plange intr-una daca nu-l bag in seama

Raspunsuri - Pagina 12

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns myrrha spune:

Mai asta cu vinovatia ca nu esti (mama) perfecta ma depaseste

Cred ca ce a spus Alice (ca trebuie respectat intregul mama/copil si ca atunci cind e un disconfort de o parte sau alta trebuie actionat) e calea de mijloc in disputa aceasta.

J_G, ce scrii despre AP sint cumva adevarate, dar nu sint absolute - Sears are capitole intregi despre cum sa pastrezi legatura emotionala cu copilul cind mergi la lucru, slingul/wrapul sint mijloace de a tine copilul in brate daca nu il mai poti duce, accepta si dormitul copiilor in patut separat si/sau alta camera (4 din copiii lui au dormit in alta camera...) etc Ideea e ca AP vine ca reactie la alt curent care ne e cunoscut tuturor: nu tine copilul in brate ca il alinti si o sa ajunga un prost crescut, copilul se pupa numai in somn, ai grija sa nu-i dai nas, bataia e rupta din rai, nu-i da sa suga cind vrea el, ca se invata prost etc etc

Iar pe de alta parte orice mamica vrea instinctiv sa raspunda la nevoile copilului ei - daca doctori etc ii spun ca nu e bine, ajunge sa isi piarda increderea in ea si intuitia ei.

Toate sint cu dus si-ntors, si, cum spune Lorelai, din toate trebuie sa invatam sa pastram masura si sa ne ascultam vocea interioara.


Si acum pentru Dariana: "miriitul" nu indica o problema fizica/psihica (daca ar avea vreo suferinta ar plinge rau); daca miriie cind se trezeste fii atenta daca a dormit destul. Incearca treptat sa te opresti din leganat cind adoarme bebele si sa te odihnesti si tu. Ai incercat sa il pui intr-un premergator?

Agata mea de pe la 5 luni jumate a descoperit ca poate merge (daca e sustinuta de minute), si m-am zgiriiat pe ochi ca i-am aratat cum se face
pentru ca era mai simplu s-o tin in brate decit sa ma cocosez prin toata casa :D Acuma am descoperit ca am un scaun din acela cu rotile caruia i s-a rupt spatarul, l-am fixat mai jos, si ma tiu dupa ea prin toata casa, pina oboseste si vrea sa stea singura in fund :D
Si mai incerc din rasputeri sa o invat sa mearga de-a busilea, cred ca ala o sa fie momentul de cotitura pentru noi :D

Iertare pentru mesajul lung.


mami de Agatha (21.08.06)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Sabina spune:

Mai fetelor nu sunt suparata, ca nu ma supar eu asa usor, dar efectiv stiind prin ce-am trecut ca volum de munca de cand s-a nascut Sofia mi-a cazut f prost sa fiu catalogata in fel si chip.
acuma la subiect:
Dariana, dar macar in weekend n-ai pe cine te baza sa mai stea cu bebe si tu sa respiri?
eu cateodata o lasam cu sotul si mergeam efectiv la prajitura cu prietenele, sau ii trimiteam la plimbare si dormeam.

La copii din astia care vor sa stea mai mult lipiti de mama trebuie totusi si un pic de ajutor din afara.
Cu jucariile, sa stii ca mai dureaza putin pana se concentreaza mai mult, sa ai grija sa nu ii dai nici prea multe jucarii noi odata, ca il confuzezi, mai bine una, doua.




Sabina si www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia Galagia


Cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns dariana spune:

myrrha, da, sta in premergator si merge cu el prin casa, dar dupa 5-10 min maraie din nou; oricum tot timpul asta stau langa el ca daca plec si nu poate sa vina la mine iar plange.
maraitul ala de care ziceam cand se trezeste da in plans daca nu-l iau sa-l pun la san.

Dariana si Darius (30.07.2006)poze

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns dariana spune:

Sabi, mai vine mama dimineata pe la mine, 2-3 ore, ma mai ajuta ea cat de cat, in weekend nu se poate; sotzul nu sta cu el, nu vrea, il place, il iubeste, se joaca 10 minute cu el, dar daca i-l las un sfert de ora deja e tragedie, nu are rabdare.


Dariana si Darius (30.07.2006)poze

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns flaviutza spune:

dari fa-l pe sot sa priceapa ca trebuie sa se implice. sti de ce? nu vreau sa te sperii, dar copilul tau are doar 7 luni..cum vei rezista in viitor? eu sincer nu stiu ce m-as face fara...momentele tata-copil.

inca mai poti sa schimbi asta, si sincer,sincer te vei simti excelent dupa prima zi libera..de tolanit in pat sau prin oras cu fetele..vi cu alt kef de copil!

