DILEMA: de la 2 ani - gradi sau bona?????
Raspunsuri - Pagina 5
anca_vlad spune:
multe multe idei unele mai mai decat altele!
evident fiecare a scris din proprie experienta pro gradi sau pro bona, una in detrimentul celailale (la fel am facut si eu!), dar cred ca fiecare a evaluat situatia din prisma propriilor posibilitati, dorintelor si asteptarilor pe care le are de la propriul copil!
Asa ca dupa parerea mea vis-a vis de intrebarea acestui subiect raspunsul cel mai corect ar fi sa si-l dea fiecare in parte in functie de variabilele si constantele pe care le are fiecare in situatia data, urmand ca raspunsul la mecunoscute sa il afle pe parcurs!
necunoscute = cum este la gradi! sau cum este cu bona!
herra spune:
quote:
Originally posted by mariamunteanu
Cat despre raceli, am o cunostinta care a dat copilul la gradi de la 4 ani 1/2 si tot a racit de n ori desi fusese perfect sanatoasa pana atunci.
dar altfel suporta o raceala la 4 ani si altfel la 2 - cand al meu de exemplu nici nu-si sufla nasul...
parerea mea, dar am "adoptat-o" de la pediatra.
rbw spune:
Pana la 1 an si 10 luni am avut bona (incepand de la 1 an) apoi bona a vut o problema cu sanatatea si a plecat, am incercat in disperare sa gasim alta, dar de fiecare data am facut comparatia cu prima (am avut un noroc chior de o femeie extraordinara) si n-am mai gasit asa ca n-am avut ce face si am dat-o la gradi-particulara. De atunci este la gradi (are deja 3,5 ani) si cu mici exceptii suntem multumiti si de evolutia psihica, dar si de starea fizica.
Ruxel spune:
Eu mi-am inscris fetitza cea mica la gradinita si va incepe din 17 septembrie. Va avea atunci 2 ani si 3 luni. Este o gradinita de stat...sistemul Waldorf....dar nu asta conteaza. Pe masura ce ma apropii de inceperea gradinitei realizez si mi-e teama ca nu se va adapta. In primul rand, nu a stat cu altcineva decat cu mine, si nu sta cu altcineva. Cand spun asta ma refer la persoane straine. Chiar si numai 5-10 minute.....urla de mama focului. Am hotarat ca la inceput sa stau si eu cu ea acolo...si apoi sa incep sa "dispar" cate 15 minute si apoi din ce in ce mai mult, insa exista urmatoarele probleme care ma fac sa cred ca nu se va adapta:
- nu doarme decat cu mine sau cu sora-sa
- nu mananca orice, si nu se descurca prea bine cu mancatul singura
- vorbeste, insa nu clar si nu stiu cum o sa o inteleaga cei de-acolo
- cand plange foarte mult ajunge sa vomite
Nu mai face in pampers de 2 luni si stie sa ceara la toaleta. Insa.....este si timida pe deasupra si chiar daca vrea ceva foarte mult nu se duce sa vorbeasca cu altcineva.
Altfel este un copil foarte vesel, nebunatic, simpatic, etc.
Am incercat si cu bona si a fost imposibil. O luna intreaga a venit femeia aia la noi si nu a reusit sa-i schimbe nici macar un pampers sau sa-i dea o data sa manance, pentru ca Bianca nu accepta absolut nimic de la ea. Am plecat intr-o zi 30 de minute de-acasa si am lasat-o cu bona, iar cand m-am intors Bia era desfigurata de plans si bona mai avea si ea putin si i se facea rau.
Si acum motivele pentru care am inscris-o la gradi:
- de 2 ani jumatate sunt acasa si m-am tampit efectiv
- trebuie sa se "dezlege" cumva de mine pentru ca nu pot sa stau mereu acasa
Vreau sa-mi spuna cine a mai patit asa si cum a procedat cu un copil asa mic dat la gradi....dar in conditiile unui copil asa cum am descris-o eu pe a mea. Sa nu-mi spuneti ca e prea mica de gradi (ca stiu asta, si daca nu se va putea cu nici un chip am sa o retrag), vreau sa aflu metode si sfaturi despre cum sa procedez cu ea acolo.
Va pupic si va urez succes la toate indiferent de metoda aleasa.
ralcat spune:
Maria draga, nu contest ca exista si cazuri in care mamicile sunt multumite de gradinita aleasa, asa cum nu contest ca exista bone care nu sunt potrivite pentru meseria asta.
Dintr-un punct de vedere mie mi se pare mai comod cu gradi, nu cu bona (la mine bona = bona si atat, nici macar hainele copilului nu le pune in sifonier daca nu am apucat eu dupa ce le-am calcat). Nu am nici o pretentie de la ea legat de absolut nimic in casa, ea are grija de cea mai importanta persoana de pe pamant, de puiul meu. Restul treburilor in casa sunt exclusiv treaba noastra, fara nici o discutie, pretentie sau negociere, nici prin cap nu mi-a trecut sa-i cer sa faca si altceva, cand Mitzu doarme, ea citeste pe fotoliul de langa el, sau tricoteaza sau face ce vrea ea.
Cred ca fiecare trebuie sa aleaga pentru puiul lui cea mai buna solutie pe care o are. Nu cred ca are vre-una din noi solutia perfecta pentru toate mamicile care trebuie sa le imparta pe toate: mama, cariera, gospodina, sotie si tot ce mai facem noi p-acasa. Depinde de copil, de sprijinul din familie pe care il ai sau nu, de oamenii pe care te poti baza (bone, vecine), optiunile de gradinitze. Sunt multe, de aceea sunt atatea opinii, experiente, probleme.
