Nu ma mai inteleg cu fiica mea!
Raspunsuri - Pagina 8
ruxij spune:
Sora mea a fost plinuta si pofticioasa cand era mica. S-a apucat singura de regim in vacanta de vara dintre clasa a 9-a si a 10a. Cand s-a intors la scoala nu au mai recunoscut-o nici colegii, nici profesorii. Ma gandesc ca si fata ta se va mobiliza singura, cand va fi ea pregatita. Tu fii mai indulgenta cu ea.
mamaruta spune:
Dana, daca ati incepe amandoua o cura de slabire? Va propuneti amandoua sa slabati un numar de kg intr-un timp. Cine triseaza spala vasele sau face curat sau nu stiu... ceva.
Daca tineti amandoua poate nu o sa se simta singura la asa o grea incercare
myrrha spune:
Sint de acord cu mamaruta. Sa faceti de pilda seara jogging impreuna - si asa petreci si timp numai cu ea, sa nu mai mincati seara dupa 6-7 nimic, asta amindoua...
Ingrasatul la pubertate e o problema hormonala a multor fete, care in general trece, dar daca totusi e prea mult sint sanse sa se perpetueze in adolescenta si la maturitate.
mami de Agatha (21.08.06)
MissParker spune:
dana d, eu simt ca e mai degraba vorba de o constrangere de alta natura, nu "nutritiva". Daca ar fi vorba doar de mancare in sine, ar manca de toate mult si fara diferentiere, nu crezi? Dar nu e vorba de mancare in general, ci de alimente ca surogat pentru o lipsa sufleteasca. Normal ca nu are nimic cu glanda, fiindca problema nu e organica. Mezeluri, dulciuri, "prostii"... aici e buba. Fata mananca pentru a umple un gol sufletesc, de aceea orice initiativa rationala, de a vizita nutritionisti sau de a impune (fie si din umbra) vreo dieta nu va da rezultate, vorbesc din experienta personala.
Fata ta trebuie ajutata sa capete o parere mai buna despre ea insasi pur si simplu prin a fi acceptata asa cum e!! Daca o duci la nutritionist si practic ii soliciti mereu "sa se caute", ii va fi clar ca nu o accepti asa cum e, se va sedimenta sentimentul ca ceva la ea nu e in ordine, iar atitudinea asta ii va accentua convingerea ca e "defecta" si exact acest sentiment va cauta inconstient sa-l inabuse din nou cu dulciuri (ciocolata aduce "fericire", nu?). Iata cercul vicios. Gandeste-te bine inainte de a face asemenea pasi. Eu am trecut printr-o adolescenta asemanatoare si dorinta mamei de a ma schimba ("spre binele meu", nu-i asa?) m-a ucis. Schimbarile in bine nu pot fi impuse niciodata din afara.
Asa incepuse si la mine: dulciuri si Cola si alune in prostie... tot ce risca sa creeze dependenta, iar pe masura ce ma ingrasam ma afundam si mai mult in cercul vicios: ma uram fiindca nu ma puteam stapani, ma simteam ingrozitor, si ca sa nu ma mai simt ingrozitor recurgeam iar la dulciuri, care ma faceau pt. un scurt moment sa ma simt bine, pentru ca apoi sa ma arunce iar in haul urii fata de mine insami si de "slabiciunea" mea, pentru care voiam sa ma pedepsesc si mancam iar dulciuri si tot asa... Cine nu a trecut prin asta nu stie ca asemenea constrangeri nu se pot rezolva cu regimuri sau cu discutii rationale, asemenea constrangeri nu se pot controla cu creierul, fiindca nu tin de ratiune si de constient, ci vin dintr-un strat sufletesc mult mai adanc si inaccesibil ratiunii.
Lupta cu tine insati ca s-o accepti asa cum e ea, s-o iubesti asa cum e ea, priveste-o ca pe o persoana care merita sa fie iubita si inteleasa asa cum e ea! Si nu in ultimul rand, iubeste-te si intelege-te si pe tine, caci de la tine pleaca totul: sentimentele tale fata de ea pornesc din ceea ce ai trait tu in copilaria ta. Daca negi acest lucru vei fi nevoita sa ramai in continuare distanta emotional fata de fata ta. Descopera-ti si vindeca-ti tu ranile tale din trecut, pentru a o putea accepta si pe ea cu inima deschisa.
