o mare frustrare...
Raspunsuri - Pagina 5
anca74 spune:
quote:
Originally posted by Elise
iar ne-ai lovit.quote:
Concluzia (logica, zic eu ) este ca barbatii care fac tot ce le este posibil sa ii intre copilului tau pe sub piele avand ca scop ultim sa te castige pe tine sunt, in majoritatea timpului, niste burta-verzi, ne-buni, tampitei si imaturi.
Imi permit sa adaug ca barbatii care intr-adevar merita sa-ti investesti timp si sentimente cu ei nu cauta neaparat femei divortate si cu copii pentru ca asta necesita chef si timp ca ei sa faca "tot ce e posibil sa ii intre copilului tau pe sub piele avand ca scop ultim sa te castige pe tine". Si nu toti barbatii au asta din dotare.
deci: barbatii care fac tot posibilul sa intre kupilului pe sub piele = timpitzei? Barbatzii in care merita sa investesti n-au rabdarea asta = nu sint timpitzei. Logic, nu?
Pentru ca nu sint timpitzei, se orienteaza spre single.
Asta vroiai sa spui?! In orice caz, asta reiese....
sorry ca ma amestec in ciorba voastra, e doar din lipsa de preocupari intelectuale la cratitza, nu de altceva...
Elise & BBLisa
Asta reiese din afirmatiile Elizei5.
Din afirmatiile mele reiese ca:
1. Romanii cu care am avut eu de-a face fug de tipe divortate.
Si fug si mai dihai de cele divortate si cu copii.
Pe undeva, inteleg acest comportament. Nu-l scuz, doar il inteleg.
2. Alte natii sunt ceva mai deschise la femei divortate si cu copii. Pur si simplu sunt.
Una din prietenele mele de aici, localnica get beget, cauta un barbat divortat si cu copii. Ea nu vrea sa faca, asa ca ea asta cauta: un tip divortat si cu copii. Diferenta de mentalitate.
Eu, personal, m-am ferit de asa ceva. Stiu ca e probabil copilaresc, dar nu-mi trebuie complicatii in plus.
In Québec legea impune barbatilor divortati, atunci cand copiii sunt incredintati mamelor pentru crestere si educatie, sa plateasca pensie alimentara atat celor mici, cat si mamei. In cazul in care aceasta este incapabila sa-si gaseasca un job mai acatarii si sa contracareze astfel efectele negative, pe plan financiar, in urma divortului. Si iote asa, unii barbati platesc ani de zile pensie alimentara fostelor sotii, cam 50% din salariu, si sunt incapabili sa se mai redreseze financiar ani indelungati. Unii chiar se reintorc sa locuiasca cu parintii fiindca nu-si mai pot permite plata unei case dupa un divort.
Ce credeti ca se intampla tipelor care intra in relatii de concubinaj cu un astfel de barbat? Indirect, ajung sa plateasca si ele pentru pensia alimentara a fostei sotii a barbatului cu care sunt. Cand respectivul trebuie sa dea 50% din salariul sau fostei sotii, actuala cu care traieste trebuie sa suplineasca lipsa banilor astora in casa.
Mie, personal, nu-mi trebuie asa ceva. Si m-a ferit Dumnezeu de relatii complicate pana acum.
beat your children
============
How wrong it is for a woman to expect the man to build the world she wants, rather than to create it herself.
Eliza5 spune:
quote:
Originally posted by anca74quote:
Originally posted by Elise
deci: barbatii care fac tot posibilul sa intre kupilului pe sub piele = timpitzei? Barbatzii in care merita sa investesti n-au rabdarea asta = nu sint timpitzei. Logic, nu?
Elise & BBLisa
Asta reiese din afirmatiile Elizei5.
Mai Anca, eu o sa incep sa cred ca ai ceva cu mine personal si chiar ca n-ai avea de ce.
Unde am zis eu ca barbatii care au incercat sa aiba o relatie cu mine sunt tampitei?
Am spus ca nu erau destul de buni pentru o relatie de lunga durata cu mine. Poate sunt eu pretentioasa, poate am pus stacheta prea sus, sunt o gramada de motive. Nu ca ar fi fost ei tampitei cum zici tu ca as fi zis. Of..
Chiar nu poti sa accepti ca lucrurile s-ar putea sa nu stea cum esti tu sigura ca stau?
anca74 spune:
Ei, nu am nimic cu tine, Eliza. M-a deranjat numai primul tau mesaj la acest subiect. Nu de alta, dar tu insati faci generalizari "de prost gust si false" - ca sa te citez - vorbind prin prisma propriilor tale experiente.
