Increzatori sau rezervati?
Raspunsuri - Pagina 3
simali spune:
quote:
se spune ca fiecare vede in ceilalti ceea ce cunoaste de la el
quote:
Cata dreptate ai!
alice
flaviutza spune:
Aparent increzatoare, in realitate rezervata. vorbesc deschis despre tot si despre toate ,vorbesc mult si pe ton prietenesc,insa nu spun mai nimic despre mine. dar aflu multe despre celalalt.
In ceea ce priveste increderea, acord credit, nu incredere oarba.pornesc de la premisa ca e demn de incredere dar nu imi pun sperante prea mari in asta. stiu ca pot sa fiu dezamagita ,nu ca rezultat al unor dezamagiri trecute ci prin prisma unei gandiri matematice ,rationale pe care o posed. si a legii probabilitatii care spune ca intotdeauna exista o posibilitate cat de mica sa...
Asa ca de regula nu sufar cand sunt dezamagita.cateodata ma dezamagesc si eu, dar nu-i asa, si asta intra in sfera de influenta a legii probabilitatii.
Alexia 02.05.2004(filmulete)
Black_Forest spune:
quote:
Originally posted by MissParker
Black_Forest, spui ca esti rezervata in ce priveste partea personala. Asa esti cu toti, practic ii testezi cumva si abia apoi te deschizi? In functie de ce criterii? Ce trebuie sa se intample sau cum trebuie sa fie un om ca sa te deschizi in fata lui? Caci eu am intalnit si persoane care par la inceput sociabile si prietenoase (chiar cu o tenta lingusitoare) pana-ti afla punctele vulnerabile, pentru ca apoi sa te exploateze (unele din ele atat de subtil incat iti trebuie ani de zile ca sa-ti dai seama).
Ah, nu ii testez, las situatia sa curga de la sine.
Dar spre exemplu nu as spune unui necunoscut intimitatile mele ca mi s-a inimplat ca dupa ce am facut greseala sa spun cui credeam ca imi e prietena sa nu isi tina gura si mai rau sa intorca ce am spus impotriva mea.
Eu ma asptelp de la prieteni sa nu ma judece, sa ajute daca gresesc si eu nu sesizez.
Si daca vorbesc liber cu ei sa nu ma judece.
Cind incep sa ma simt comfortabil cu persoana respectiva si stiu ca e de bun simt si cu valori morale ca ale mele atunci stiu ca putem fi prieteni.
********************************
"We could never learn to be brave and patient if there were only joy in the world."
irina2000 spune:
quote:
Originally posted by Black_Forest
cu valori morale ca ale mele atunci stiu ca putem fi prieteni.
Da, frumos spus...si dificil de stabilit, dar nu imposibil!
Dupa parerea ta, cum crezi ca poti stabili valorile morale ale unui individ si compatibilitatea cu cele personale?
violeta69 spune:
felicia...uite,credeam ca mie nu vrei sa-mi raspunzi 
ma bazaez in primul rand pe sentimente!adica fac ceea ce simt fara sa ma intreb sa caut "semne" le persoanele respective....
sigur,pe parcurs asa,am constatat ca sunt persoane cu care sunt compatibila si persoane cu care nu sunt.....si cu cele cu care nu sunt compatibila nu-mi dau silinta sa mearga o relatie,de orice natura ar fi ea...
apoi,cu timpul ma gandesc,adica incep sa caut si sa vad unde am gresit,daca am gresit,ce nu a mers,ce se mai poate face...
sunt genul de om care dau mai mult de 2 sanse!...multe sanse...
uite,prietena mea din liceu,cu care am stat in aceeasi banca,cu care am impartit bune si rele,care ma cunostea ca pe o carte deschisa m-a dezamagit la finalul liceului f tare...si am iertat-o,am cautat sa o inteleg de ce a procedat asa si in timp s-au cam dus toate si de bine si de rau...si asta pt ca nici nu am mai cautat-o si nici nu m-a mai cautat,dar daca ne intalnim vorbim...dar vorbim ca doi straini!
in fine,partea proasta e ca dupa vreo 10 ani am luat cam aceeasi teapa(o fi vreo predispozitie spre asa ceva!)....
