el nu e in stare sa-si educe propiul copil? Si ca tu esti mult mai capabila decat el?
In primul rand voi doi parintii trebuie sa fiti de acord cu ceea ce trebuie sa faca copilul. Si in nici un caz nu va criticati unul pe altul punand copîlul la mijloc.

speed spune:

florinad, parerea mea (dar poate ca gresesc) e ca baietelul tau reactioneaza la faptul ca tu esti plecata.nu spun asta ca o judecata ci ca o constatare. cind aveam eu in jur de 2-3 ani ,din diferite motive , mama a trebuit sa ma lase in grija bunicilor pentru 2 ani.bunicii mei au fost oameni minunati si n-am avut nici o problema iar mama ma vizita in fiecare week-end dar de fiecare data cind venea urlam,tipam,nu ne intelegeam nicicum desi toata saptamina asteptam vizita ei. apoi cind am inceput sa-mi dau eu fetita la cresa o perioada de timp se manifesta la fel: la cresa era ok dar cum o luam acasa incepea sa fie obraznica,sa plinga,sa faca istericale:eu din asta am inteles ca e felul ei de a ma "certa" ca am lasat-o la cresa. dupa o perioada dupa ce si-a dat seama ca nu e abandonata la cresa si ca eu nu plec nicaieri si ca ne jucam si povestim cit timp suntem impreuna acasa si-a revenit.
eu cred ca si baietelul tau o sa-si revina dupa ce veti reincepe sa locuiti impreuna si in nici un caz sa nu te retragi din educatia,viata lui.
numai bine

filofteia spune:

Este foarte bine ca merge la cresa. Poate ca unele manifestari sunt si de acolo, dar una peste alta, cresa ii face mai mult bine decat rau.
Daca ar mai fi numai doua luni, nu mai este asa de mult. Curaj in continuare, pentru ca imi imaginez cat iti este de greu... si pastreaza contactul cu copilul.

florinad spune:

Va multumesc tuturor, sunteti foarte dragute!

Asa voi face, nu ma voi retrage din educatia lui, dupa ce va ascult pe voi mi se pare logic. Comportamentul lui are se pare mai multe cauze, printre care si faptul ca eu si tatal sau avem moduri diferite de a-l educa. Am incercat sa vorbesc cu el pe tema asta, dar nici eu nici el nu suntem de acord cu celalalt si nu ajungem la un compromis, o cale de mijloc. Sa va dau un exemplu: inainte de Pasti stiti cum e, multa treaba, copilul nu te lasa sa lucrezi nu stii cum sa te imparti. M-am apucat de spalat geamuri cu copilul acasa si ca sa aiba ocupatie a luat stergatorul de geamuri si se juca cu el impingandu-l pe jos, amuzandu-se ca scotea un barait interesant. Cred ca stiti despre ce dispozitiv vorbesc. Acela cu cauciuc cu care stergi geamurile, precis ati vazut. Totul a fost bine si frumos si am putut sa-mi fac treaba, copilul a fost cuminte. Cand a venit tatal lui acasa, am mai vrut sa mai sterg un geam, iar copilul stiind ca are voie sa se joace cu chestia aia, a luat-o. tatal lui i-a interzis sa se joace cu ea, pe motiv ca se strica si uite asa cel mic a inceput scandalul. Bineinteles, ca nu mi-a convenit si nu m-am putut abtine sa-i spun ca pana nu a venit el acasa ne-am descurcat foarte bine si ca, cum vine el acasa, se creeaza o stare de tensiune pentru ca ba nu-l lasa sa faca una, ba alta si se enerveaza amandoi si eu trebuie safiu tot timpul la mijloc sa aplanez conflictul. Culmea e ca atunci cand trebuie sa nu-l lase il lasa. V-am dat exemplul cu lovitul, sa cu sticla cu lapte. Eu nu sunt de acord cu interdictiile astea, care mie mi se par absurde, gen cade drobul de sare si am incercat sa-i explic insa nici el, cred ca nu se poate abtine, nu se poate obisnui sa faca asa ca mine. Devine iritat daca vede ca copilul face ceva ce nu-i comvine si apoi explodeaza. Eu incerc sa fac asa cum zice el dar daca vreau sa-mi fac treaba si sunt singura cu copilul trebuie sa-i dau o ocupatie si atunci... Nu pot sa-i refuz matura daca copilul vrea sa faca curat sau daca eu sterg pe jos nu pot sa nu-i dau si lui o carpa sa stearga. Cum sa ajungem oare la un compromis? Voi cum faceti?

didita spune:

plecand de la ex tau concret: cand tata intra pe usa si zice nu ai voie cu stergatorul, eu zic imediat ca eu i-am dat voie ca trebuie sa sterg geamurile si il ocupa. Daca se stica o sa ma ocup eu cand termin.

Nimeni nu poate reactiona bine cand atunci cand isi da cu parerea il iei la trei pazeste cu pana sa vii tu in casa totul era perfect!

pe de alta parte poti sa mai lasi si tu de la tine, adica daca pe sotul tau nu-l deranjeaza sa se harjoneasca cu ala mic lasa-i in pace si explica--i ca desi tata e de acord sa fie lovit pt ca considera ca se joaca, restul lumii nu accepta.

florinad spune:

De acord cu tot ce ai spus, didita. Multumesc