Cu totii facem generalizari. Cel mai adesea, fara sa ne dam seama. Propriile noastre suparari, neimpliniri si frustrari adesea iau locul unui rationament nepartinitor.
Eu, personal, nu am nimic contra, dar ma deranjeaza cand se comenteaza pe marginea "generalizarii" mele... prin prisma tot unei generalizari. 
Mai sus am incercat doar sa-ti demonstrez ca... generalizezi. 
Imi cer scuze daca te-am lezat cu ceva. 
Nu asta era intentia mea.
beat your children
============
How wrong it is for a woman to expect the man to build the world she wants, rather than to create it herself.
daniela_b spune:
quote:
Originally posted by anca74
Asta reiese din afirmatiile Elizei5.
Din afirmatiile mele reiese ca:
1. Romanii cu care am avut eu de-a face fug de tipe divortate.
Si fug si mai dihai de cele divortate si cu copii.
Pe undeva, inteleg acest comportament. Nu-l scuz, doar il inteleg.
2. Alte natii sunt ceva mai deschise la femei divortate si cu copii. Pur si simplu sunt.
Una din prietenele mele de aici, localnica get beget, cauta un barbat divortat si cu copii. Ea nu vrea sa faca, asa ca ea asta cauta: un tip divortat si cu copii. Diferenta de mentalitate.
Eu, personal, m-am ferit de asa ceva. Stiu ca e probabil copilaresc, dar nu-mi trebuie complicatii in plus.
In Québec ...
beat your children
============
How wrong it is for a woman to expect the man to build the world she wants, rather than to create it herself.
Teoria chibritului. Sa nu despicam firul in mii de alte fire, daca nu e cazul. Fiecare are povestea lui. De succes sau nu.
Desigur, Crisseis are nevoie sa le auda pe cele de succes, o impresioneaza, o fac sa mearga mai departe. Absolut normal.
Eu spun asa: un om nu are nevoie de altii ca sa fie fericit ( nu dati cu rosii..hahaaa, se poarta expresia...
), un om este perfect capabil sa-si construiasca universul personal de fericire. Ati mai auzit de o suta de ori: fericirea vine din interior. Majoritatea o sa sufle din buze "ne lasi?". Totusi eu insist. Nu cautati fericirea altundeva decit in voi. Restul e aventura.
Crisseis, barbatul pe care il cauti o sa vina in masura in care ii dai tu voie sa vina.
http://www.youtube.com/watch?v=hWzrrwYMQ
Delia21 spune:
CRISEIS iti scriu cum i-as scrie sora-mi.In primul rand....uita-te bine in oglinda si cereti iertare lui dumnezeu daca vreodata,fie si pentru un minut te-ai gandit la copilasii tai altfel decat ca la cele mai frumoase minuni pe care tie ti le-a incredintat in grija,pentru o vreme.Tu esti o femeie intreaga si nu ai nevoie de cineva sa te intregeasca.Eventual de cineva cu care sa-ti unesti singuratatea.Si acel cineva nu poate fi orice....pierde-vara ci doar un om de calitate care iubeste copii si care ar considera un privilegiu sa aiba o familie.In momentul in care ai copii NU MAI AI VOIEE SA TE INTALNESTI CU....BARBATI DE PROASTA CALITATE,DA,NU E UN PACAT SA RIDICI STAFETA SI SA STRAMBI DIN NAS CI O NECESITATE.In Romania....mentalitatile sunt cele pe care le cunoastem cu totii.....deci,sincer,eu una as incerca sa gasesc pe internet barbati copti,adica nu tinerei care nu au altceva in minte decat sex,.....si anume m-as duce pe site-uri americane,pe www.match.com ,mi-as spune ce caut si m-as prezenta cat mai sincer si mai bine.Bine,...in cazul asta ar trebui sa cunosti engleza,sau sa te apuci serios,zilnic de o ora de invatat,iti vorbesc serios de chestia asta.Tu nu trebuie sa gasesti 10 oameni ci unul si bun....si da,daca ai avea rabdarea si ...tactul.....ai gasi,mai ales acolo.Si nu te-ai bosumfla la fiecare broscuta care nu s-ar transforma in print,ci....ai pune cat de repede punct la o relatie care din primele dati nu promite a fi ceea ce cauti,...asa ca o femeie matura care stie ce vrea si ce cauta intr-un barbat.Si.....m-as inarma cu rabdare cat carul inainte de treaba asta.....si daca totusi in 10 ani...nu ar aparea alesul,...nu as considera deloc ca viata mea s-a irosit.Traieste clipa din plin,gandeste-te la femeile care nu au fost iubite vreodata,care nu au simtit prunc in pantec vreodata,care nu si-au strans la san niciodata puiul mic......acelea sincer te invidiaza si se intreaba daca citesc postarea ta cum e posibil ca tu sa ai ce ele ....nu au si li se strange stomacul la gandul ca poate nicidata nu vor avea binecuvantarea sa-si sarute pruncii pe frunte,sa-i tina de manuta,sa auda glascioare de ingeri strgand MAMA......Esti DUMNEZEU IN VIATA UNOR INGERI,creste-i cat de fericiti poti,lasa-i sa fie frumosi ,fericiti si buni asa cum spera dumnezeu sa fie.Te pup si iti doresc noroc....si nu uita ca fericirea se construieste de tine,in fiecare zi,in casa ta de tine si in inima ta.