cu prietena mea ne cunoasteam din facultate,am fost colege de serviciu apoi si prieteni de familie(printre altele pe sotul ei eu i l-am gasit...)si dupa un timp a ajuns sa ma invinovateasca de niste lucrurui ingrozitoare,care erau doar in imaginatia ei...ma rog,era ceva despre niste lucrari pe care eu i le-as fi luat....si ce m-a durut cel mai tare a fost modul in care ea m-aprivit,ca pe un om de nimic care da din coate ca sa-si faca loc pentru ca"tu n-ai avut tata si ai fost obisnuita sa lupti!"....
apoi dupa un timp sa-si dea seama ca nu era asa cum a gandit ea si isi cere scuze.....insa scuzele vin mult prea tarziu,dupa ce in sufeltul meu se rupe ceva......
si am iertat-o,dar acum,sentimentele sunt trecute prin filtrul ratiunii....
pt ca poti spune daor ceea ce gandesti si daca gandesti intr-un anume fel despre cineva,modul acesta de ganire nu ti-l poti schimba dupa cum bate vantul...
in principui,dau credit tuturor celor cu care intru in contact,nu-i judec dupa aparente si consider ca daca esti sincer tb sa primest cam aceeleasi chestii....dar stiu ca nu e batut in cuie....oamenii sunt diferiti...
am rezerva insa a-mi pune sufletul pe tava asa oricui,nu sunt chiar ata de naiva.....dar stiu sa ascult si caut sa ajut atat cat pot eu,mai mult cu sfatul....ca sunt "fecioara" 
si la asta am talent...cu carul,in plus,dupa cum se vede sunt si modesta
acum despre invidie...mi-am amintit ca am avut o "prietena" din cl I-a si pana mult dupa liceu...am stat cu ea in banca prin calsa a 6-a a 7-a....ne intalneam mereu,discutam despre orice...mai ales despre baieti,deh,ca fetele....
dar fata asta a fost tot timpul geloasa si invidioasa pe mine,poate si pe altele,dar pe mine sigur...pt ca nu se ascundea...
de ex, daca u luam nota 10 si ea nota 9 era tragedie,plangea in calsa ca de ce Violetei i-ati dat 10?! ca ea a copiat dupa mine(ceea ce nu era adevarat,pt ca ne consultam uneori,dar nu copiam dupa ea)...daca aveam o rochita mai frumoasa eram taxata ca am luat modelul ei....asta-mi aminteste de petrecerea de majorat cand s-a vaitat la toata lumea ca i-am stricat petrecerea ca mi-am facut fusta ca a ei(desi asa era moda atunci).....iar cand am luat eu la facultate si ea nu a vrut sa se arunce de la balcon ca ce se face ea,ca a ramas singura...si uite cum eu am luat la facultate cu nota 6(desi nu era asa!) si ea a picat cu 8....asta pt ca la fizica se intra cu medii si de 6 pt ca era o facultate grea,iar la ASE se pica cu norta 8 pt ca subiectele erau mai usoare.....
in fine,ce apus capac ...dupa atatia anui in care am "crezut-o" si am inteles-o a fost cand s-a simtit fericita ca m-am despartit de prietenul meu...si eaimi spune"vai si eu care eram atat de invidioasa pe tine ca ai un iubit!...."....pt ca daca ea nu reusea sa tina pe cineva langa ea era modul ei de a-si cauta un partener...tb sa fie unul de genul destept,frumos si cu bani....uite ca pana la urma l-a gasit,nu stiu cat e de frumos,dar e cu bani.....na,ca sunt si eu rea acum....ma bucur insa ca acum e bine,nu mai e in tara,e casatorit undeva deparete si ii e bine acolo...
poate ca si felul acesta de a fi al ei i-a adus ce-si dorea,ca m-am gandit mereu ca daca eram mai dura si mai nepasatoare mi-ar fi fost mai bine.....m-ar fi scutit de multe suferinte inutile...
dar asa cum am spus in mesajul celalalte,cred ca e si in functie de interior....degaeaba daca nu pot sa fiu altfel.....
gata,am terminat
Tot ce se intampla,se intampla intotdeauna cu un motiv!
*GRUPUL FETELOR FANTASTICE*
---------------------------------------------------
Vio,mamica de viitor "avionar" 
MissParker spune:
quote:
Originally posted by J G
Eu sunt prietenoasa si increzatoare din prima cu oamenii pe care abia ii cunosc. Asa este firea mea.