Raluca, leoaica cu Pui Nazdravan
ilenutza spune:
Am citit "subiectul" pt ca o cunosc pe Noki 
dar de la anul trebuie sa ma hot. si eu in privinta gradinitei- sau nu- pentru Vic.
Bineintels ca o sa ma sfatuiesc si cu pediatra noastra, dar si eu voi fi in situatia lui Ancasiroxana: copil mare la gradi, copil mic acasa, cel mic va lua bolile de la cel mare.
E adev si ca majoritatea bonelor fac supravegere si doar atat dar cred ca daca insista parintele si ii spune concret ce sa faca cu el, face .
Mariamuntean ce frumos ai scris despre gradi a ta!!!!dar apoi m-am uitat si am vazut ca esti prin strainatatzuri..., ce bine de voi din pct asta de vedere!o sa ma inspir si eu din ce ai scris tu!
Ile , mami de Victor ( 22 dec 2005) si Andrei ( 25 iulie 2007)
mariamunteanu spune:
Ilenutza, sunt sigura ca exista gradinite bune si in tara. Mi-am dorit pt. copiii mei ca gradinita sa fie un loc unde se simt bine si deprind lucruri utile pt. ei. Nu ma intereseaza in faza asta sa invete poezii sau mai stiu eu ce, dar consider un progres faptul ca:
- saluta si dau mana la intalnirea si la despartirea de cineva;
- au invatat sa manance perfect cu lingura si furculita; se aseaza singuri la masa si stau cuminti;
- dupa ce au terminat de mancat si mai vor, vin cu farfuria intinsa si mai cer;
- se spala singuri pe maini si fata, ba chiar nu le place sa stea murdari;
- s-au obisnuit sa mearga la culcare la pranz fara sa protesteze (cum faceau inainte), ba chiar stiu ca la 12 e program de somn;
- stiu sa se incalte cu sandalele;
- au invatat sa spuna "te rog" si "multumesc" de fiecare data.
Mai tarziu vor veni alte etape, dar pt. niste copii care au inceput gradi de la 2 ani fara o luna, fara sa vorbeasca, fiind cei mai mici (fizic), consider ca s-au descurcat foarte bine. Am avut indoieli, mi-am facut griji, au mai si plans cand ii lasam singuri in grupa, dar este normal sa planga la inceput. Important este sa fiti consecvente si sa-i pregatiti din timp cu gandul ca vor merge la gradi unde e bine pt. ei.
Inca ceva: inainte de a incepe efectiv gradinita, i-am dus cate o zi pe saptamana, dupa amiaza cate o ora, numai pt joaca. Pur si simplu alergau prin curte pe langa ceilalti copii.
Mult succes indiferent ce alegeti intre gradinita si bona,
Maria
valika spune:
quote:
Originally posted by anemona
Si eu am ales gradinita pentru fetita mea incepand de la 1 an si 11 luni. Suntem in continuare la aceeasi gradinita si vreau sa va spun cu mana pe inima ca din motiv de boala a lipsit doat trei-patru zile in 9 luni de cand merge la gradinita. A fost racita de patru ori, dar a prins de fiecare data weekendul acasa si in doua-trei zile s-a refacut si a mers la gradi. In schimb, din decembrie pana acum de exemplu nu a racit niciodata.
Plus ca acolo a progresat enorm. Noi am dus-o cu pampers, nu vorbea, nu manca singura. Acum e cu totul alt copil, am rezolvat toate problemele foarte repede. A si invatat enorm de multe lucruri, sunt absolut convinsa ca nu ar fi fost in stare nici o bona sa lucreze cu ea atata. Deja la trei ani si doua luni va incepe grupa mijlocie, suntem foarte mandri de ea.
Mancarea, de asemenea, este foarte diversificata, nu cred ca bona ar fi gatit atata pentru ea, sigur i-ar mai fi dat si doua zile aceeasi mancare. In schimb, la gradi totul este proaspat gatit si mereu altceva.
Votez gradinita, poate transforma un bebelus de 2 ani intr-un copil independent si adaptabil.
virgi spune:
Fara discutie as opta pentru gradinita. Este cel mai potivit loc pentru ei. Nicaieri nu se pot simti mai bine decat in colectivitate. Fetita mea mai are o sapt. pana va implini un an si jumatate si merge deja de o saptamana. Plange cand o las acolo, dar in cateva minute isi revine si se joaca. Daca vrei sa vezi poze facute azi cu copii de varsta ei, poti vedea aici:
http://good-times.webshots.com/album/561349915pNoUfQ
anstoian spune:
Gradinita ii face cu adevarat bine din multe puncte de vedere: isi face un program, invata f multe lucruri, socializeaza.
Imbolnavirile sunt mai frecvente, insa cu un tratament pentru cresterea imunitatii sub indrumarea unui medic, poate fi ok.
Eu aleg gradinita.
Adevarul este ca am avut si probleme cu bona (am dat-o afara...pentru ca a avut o iesire absolut aiurea si m-a socat spunand niste chestii oribile despre copil!! 
nu mai intru in detalii ca ma enervez iar.)si a trebuit sa gasim o solutie imediata. Norocul a fost cu gradi care abia se deschisese si astepta copilasi. A noastra fetita a fost prima si singura 1 luna; a fost cocolosita de tot personalul gradinitei! Acum gradi e full si suntem multumiti.
PS: am dat-o la 2 ani si 9 luni la gradi, dar are colegi care au fost dati la 2 ani si e ok.
Va pupic si va doresc numa' bine!