Andreea-Cristina spune:
Draga Crisseis, am citit cu atentie randurile tale, iar pe cele din raspunsuri mai superficial si din 2 in 3, pentru ca as vrea sa iti scriu si parerea mea, fara a fi tentata sa intru in polemica cu nimeni. Inteleg, macar in parte, cat iti este de greu acum. Cred ca primul pas catre o relatie noua este sa te vindeci un pic de cele traite cu ex-ul. Nu trebuie sa ii judeci pe toti barbatii dupa comportamentul unuia, dupa cum nici femeile nu sunt toate la fel. Dar numai iertandu-l pe fostul sot vei reusi sa iti scoti din suflet temerile ca toti pot fi la fel.
In alta ordine de idei, poate ar fi bine sa incerci sa renunti la ideile fara drept de apel de genul "nu am nici o sansa". Nu stim niciodata pe langa cate sanse trecem! E trist cand o casnicie in care ti-ai pus toate visele si sperantele se naruie, dar cine stie de unde poate rasari si soare pe strada ta!? Nu e nevoie ca toti barbatii sa fie ori casatoriti ori lepre. Pot fi si unii care pur si simplu nu si-au gasit perechea potrivita! Iar cei divortati, poate ca sunt asa doar pt ca ceva nu a mers. Sunt si cupluri acre se despart "doar" pt ca nu se potrivesc, nu se mai iubesc, sau pur si simplu ca partenera a gasit pe altcineva! Sunt si barbati parasiti pe lumea asta, sunt si tatici care isi cresc copii pt ca mama lor, fara a fi imorala, nu are cum sa ii tina langa ea.. Exista o multime de scenarii mai vesele!
Am vrut sa iti scriu cateva cuvinte, dar m-am lungit mult mai mult. Idea mea este SA IERTI, ca sa poti trece peste tot ce ti s-a intamplat.
Chiar daca suna patetic, copii tai au nevoie de o mama echilibrata langa ei! Le e de ajuns ca au asa un tata! Cred ca sunt destul de mici ca sa nu inteleaga prea bine ce se intampla, dar ei simt toata nefericirea ta si probabil ca isi inchipuie ca esti asa din cauza lor, ca v-ati despartit din cauza lor etc. Este tipic pt copii sa gandeasca in acest fel si asta ii destabilizeaza enorm! Prioritar este sa iti revii tu.
Sa stii ca te admir pentru franchetea cu care povestesti ce ai pe suflet! Iti doresc sa gasesti resurse sa mergi mai departe si sa iti regasesti speranta! Poate ti-ar prinde bine un ajutor de specialitate - un preot sau un psiholog. Noi suntem alaturi de tine si incercam sa te sustinem, dar in tine trebuie sa gasesti forta de a te scutura si a reinflori! Esti mai puternica decat iti inchipui si sunt sigura ca vei reusi!