Desigur ca am fost uneori dezamagita (inclusiv aici pe forum) dar nu am impresia ca mi s-ar fi facut vreun mare rau - doar intr-un caz anume cand una dintre colegele de scutece a spus atatea neadevaruri si s-au pierdut multe prietenii dar era efectiv un caz patologic biata de ea. In rest au fost dezamagiri din cauze de "nuante".
In viata reala creditez pe toata lumea (uneori mai mult, alteori mai putin in functie de simpatie/antipatie) dar sunt foarte deschisa.
Insa ma ajuta un nas fin. Simt imediat rautatea, minciuna sau... diferentele de personalitate intre mine si ceilalti iar atunci ma indepartez.
J si Carlita Carliontz (05.02.2006)
Mda, linia aia fina intre credit si incredere oarba... cum bine zice si flaviutza.
Esti de invidiat daca ai puterea sa nu pui la inima asemenea dezamagiri, ar fi ideal daca am putea cu totii sa reactionam asa. Insa eu cred ca de multe ori, daca suferim cand ni se inseala increderea la maturitate, este din cauza ca persoanele respective ating inconstient o rana veche, care sangereaza de multi ani, inca din copilarie, iar acolo ne asteapta o durere mult mai profunda decat o simpla dezamagire in prietenie, e pentru noi pe undeva o confirmare (gresita, stiu) a unor complexe vechi pe care le avem. Ei, si rana aia veche doare al naibii.
Un exemplu personal ar fi intalnirea mea de gradul III cu cumnata mea (sociopata de care vorbisem mai inainte). Cand ne-am cunoscut, i-am starnit o invidie si o gelozie de nestapanit, am simtit-o instinctiv din prima ca e falsa, dar am refuzat sa cred ca ce simteam eu era adevarul (greseala mea), iar ea m-a lingusit (magulindu-mi ego-ul complexat si orbindu-ma cu "afectiunea" ei, spunandu-mi ca tine la mine ca la o sora - si abia ne vazusem de 5 ori!), incat am intrat in joc fara sa vreau.
Cand eu si Bogdan eram abia la inceputul relatiei si ea nu ma cunostea, prima intrebare pe care i-o pusese despre mine fusese "Si cum arata, e mai frumoasa ca mine?" (ceea ce denota narcisismul patologic, dar si complexele si mai mari pe care le avea ea). In fine, a fost la noi in vizita (la initiativa mea, fiindca Bogdan stia cu cine are de-a face si nu ar fi vrut s-o invitam), iar in cele 3 saptamani petrecute aici mi-a facut viata un iad cu "gafele" ei (rautati si jigniri in toata regula), a intrigat la maximum intre mine si Bogdan, incercand sa distruga armonia pe care o simtea intre noi si care o facea sa turbeze de invidie (ea avand o relatie total toxica si disfunctionala, cu un individ care o batea si o injura, adica se bateau reciproc si apoi ea se punea in fata usii si urla la el "Nu pleca, nu ma lasa, nu pleci nicaieri, ramai aici!!" etc.). Evident ca abia mult mai tarziu am reusit s-o cunosc mai bine si sa-i inteleg jocul murdar.
Punctul culminant a fost cand s-a folosit de niste cuvinte ale lui Bogdan de pe vremea cand noi abia ne cunoscusem, a scos acele cuvinte din context si le-a modificat dupa interesul ei, apoi s-a folosit de ele ca de o arma pt. a ma jigni pe mine. Concret, cand l-am cunoscut pe Bogdan el fusese introdus in cercul nostru de prieteni de o alta romanca, o tipa care avea pe atunci 41 de ani (Bogdan avea 27 si eu 33), iar romanca asta, eu si o alta amica de-a mea (si ea tot de 33 de ani) ne-am cam indragostit toate de Bogdan
... El statea inca in expectativa, sa ne cunoasca etc. (desi tipa de 41 de ani nu intra in nici un caz in calculele lui, cu toate ca ea isi facuse speranta si intriga si ea la greu impotriva mea si a celeilalte amice - va dati seama ce cuib de serpi am cunoscut pe aici). In fine, vorbindu-i la telefon surorii lui despre cele trei femei care erau interesate de el, le-a descris cam asa: "Una e cam batrana pentru mine, a doua e frumoasa dar nu e prea desteapta [asta era amica mea
], iar a treia este foarte inteligenta, mai plinuta si nu e asa de frumoasa ca cealalta [asta eram eu]." E adevarat, l-am cunoscut la cateva luni dupa ce ma despartisem de fostul sot, eram cu moralul la pamant, aratam cam jalnic, purtam inca ochelari si eram tunsa aproape periuta si in nici un caz nu eram in cautarea unei noi cuceriri, deci aratam cam stearsa si pleostita. 