Felicia
Poze cu noi si vacantele noastre
************************************************
Pentru a-ti cuceri libertatea nu trebuie sa ajungi in America, e suficient sa pleci din Spania.
Adela99 spune:
Felicia 
corinadana spune:
quote:
Originally posted by mamaruta
Dana, daca ati incepe amandoua o cura de slabire? Va propuneti amandoua sa slabati un numar de kg intr-un timp. Cine triseaza spala vasele sau face curat sau nu stiu... ceva.
Daca tineti amandoua poate nu o sa se simta singura la asa o grea incercare
Cum sa propui unui copil cura de slabire?
Vreo miscare, chiar si role, face pustoaica?
Don't throw with stones if you live in a glass house.
corinadana mama Ralucai
http://community.webshots.com/user/corinaraluca
myrrha spune:
Si eu cred ca ar fi mai buna o cura de slabire neevidenta (care sa nu ii transmita fetitei mesajul ca e ceva in neregula cu ea), adica sa renuntati pentru o vreme cel putin sa mai aveti in casa mezeluri, dulciuri, piine alba, masa de seara sa fie inainte de ora 7, sa faceti cumparaturile alimentare fara ea - ar fi o dieta buna pentru toti de altfel, ea nu se va simti "pedepsita", iar cea mica va deprinde obiceiuri alimentare sanatoase.
Si intr-adevar cit mai multa miscare, plimbari impreuna prin parc, la munte. O pasiune pentru ceva anume i-ar putea distrage iarasi interesul pentru mincare, fii atenta la ce o atrage cit de cit si incearca din umbra sa ii incurajezi interesul. Daca se va simti competenta si indeminatica intr-un domeniu oarecare va cistiga incredere in sine si va trece mai usor peste problemele virstei ei.
Din cit am inteles din mesajele tale, Dana, cred ca fata ta are nevoie de o abordare mai subtila, nu de facut observatie si reprosat in fata (pentru ca ea nu pricepe astfel decit o inexplicabila atitudine de ostilitate). Ea cind spune ca nu o intelegeti, de fapt spune: "nu ma inteleg." "Solutia" o s-o gaseasca singura, nu trebuie sa o inventati voi, ca parinti, tot ce ii trebuie ei e o calauzire nevazuta, din spate.
mami de Agatha (21.08.06)
Elise spune:
quote:
Dana, cred ca fata ta are nevoie de o abordare mai subtila, nu de facut observatie si reprosat in fata (pentru ca ea nu pricepe astfel decit o inexplicabila atitudine de ostilitate). Ea cind spune ca nu o intelegeti, de fapt spune: "nu ma inteleg." "Solutia" o s-o gaseasca singura, nu trebuie sa o inventati voi, ca parinti, tot ce ii trebuie ei e o calauzire nevazuta, din spate.
la critici deschise nici multi adulti nu reactioneaza constructiv, cu atit mai putin un copil de 12 ani. Probabil incearca sa se apere de ceea ce resimte ca agresiune: "nu o intelegeti" adica nu e asa de "neagra" cum o vedeti voi.
Iar in privinta regimului... daca nu va gasi in casa nimic "bun" isi va cumpara. Luati-i si banii de buzunar, atunci... A forta regimul cuiva nu e o solutie, poate e chiar mai rau. Se poate sa fie doar un stadiu prin care trece. M-am uitat la pozicile copiilor si nu mi se pare deloc dramatica problema: mult dintre cunostintele mele erau grasutze si dupa ce s-au indragostit, sau au intrat la liceu si au devenit "domnisorici" - au inceput sa fie atente la haine, la trenduri, etc - au slabit de erau bune de podium.
Important e sa vrea ea.
Iar daca nu va vrea, cine a zis ca oamenii grasuti nu sint fericiti?
Daca ea asa se simte bine, de ce trebuie sa fim toti construiti dupa niste tipare?!