Cu drag,
Andreea
frunzaverde2 spune:
...
nusicasiely spune:
draga mea,eu cred ca ar trebui sa iti cazezi copiii un week-end la parinti,bunici,ce ai,si sa pleci undeva sa te recreezi,sa traiesti pentru tine,si vei vedea ca viata e totusi cu tente de roz,si ca ai pentru cine munci,pentru tine si copii.du-te undeva si te odihneste,ca eu cred ca esti tare obosita din toate punctele de vedere.
ileanna spune:
si eu pe aici ... nici mamica nici divortata, asta ca sa precizez din ce directie vine subiectivismul (nu ca as fi sungura care il poseda )
nu stiu de ce vorbiti ca si cum ar fi totalmente anormal si de condamnat ceea ce spune crisseis. eu zic ca este de putin ajutor sa ii negi omului starea pe care o are si sa incepi ca kestii care sunt corecte sau nu. asta are mai putina importanta acum.
se intampla uneori in viata ca ajungi sa consideri cauza nefericirii tale exact cele mai frumoase si mai corecte lucruri din viata ta. si e de doo ori mai dureros ca nu-ti vine sa crezi ce gandesti, ajungi confuz intre deprimare si vinovatie. nu conteaza dc este corect sau normal dar ti se intampla.
mie chestiile astea gen "nu ai nevoie de nimeni ca sa fii fericit" mi se par lozinci. ba avem nevoie unii de altii. omul este facut sa fie 2. este ceva adevarat aici dar ... spus altfel "daca nu esti fericit cu tine insuti nu te poate face altul fericit". iti da echilibru, iti da ceva la care sa te raportezi. singuratatea si asceza sunt doar pentru sfinti.
crisseis eu zic ca este tare neplacuta starea prin care treci dar intra in categoria "shit happens". ce propun eu:
1. psiholog: ajuta sa mai vezi lucrurile cu putina detasare si sa te cunosti mai bine pt ca te scoate putin din cercul vicios al gandurilor si starilor in care ai intrat
2. nu mai judeca lumea din jur, opreste-te sa faci asta. nu este nimeni vinovat pentru ce ti se intampla, nici societatea, nici mentalitatea masculina. astea nu ni le-a impus nimeni, noi le-am creat si cu totii suntem partasi la ele, direct sau indirect. ei nu sunt vinovati si nu ei vor schimba ceea ce pe tine te deranjeaza ci doar tu.
3. nu-ti mai dori cu incapatanare sa-ti refaci viata in acest fel. atata timp cat esti obsedata de asta NU se va intampla sau si mai rau ... se va intampla dar vei lua o decizie pe care sa o regreti. gandeste-te ca exista o sansa de 1 la 1.000 sa ramai singura cu cei 2 copii ai tai pana la sfarsitul zilelor. este mica dar ... tb sa ai rezerve pentru orice varianta. si aici revin la ce au spus fetele: tu chiar esti nimic fara un barbat? cine esti tu de fapt?
4. nu plange dupa ce NU AI. bucura-te de ceea ce ai. eu am un unchi de 75 de ani cu o casnicie fantastica de 50 de ani, fara copii si fara rude aproape de ei. ea a murit iar mie el mi se pare un caz mai dramatic decat dc ar muri copilul cuiva. omul ala a ramas o jumatate de om, o jumatate de suflet, nu mai are nimic sa-l defineasca pe lumea asta. asteapta sa moara. tu ai copii, acum nu realizezi ce inseamna asta.
5. iti recomand intalniri pe net. fara disperarea de a-ti gasi un partener de cursa lunga. doar ca sa te simti femeie, daca va fi sa fie altceva ... va fi. de ex noi2.ro, acolo spui clar ca esti divortata si cu copii si vei vorbi numai cu cine nu considera aceasta situatie un handicap.
Never say NEVER.
mihuta spune:
Criss, si fara copii si ne-divortata la 34 de ani e mai dificil sa gaesti un partener. Piata de la 20 de ani nu se aseamana cu cea de la 30+ ani. La 20 de ani posibilitatile erau multiple si criteriile mai degraba teoretice. La 30 plaja de posibilitati s-a ingustat foarte mult si in plus criteriile sunt mult mai severe. Copii tai sunt un criteriu in plus : cineva care sa ii accepte si sa invete sa ii iubeasca.
Cred ca n-ar trebui sa te concentrei asupra a ceea ce crezi tu ca te dezavantajeaza, copii, casatoria anterioara, mentalitatea barbatilor, ghinionul, ci asupra a ceea ce poti face sa te simti mai bine. Daca simti nevoia de un week-end fara copii si ai unde sa ii trimiti, fa-o. Daca crezi ca ai nevoie de imbunatatiri la capitolul ambalaj social - adica nu doar fizicul ci si grooming-ul si mai ales atitudinea si comportamentul tau - fa-o. Daca ti se pare ca toate s-au strans si stau inca pe capul tau, du-te la un psiholog, o sa te faca sa te simti altfel, in special in legatura cu tine.
Dar aseptarile si visele goale si depresia nu te aduc cu un centimetru mai aproape de fericirea pe care ti-o doresti. 
9s