In paranteza, la putin timp dupa aceea am inflorit toata cand m-am indragostit de el, iar el si acum, dupa aproape 6 ani, imi spune ca sunt cea mai frumoasa femeie din lume pentru el, fiindca imi vede in suflet in timp ce la prima vedere reactia a fost una superficiala. In fine, sa nu divaghez, voiam doar sa subliniez ca prima lui reactie a fost oarecum justificata, in plus nici el nu m-a atras pe mine de la inceput dpdv fizic. Si a fost mai bine asa. Deci amandoi stiam cum stam.Ei, cumnata mea insa se apuca sa-mi povesteasca din proprie initiativa ca Bogdan i-ar fi descris la telefon cele trei tipe cam asa: "Una era baba, a doua era frumoasa dar proasta rau, iar a treia ... era inteligenta dar naspa si grasa!" - asta era una din "gafele" ei... Si acum repet: ce bine ar fi fost daca m-ar fi putut lasa rece o asemenea magarie, mai ales eu stiind ca Bogdan ma iubeste si ma place si ca deci nu am nici un motiv sa ma simt prost. Daaaar... dupa cum am realizat dupa niste ore de terapie pierdute analizandu-mi sentimentele din acea clipa, cumnata mea nu era prima persoana din viata mea care imi daduse sentimentul ca nu sunt destul de frumoasa si destul de slaba si destul de perfecta pt. a fi iubita.
Mama mea e cea care imi provocase cea mai adanca rana de acest fel, o rana inca nevindecata, iar cuvintele cumnatei mele nu ar fi avut nici un efect daca rana nu ar fi existat acolo, daca acea sageata imbibata de rautate si otrava aruncata de cumnata mea nu ar fi nimerit tocmai acea rana sangeranda. Totusi, daca nu s-ar fi intamplat ca eu sa fi fost dinainte mai sensibila la acest gen de atacuri sub centura, daca as fi fost mai sigura pe mine, i-as fi ras in nas cumnatei si i-as fi spus "Fata draga, dar se vede treaba ca te ucid complexele astea, chiar trebuie sa ma jignesti pe mine ca sa te simti tu mai putin naspa?" sau ceva asemanator. La fel, in loc s-o primesc cu inima deschisa, cu masa intinsa si cu cadouri si atentii si rasfaturi si in loc sa continui s-o tratez ca pe o printesa in ciuda magariilor si rautatilor ei, vrand sa ma fac placuta de o persoana total nesuferita, ar fi trebuit sa raman consecventa pe ceea ce simteam eu si sa-i fi spus clar: "Uite ce e, draga mea, eu nu ma simt bine in pielea mea cand ma aflu in compania ta. Imi pare rau, dar trebuie sa pleci mai devreme fiindca eu nu ma simt bine langa tine" si cu asta basta, fara menajamente si suflat in c.. ca la primadone. Poate ca atunci nu as mai fi ajuns sa tin totul in mine si sa plang seara de seara in perna pana dadeam in voma...
Ehei, am invatat multe in cei 3 ani pana cand am terminat relatiile cu cumnata, am invatat sa ma orientez mai mult dupa fapte cand acord incredere cuiva, am invatat sa am mai multa incredere in ceea ce simt eu si nu in cuvintele dulci, in complimentele si declaratiile de dragoste pe care le aud de la oameni potential interesati. Am devenit mai sceptica sau cel putin asa imi place sa cred, fiindca deocamdata nu pot spune ca am trecut prin proba de foc si chiar sper sa nu mai am niciodata de-a face cu astfel de personaje macabre.
flaviutza, imi place mentalitatea ta cu legea probabilitatii. Imi aminteste de Dr. House, care sustine ca "toti oamenii mint" si in finalul fiecarui episod (aproape) se dovedeste ca el are dreptate.
Vio, experientele tale sunt destul de triste si dureroase, se vede treaba ca si tu ai tot avut incredere in prietene false, considerand ca ele sunt ca tine. Asa am luat si eu tot felul de tepe in viata. Eu mi-am propus de la o vreme incoace sa nu mai acord nimanui decat o singura data o a doua sansa, fiindca hai sa zicem ca oricine poate gresi o data. A doua oara insa se cheama deja regula si trebuie sanctionata. Ramane de vazut daca voi reusi si sa ma tin de plan.