ALEXIA,02.mai.2004
http://s127.photobucket.com/albums/p127/alexis1980_photo/

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Sabina spune:

pai aici e de lucru!!!
trebuie sa il lasi cu sotul, nu se poate. Macar la plimbare pentru inceput. Incearca sa ii spui cat de obosita esti si cat de greu iti este.
Sau spune-i cafaci si tu o baie calda mai mulnga si sa aiba grija de bebe in timpul asta, incet incet trebuie sa se implice, pt binele tuturor, dar in primul rand pt relatia lor de tata-copil.

cat despre maraiala, ii e si lui fomica/sete :)
Iar cand vine mama incearca tot asa sa evadezi putin ca sa iti incarci bateriile.
acuma inteleg de ce esti atat de terminata, pai daca numai si numai tu ai grija de el...

Eu cand spuneam de luat in brate cand plange , jucat cu el ,satisfacut nevoia de afectivitate, ma refeream la TOTI membrii familiei, nu strict la mama bebelusului, adevaru e ca nu mi-am plus niciodata problema ca sotul sa nu ma inlocuiasca atunci cand nu mai pot.....




Sabina si www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia Galagia


Cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns flaviutza spune:

COOORECT SABINA! de fapt sotul trebuie sa te inlocuiasca atunci cand nu mai poti sau...cand nu mai ai kef. uite azi duci tu copilul afara, ca eu fac curat sau azi ai grija de copil din simplul motiv ca eu nu am kef

ce te faci daca doamne feri esti nevoita sa-l lasi vreodata cu el? se poate intampla uite sa faci o operatie de apendicita. sotul trebuie sa stie ce sa faca si mai mult, tu trebuie sa-l sti in siguranta pe copil cu sotul

ALEXIA,02.mai.2004
http://s127.photobucket.com/albums/p127/alexis1980_photo/

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns simali spune:

quote:


nu cred ca poate o mama care isi iubeste copilul mai mult decat pe ea (cam asa ar fi normal) sa-si lase copilul sa planga pana vomita, si, indiferent ce ar face acel copil sa nu intervina.asta e idee de pe vremea lu' stra bunica, lasa-l sa planga ca se invata prost..
quote:



Daca scoti din context unele lucruri si adaugi ceva drama iese pana la urma de o piesa pentru imprsionat auditoriul...

Exemplul meu era despre o prietena al carei copil a vomitat in timp ce plangea. Se intampla asta multor copii datorita faptului ca laringele nu este maturizat iar legatura cu stomacul este foarte scurta. Eu am spus ca nu trebuie sa sari panicata cand se intampla acest lucru pentru ca dai copilului senzatia ca s-a intamplat nu stiu ce tragedie. Te duci la copil calm, il schimbi de hainele murdare, strangi voma din jurul lui, il incurajezi, il mangai, il imbratisezi acolo, jos pe covor, dar nu sari repede sa-l iei in brate si sa uiti cu totul ce ai programat sa faci. Am dat acest exemplu pentru ca in cazul fetitei prietenei mele incepand din acea zi vomitatul atunci cand voia sa obtina ceva urgent a devenit o obisnuinta. Si a tinut pana la anii de scoala.

In definitv nu inteleg de ce atata oripilare la metoda propusa de dr. Spock. Mama este in aceeasi camera cu copilul. Copilul o vede tot timpul, deci nu se simte parasit. Pur si simplu transmiti mesajul "nu te pot tine chiar toata ziua in brate dar asta nu inseamna ca nu te iubesc sau ca nu-mi pasa de tine. Sunt aici, oricand ai nevoie, dar nu te pot tine mereu in brate." Iar asta pentru o ora pe zi, cu pauze la fiecare 15 minute la inceput. Metoda da roade si in 3 zile maximum copilul incepe sa-si caute alte ocupatii. Vezi cum incepe sa-si gestioneze singur frustrarea si cum si-o canalizeaza in late directii - exploratul mobilei din casa, mersul de-a busilea, studierea manutelor, a formelor dde plastic, etc. In fond viata insasi nu este nesfarsita frustrare? Iar dobandirea capacitatii de a-ti canaliza constructiv frustrarea nu este unul din marile secrete ale unei vieti echilibrate?
A incerca sa-ti cresti copilul facand total abstractie de faptul ca viata este frustrare este utopic.

