TICURI NERVOASE SI STRESS?

Buna!Am un baietel de 4 ani si 5 luni...Toate bune si la locul lor pana cand, cu ceva timp inainte sa inceapa gradinita (gr.mika-acum fiind in mijlocie)a inceput sa clipeasca f des si sa-si dreaga glasul...in mod repetat si obsesiv...Colac peste pupaza isi roade unghiile pana in carne...tot cam din acea perioada. Iar ca sa fie tacamul complet, are aceasta varsta si nu reusim sa scapam de pampers in timpul noptii...Am inceput sa iau masuri...nu l-am mai lasat la tv...apoi i-am redus si din programul de computer...Nici un rezultat...dimpotriva, se supara, plangea si parca devenea mai vizibil acest "tic nervos" al lui...Unghiile? L-am dat cu "otrava" (albastru de metil)...dar curand uita de otrava aplicata si involuntar le rodea...Iar de pampers...nu mai spun cate variante am incercat...Aici sper sa avem succes...ca sunt 3 nopti de cand pampersul a ramas uscat si el m-a trezit noaptea pentru a cere la toaleta!!!Dar inca nu ma bucur...sa nu fie prematur!Din aceasta descriere, pare a fi un copil timid, retras si introvertit...dar din contra! Este f sociabil, jucaus si nu in ultiml rand este istet si inventiv!!Ce parere aveti???A mai avut cineva astfel de probleme cu copilasii???M-am gandit ca este probabil stresat de ceva...poate chiar si de noi care ii cerem sa mai si coloreze, construiasca, etc...Pt el cel mai bine este la calculator sau la tv...Nici o plimbare nu-l incanta m mult...Avem mereu discutii pe tema asta...Dar nu pot sa accept sa faca doar ce-si doreste el...

flaviutza spune:

din experienta mea, ceva il face sa se simta frustrat. fetita mea avea un tic pe la doi ani, cand inca nu reusea sa vorbeasca bine si era frustrata ca nu o intelegem. cum a inceput sa vorbeasca, din senin au disparut ticurile

Alexia 02.05.2004(filmulete)
Blog

betiana spune:

Viata psihica a copilului dvs.este bulversata de ceva.Trebuie sa descoperiti cauza conflictului interior care-l afecteaza.Puneti-l sa va deseneze un lucru frumos care-i vine in minte si nu interveniti.Observati-i mimica cand deseneaza,efortul,culorile folosite.Cand urmareste un film de desene animate stati langa el si observati-l.Comentati pe marginea filmului.Nu-i atrageti atentia asupra ticurilor, ci invitati-l in jocuri care sa-i distraga atentia.Daca totusi ticurile continua sau se intetesc adresati-va unui medic neuro-psihiatru.

ina_nz spune:

Mdic neuro-psihiatru??? Ai ma!!! E prea mult
Incercati un psiholog. Este clar ca are o frustrare, ceva care il nemultumeste si ii inspira teama. Poate la gradinita o educatoare sau un copil mai bully?
Ideea cu desenul e foarte buna dar parintii nu pot interpreta desenul. D'aia sunt bune cateva sedinte la psiholog

Ina

cheptinelena spune:

Multumesc mult pentru raspunsuri...Ca veni vorba de neuro-psihiatru...Fratele meu a avut acelasi gen de tic cam pe la aceeasi varsta si parintii l-au internat in spital...dupa lungi investigatii (era ininte de '89)...Incepuse si el de la varsta de 5,6 ani sa faca aceste ticuri ...asa ca avea cam 8 ani cand s-a ajuns la concluzia ca trebuie operat pe creier...Parintii nu au obiectat, gandindu-se ca medicul stie ce are de facut(un neuro chirurg de la un spital renumit de pediatrie din Bucuresti, totodata gandindu-se si la faptul ca se pot intensifica ticurile respective...O seara inainte de operatie (la ora 8 era stabilita interventia), tata s-a dus la dl doctor pentru a-i oferi "cele necesare" unei reusite. Intelegeti voi.Dl doctor era in mijlocul unei petreceri si era zoombi de beat!!!Asa ca ...fratele meu la 8 ani a trait experienta unei fugi din spital in pijamale...noaptea, pe raspunderea tatalui. Acum fratele meu are 32 de ani si de ticurile au disparut - e drept, pe la 20 ani-dar ma intreb...ce s-ar fi putut intampla daca....Acesta e motivul pt care am cerut sfatul unor mame. Evident pe cel al unor doctori il am deja...Dar sincer vorbind, am incredere mare in feeling-urile mamelor !Nu vreau sa credeti ca nu am incredere in medici...dimpotriva!Patania fratelui meu o consider o exceptie!Merci de raspunsuri inca o data!

kariguld spune:

Buna cheptinelena
Nici vorba de psihiatru!!!! Un medic psiholog ai putea sa consulti.
Dar spuneai ca ai incredere in feeling-urile mamelor, eu sunt o mama cu copil care a avut ticuri, cam pe la 4-5 ani. O explicatie clara nu am primit si nici nu am gasit, dar cu timpul i-au trecut. Nevoia cea mai mare a acestor copii cu ticuri este de dragoste, din partea noastra a mamelor si desigur a tatilor!!
A, cel mai rau la varsta asta este calculatorul si TV-ul, care spui ca-i plac si alte activitati nu vrea! Incearca sa identifici ce anume il supara, are el ceva motive de suparare , la gradinita poate, apoi e bine venita vizita la un psiholog, bun, ptr copii, care iti va spune la prima sedinta care este problema. Baiatul meu incepea sa faca din cap cand era mai obosit sau venea in contact cu un lucru nou, sau cand la gradinita educatoarea tipa la copii, sau alti copii tipau in jurul lui. Doctora ne-a spus ca nu are probleme, desi eu credeam ca "e dus", la un momendat. Mereu l-am incurajat in tot ce facea, mergeam la plimbare foarte des, plecam la munte la doua saptamani, si cel mai important il luam in brate pe parcursul zilei de cateva ori, asa fara un motiv anume, si ii spuneam cat de mult il iubesc si ce important este el pt noi. Si tatal lui facea asta foarte des. Si facem asta si acuma, cu copii nostri, le oferim dragoste, ca ei sa ne ofere in schimb ascultare!!!!
Eu spun ca va trece, ca si lui i-a trecut, cand a inceput sa se simta sigur pe el, sa stie ca cineva il pretuieste asa cum este el, cu ticurile lui, a lasat ticurile. Si inca ceva important, punel sa fac diverse lucruri in casa, usoare, si lasa-l sa le duca la bun sfarsit, iar daca nu reuseste, nu-l certa, incurajeaza-l si spunei ce bine a facut lucrul respectiv! Lasa-l sa ia decizi singur, usoare pt el, cera-i parerea in chestiuni simple, legate de joaca lui, respecta-i parerile lui, chiar daca nu-ti plac sau nu esti de acord cu ele. Gasesti o modalitatae sa nu-l contrazici, sa-i abati atentia de la ce nu-ti place tie ca face.Copii sunt persoane si trebuie tratati ca atare.
Sper ca nu te-am bagat in ceata mai mult, si iti doresc din toata inima sa fie bine!
Kari

cheptinelena spune:

da kari, ai dreptate...ticurile nervoase apar pe fundalul unei nemultumiri launtrice...si gasesc teren propice pe creierasul crud al copiilor...Ei sunt predispusi la ticuri nervoase mai ales pt ca le este destul de greu sa se controleze...La noi e klar de unde a plecat totul...Ca am rasfoit de "n" ori paginile memoriilor noastre pt a vedea de unde a plecat samburele de neliniste a baietelului nostru...El a simtit o oarecare frustrare in faptul ca facea pipi pe el...La gr mika a facut si la gradi de multe ori in timpul somnului de pranz...Noi, ca parinti, am gresit enorm prin faptul ca i-am reprosat ac lucru, i-am dat ca exemplu alti copii din grupa care nu mai fac pipi in pat, nu mai poarta pampers...deci sunt "copii mari" - implicit el era cel mai mic...Si cred ca el a dezvoltat un complex de inferioritate din chestia asta...A inceput sa roada si unghiile cu siguranta inainte de culcare, cat timp e singur in camera lui si nu-l vede nimeni...Si, ma gandesc eu, isi roade unghiutele la culcare si pe motiv ca se apropia momentul acela urat...cand adoarme si vine pipi!Acum stam mai bine...are 6 nopti de cand nu a mai facut pipi in timpul noptii decat la toaleta...Si il felicitam mereu...ii luam mici atentii pentru baieti mari...Dar ticurile inca nu au disparut...si nici nu cred ca vor disparea f repede...Asteptam caldura sa iesim la joaca in gradina si sa mai lasam tv-ul si computerul sa respire...cu siguranta asta va contribui la disparitia ticurilor...Concluzia este ca nu trebuie sa grabim copii sa vorbeasca, sa mearga, sa...foloseasca toaleta, etc...pt ca le inducem frustrari!!!Dar, noi din dorinta de a avea un copil ca toti ceilalti...am gresit zorindu-l in timp ce el nu era pregatit!!!Iar acum...tragem ponoasele!!!Speram sa reusim sa indreptam greseala si cu siguranta acum vom sti ca toate se vor intampla la timpul lor!!!Poate am servit ca exemplu...;desi uneori te apuca disperarea ca si parinte...lasa-ti copilul sa se desfasoare cum stie el mai bine si fara impuneri..da-le incolo de standarde de varsta!!!

flaviutza spune:

Din cate stiu eu si calc/tv in exces duce la aparitia ticurilor. prin surescitarea sistemului nervos , inca crud. daca cumva petrece mult timp la tv/calc poti sa te gandesti si la varianta asta(ai spus ca ii place enorm).

Asta cu rosul unghiilor am avut-o si eu in primul an de facultate,alt oras,alta mancare de peste. nu m-a operat nimeni pe creier la faza asta. ideea mea e sa nu faci capat de tara din asta, nici macar in gluma sa nu-i atragi atentia. daramite sa-l certi pt asta sau pt alte "nerealizari" specifice varstei.

mi-am adus aminte de kestia cu pampersul de noapte. noi de-abia reusisem sa il da jos ziua ,si intr-o zi ,la joaca s-a scapat oleaca pe ea. pana s-o iau eu s-o schimb, au ras copiii rau de ea. In acea noapte, nu a dormit aproape deloc. se foia non stop in pat. mi-a luat trei zile sa inteleg de ce.se abtinea sa nu faca. din acel moment nu a mai facut pe ea.deloc,nici zi nici noapte.Iti dai seama ce cumplit s-a simtit ?

copiii mici percep altfel lucrurile (in general). ei nu pot sa se detaseze, sa priveasca obiectiv. in momentul cand ii spui"cutare face,tu nu" l-ai terminat pur si simplu.

eu zic doar sa-i acorzi mai mult credit, in tot ceea ce face. sa-l determini sa aiba incredere in fortele sale, sa aiba initiativa, sa fie mandru de el.

Alexia 02.05.2004(filmulete)
mami si Ale