Felicia
Poze cu noi si vacantele noastre
************************************************
Pentru a-ti cuceri libertatea nu trebuie sa ajungi in America, e suficient sa pleci din Spania.
violeta69 spune:
felicia
....avea dreptate Bogdan,(care e sotul tau probabil )esti o femeie inteligenta...acum grasuta nu stiu daca esti,dar nu conteaza.....sa fii sanatoasa,asta conteaza....ca ai terminat relatia cu cumnata ta(scuze de cu-cu....am facut o kakofonie,vorba lui fi-meu!
)
ei,legat de mine....cam asa e,am trecut prin mute,dar chestiile astea m-au intarit......desi,sincer cat as fi vrut ca unele chestii nasoale sa le ratez!!!!
fazele cu "prietenele" astea m-au facut sa pertuiesc si mai tare pe cele adevarate prietene! si doar asa iti dai seama ce ramane dupa ce unii/unele se cern...
Tot ce se intampla,se intampla intotdeauna cu un motiv!
*GRUPUL FETELOR FANTASTICE*
---------------------------------------------------
Vio,mamica de viitor "avionar"
grodear spune:
Imi place sa discut cu multa lume pentru ca sunt sociabila,discut orice si nu ma prea feresc de nimeni, poa' sa interpreteze cum vrea persoana respectiva, dar din cauza ca sunt prea sigura pe mine, am avut de suferit din cauza invidiei altora. Dar, asta e...sunt oameni si oameni...
daniela_b spune:
quote:
Originally posted by MissParker
Dar oare nu e trist sa trebuiasca sa fii mereu sceptica, sa nu astepti practic nimic de la nimeni, sa fii mereu precauta si circumspecta in fata cui te deschizi, mai ales dupa mai multe dezamagiri de acest gen?
************************************************
Pentru a-ti cuceri libertatea nu trebuie sa ajungi in America, e suficient sa pleci din Spania.
Sa nu astepti nimic de la nimeni e un fel de-a spune, mdeh...unul filosofic daca pot sa zic asa si iata ca pot
, mai urma si partea cu "...indiferent cit vei primi, oricum va fi mai mult decit ai asteptat".Nu, nu e trist, dimpotriva. Pot spune ca am ajuns si eu la un moment dat la o limita, una care seamana cu limita (granita) despre care spui, nu mi-a fost simplu sa ajung acolo dar odata sosita, ma vad nevoita sa recunosc ca drumul a fost mai important decit "adresa" la care am ajuns.
Mai pe inteles, c-o fi kharma, c-o fi zodia, c-o fi destinul sau teluricul sau neantul
...nu stiu ce-o fi dar m-am trezit mai des in relatii ( nu ma refer la amoruri turbate, ma refer la relatiile cu ceilalti din jur) tumultuoase care au rupt bucati din mine si a trebuit sa zic "stop! nu se mai poate asa", decit in situatii normale...Ca urmare, rezervarea mi-a devenit un sistem de aparare. Of, e prea complicat sa explic. De fapt am vrut sa-ti raspund la intrebare asa ca, repet, NU, nu e trist, e felul in care se pare ca functionez eu cel mai bine.
http://www.youtube.com/watch?v=hWzrrwYMQ
flaviutza spune:
uite ca m-ati facut sa ma gandesc mai mult la chestia asta. Eu chiar nu prea astept nimic de la nimeni. nu ma astept sa se faca fi-mea un geniu, nu ma astept sa ma iubeasca barbatu pan' la moarte (eventual si dupa),
Singurele asteptari pe care le am sunt de la propria-mi persoana. si asta consta in : astept sa fiu corecta,astept sa am incredere in mine, si cel mai important, astept sa fiu fericita.si lupt. fac planuri pt asta.eu cu mine.
cred ca cel mai rau lucru pe care il fac unii oameni e sa astepte cate ceva de la altii..sa ma faca sotul fericita, sa ma faca bebe mandra de el, sa ma faca directorul director adjunct.
din astea, cea mai importanta e fericirea. si din moment ce-o dai pe mana altora,intervine nesiguranta : vine sau nu vine.ea,fericirea.
Alexia 02.05.2004(filmulete)
Blogu'personal