Pe de alta parte vreti sa stiti de ce am ajuns eu personal la metoda descrisa? Pentru ca am constata ca un copil hiperactiv oricat ar fi de mult tinut in brate si cocolosit (ca noi cum credeti ca am ajuns la "dat militaria jos din pod" la 7 luni - ca daca eram genul care-l lasa sa planga din comoditate la 7 luni nu mai aveam nici o problema de rezolvat) deci cum spuneam, oricat de mult i-ai da apa la moara si te-ai transforma in parcul lui personal de distractii de dimineata si pana seara, tot numai in lacrimi o tine. Pentru ca se intampla cam asa: copilul hiperactiv se plictiseste foarte repede de ceva; el cauta mereu ceva nou, iar daca tu parintele nu sti exact ce vrea plange de te asurzeste. Si nu 15 minute ci mult mai mult. Si tu stai cu el in brate si nu sti ce sa-i mai faci. Apoi oboseste si are nevoie de odihna. Dar un copil hiperactiv nu stie sa-si asculte corpul. El trage de el pana cade jos. Intra intr-un fel de vrie in care nu mai stie ce vrea; si tu sti ca trebuie sa doarma, ca e frant, si-l legeni si pe picioare, si cu patutul, si in brate, dar el e atat de obosit incat nu mai poate adormi. Sunt copii care pentru a adormi au nevoie de o portie de plans ca sa se descarce. Nu se stie exact de ce. Am citit asta undeva si ma-m gandit uite-l pe Vladut. Pana nu plangea inainte de culcare nu adormea.
Si atunci ce faci tu ? Scurtezi agonia copilului. Daca el nu poate sa se linisteasca il ajuti tu. Nu te mai transformi in parc de distractii la cerere. Ramai un om normal. Arati copilului ca se poate trai si altfel. Si el invata. In 3 zile. Odata ce incepe sa acorde putina atentie lumii din jurul lui vezi cum e prins din ce in ce mai tare. El singur nu mai concepea ca exista si altceva inafara de bratele mamei. Tu-i arati ca lumea e interesanta si merita atentia.

Stiu ca despre mine a spus cineva cu rautate ca se duce copilul la ursulet cand are nevoie de alinare. Asta ca ajunge sa se loveasca este o inventie odioasa (sper ca nu tot la mine se referea). Vladut are o jucarie de atasament de la 2 ani. Este in primul rand urat si crud sa te folosesti de confesiunile cuiva in felul acesta. Dar eu stiu ca jucaria de atasamnt a aparut dupa ce am stat amandoi 2 zile la spital. Pur si simplu copilul nu a inteles la varsta aceea ca eu nu pot sa-l duc acasa. Ca eu trebuie sa stau cu el acolo, in acea rezerva din care nu avem voie sa iesim. A stat 2 zile numai la usa, cu mana pe clanta, urland "acasa, acasa". Nu am putut sa fac nimic. L-a avut cu el pe Paulica, un ursulet pe care nu-l iubea in mod deosebit (lui intotdeauna i-au placut plusurile). Cred ca atunci a simtit ca eu l-am tradat. Ganditi-va ca l-am lasat sa fie luat de asistente si sa i se puna branula pentru antibiotic (nu m-au lasat sa intru cu el). De atunci Paulica a devenit jucaria lui de atasament.

Nu cred nici o secunda ca metoda lui Dr. Spock (pe care eu am adaptat-o la nevoile mele, la copilul meu, la ceea ce eu putem sa gestionez in mod rezonabil la vremea respectiva) mi-a afectat in vre-un mod iremediabil copilul. Dimpotriva, urmare a aplicarii ei copilul meu a plans mai putin si a fost mai putin agitat.
Vladut este si astazi argint viu. Este singurul din clasa care nu doarme la gradinita. Pur si simplu nu vrea sa admita ca este obosit. Odata a cazut cu capul in tastatura calculatorului (dupa ce ma rugasem de el sa mearga sa doarma putin) - am auzit un zgomot si cand m-am dus sa vad ce este el dormea asa, in tastatura.

Si nu in ultimul rand MissParker spune foarte bine ca" o mama nemultumita cu ea insasi, o mama frustrata poate sa stea cu copilul prins cu 10 curele de trupul ei, ca acel copil tot nu va primi hrana sufleteasca de care are nevoie. O mama relaxata, impacata cu ea insasi, fericita si multumita, va putea sa gateasca in liniste in timp ce bebelusul sta la 5 metri de ea, atata vreme cat el simte prezenta ei afectiva si legatura sufleteasca dintre ei."

alice

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns lorelaim spune:

Simali - decat sa dai cu pietre in altii mai bine gandeste-te cat esti de FURIOASA in adancul tau... Mai bine invata sa iei viata cu mai multa indulgenta si calm fata de tine insati si nu-i acuza pe altii de rautate cand tu nu poti sa fii cu adevarat BUNA cu tine insati. In felul acesta copilul va fii atras de tine... nu de Paulica... Undele pe care le transmiti trebuie sa fie pozitive daca vrei sa atragi...
Aici NU este campionat de "cine este parintele cel mai bun de pe glob"...

"Daca dragoste nu e... nimic nu e..."

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns simali spune:

quote:


Simali - decat sa dai cu pietre in altii
quote:



Te rog sa decupezi din postarile mele locul in care am dat cu pietre in cineva.

In schimb eu pot sa decupez din postarile tale asa ceva. Si tu sti asta.

alice

Mergi la inceput