SI bblisa ema e grasutza - inca e bb, dar daca se va mentine rotunjoara o sa o incurajez sa faca un sport, o sa ii dau papica sanatoasa... dar atit. Nu trebe sa fie scindura ca mine, trebe sa fie ea, si sa fie multumita cu viata ei.
O sa aiba suportul meu sa slabeasca si sa devina blonda cu okii albastri sau mulatra sau orice o vrea ea, doar daca o sa vrea.
In fond, ea e cea care trebuie sa se simta bine in pielea ei.
Imi amintesc cit m-a zapacit pe mine maica-mea, cit eram de 14-16 ani, "sa ma imbrac feminin". De ajunsesem sa detest orice fel de fusta, taior, pantofi si toate culorile pastel si as fi umblat si vara in ghete si tshirturi negre - cu cit mai negre si mai largi, cu atit mai bine.
Chiar nu vedeam sensul sa "pasesc finutz" in pantofi de lac si sa port kestii kestii strimte si incomode doar pentru ca erau feminine.
Si nici de ce trebuia sa fac balet, ca sa "fiu gratioasa" nu intelegeam la virsta la care purtam blugi din tot sufletul.
Aveam senzatia ca mama vrea sa ma transforme in EA, si sa fiu "doamna" nu era cool deloc, dupa criteriile mele si ale grupei mele de virsta.
La fel, aveam dimineata la prinz si seara discutii despre freza: sa imi prind parul in fel shi chip "sa mi se vada okii". De ce sa mi se vada?! Daca eu vroiam sa stau cu parul fluturind in vint si cu el inoki mai ales, nu era parul meu? Sau iar nu eram suficient de feminina?!
So... am inca amintiri proaspete, sper sa le mai am si peste vreo 12-13 ani....
Elise & BBLisa
Tzuni spune:
Buna, Dana!
Nu am copii, dar am avut o copilarie din care mi-a lipsit ENORM dragostea manifesta a mamei. Din pozitia aceasta iti scriu si vin cu un sfat.
Am citit ca-ti este greu sa te apropii de ea, pt ca riposteaza, contrazice, se razboieste, protesteaza... Si in conditiile astea tie nu-ti vine sa-i spui ca o iubesti si ca-i esti aproape.
De aceea, sugestia mea este sa-i scrii. Aseaza-te la masa intr-o seara cand esti calma si linistita si scrie-i despre cum o vezi tu pe ea, ce simti pentru ea si ce ti-ai dori de la ea. Frumos, iubicios, fara reprosuri. Arata-i ca o intelegi si ca vrei sa-i fi alaturi.
Poate prima scrisoare o va rupe, dar la a doua o va roade curiozitatea sa citeasca. Nu te astepta sa-ti raspunda in aceeasi maniera, nici sa-si modifice brusc atitudinea fata de tine. Dar tu persevereaza! Lasa-i ziua in geanta un biletel frumos, un post-it lipit de agenda ei in care spune-i ca o iubesti.
Incet incet in sufletul ei se va recladi increderea in tine si in relatia mama-copil.
Succes!
_
Tzuni 
mic si drag si scump si grasunel si... pisicos
Tzuni spune:
...Dana draga, din ce ai scris deduc ca problema e la tine. Mai intai trebuie sa rezolvi problema din tine, abia apoi sa treci la copil. Ca asa, nu merge! Cum adica nu-ti poti pune "sufletul pe tava" in fata copilului? Ti l-ai pus in fata noastra, a unor straini!
Si intre tine si ea nu e o competitie, sau n-ar trebui sa fie! Nu e "care pe care subordoneaza"! Voi trebuie sa va intelegeti reciproc, nu sa va demonstrati suprematia una in fata celeilalte! Si cred ca daca ai fi tu mai toleranta, mai deschisa, raspunsul fetitzei tale ar veni. Si uite, faci discriminare: celei mici ii arati ca o iubesti, celei mari nu. Tu cum te-ai simti in locul ei? La 12 ani INCA e copil!
_
Tzuni mic si drag si scump si grasunel si... pisicos