a insela - intre bine si rau
Raspunsuri - Pagina 7
mihuta spune:
pisigri,
cred ca toata discutia se invarte in jurul a cum defineste fiecare " a insela". In principiu inseamna a face ceva ce nu ai vrea sa afle sotul/sotia ta . Fiecare relatie isi negociaza propriile limite. In cazul tau, se refera la a nu iubi pe altcineva, sau a nu toca bani cu altcineva. In cazul multor altora, care aveau sau au o intelegere de exclusivitate sexuala este a nu se angaja in relatii sexuale cu alte persoane. Pentru alte relatii, inseamna a evita si conjuncturile in care lucrurile pot evolua spre asa ceva.
Nu cred ca o granita e mai buna sau mai rea decat alta. In toate cazurile inselatul inseamna inselatul increderii si a asteptarilor.Trcerea frauduloasa a frontierei. Nu cred ca sexul in sine e cel mai grav, ci faptul ca vor sa pastreze atat relatia de baza cat si comportamentul care o risca. Cum spun englezii, have your cake and eat it too.
10s
vandal spune:
Mda...expresia aia cu: mare e gradina Ta Doamne si loc in ea pt toti cei saraci cu duhul, nu s-a inventat degeaba....hehe...multi sinistri pe lumea asta...
Clover spune:
quote:
Originally posted by miau-miau
deci tu ai 26 de ani, el are 48 de ani, v-ati cunoscut cind tu aveai 21 de ani (vorba ceea, barely legal) iar tu erai virgina. El te-a indemnat sa mai incerci si cu altii, ti-a declarat ca el e "fluturas" si ca va avea si alte femei,ceea ce face si in ziua de azi, nu prea aveti bani, dar sinteti foarte fericiti.
Brava, puiule.
miau-miau (imi place numele
), in Romania varsta maturitatii legale e 18 ani. Deci legal fuse.Keep the promises you make to yourself.
daniela_b spune:
M-am tot gindit daca am sau nu ce sa raspund la topicul asta...
L-am mai deschis din cind in cind si de fiecare data mi s-a parut ca nu am ce sa scriu eu in plus (sau altfel, sa scriu mai bine decit se scrisese deja).
De aceea, cu permisiunea Elisei (Elise, considera ca tocmai iti cer permisiunea
, daca nu o sa o primesc, imediat o sa editez prin stergere mesajul)), o sa reinterpretez putin si o sa pun si o intrebare in loc de raspuns.
Plecam de la ideea ca inainte sa fim parteneri intr-un cuplu, sintem oameni (cred ca asta e bine).
Oamenii se mai si indragostesc (se spune ca e foarte bine!).
Unii de mai multe ori de-a lungul unei vieti (o fi rau?).
Presupunind ca privesc prin ochii unei persoane al carei partener tocmai s-a indragostit ( asta-i bine sau e rau?) ma intreb (si va intreb) ce as face, atunci cind acesta imi spune verde in fata "m-am indragostit"?
Vreau sa fie clar ca vorbim despre indragostit in cel mai adinc sens al cuvintului si nu despre "mi s-a pus pata pe blonda/blondul de la masa 2".
Pun aceasta intrebare simplista fiindca eu nu m-am regasit printre acele femei care
"mentin relatii nefericite doar din nevoia de afectiune si siguranta. " si nici "Le e frica sa ramina singure, considera ca nu s-ar descurca, au o nevoie disperata sa le fie cineva alaturi - pur si simplu.".
Dar nici care "sustin ca "nu sint facute" sa insele. Sau ca sint prea morale pt. asta. Sau ca si-ar pierde respectul de sine, etc, etc. "
Si mai cred si ca " pina la urma avem o singura viata si traim ca sa fim fericiti - si orice compromis e mai bun decit o viata plina de mizerii cotidiene?".
Exista doua situatii de analiza pentru mine aici: cea in care partenerul meu s-a indragostit si m-a inselat si cea in care partenerul meu m-a inselat. In primul caz, l-as lasa liber (am si eu un fix, respect dragostea), in al doilea caz mi-as gasi diverse preocupari ( nu ma refer la inselatul de tip razbunare).
Dar am senzatia ca nici una dintre aceste doua situatii nu m-ar tulbura pina la "isterie".
Cred ca mi-as spune pur si simplu :"ei, sa vedem ce va urma...poate ca pe amindoi ne asteapta o noua viata."
Elise intreba: "oi fi eu imorala?"
Eu intreb "oi fi eu defecta la cap?"
quote:
Initial creeata de Elise
Vad din ce in ce mai des - si aici, si ..."offline" - femei care mentin relatii nefericite doar din nevoia de afectiune si siguranta.
Le e frica sa ramina singure, considera ca nu s-ar descurca, au o nevoie disperata sa le fie cineva alaturi - pur si simplu.
In acelasi timp, sustin ca "nu sint facute" sa insele. Sau ca sint prea morale pt. asta. Sau ca si-ar pierde respectul de sine, etc, etc. De fapt, intre aceste doua rele, ce e de preferat?
Sa-ti faci un curaj pe care nu-l ai? De unde sa-l iei?!
Pentru ca sint persoane care in mod cert nu il au. N-ar pleca singure decit in cazul in care le-ar calca barbatul in picioare, poate nici atunci.
Sa fii, pentru o perioada, duala?
SI cum impaci asta cu "eu am principii, sint o dna respectabila, vreau sa ma uit dimineata in oglinda si sa nu-mi fie rushine...n-as face asa ceva"?
Sau sa ramai la nesfarsit ancorata de cineva care te face nefericita dar iti ofera siguranta de care ai atita nevoie? Si social esti ok, moral esti ok, financiar la fel, dar viata ta nu merita traita?!
Eu recunosc ca, daca as vrea sa plec, n-as avea nici o problema sa imi pun traista in protap si sa ma duc pe drumul meu, fara suportul nimanui.
Iar, in cazul in care mi-ar dispare cumva curajul sau inconstienta acestui pas, n-as avea nici o problema sa insel pe cineva de care ruptura sufleteasca s-a produs oricum.
Deci inteleg perfect o persoana care isi "muta" incet sentimentele si sperantele spre altcineva, inainte sa se mute si fizic la respectivul. Chiar daca, pentru un timp, asta inseamna sa insele.
Oi fi eu imorala?!
Sau pina la urma avem o singura viata si traim ca sa fim fericiti - si orice compromis e mai bun decit o viata plina de mizerii cotidiene?
Elise & BBLisa
Qi
violeta69 spune:
daniele,tu vorbesti in cunostinta de cauza?! sau doar din teorie?!
ca la teorie eram cea mai tare inainte sa apara si "practica"...cred ca nu ma intrecea nimeni cand era vorba de principii!!!
Tot ce se intampla,se intampla intotdeauna cu un motiv!
*GRUPUL FETELOR FANTASTICE*
---------------------------------------------------
Vio,mamica de viitor "avionar" 
Elise spune:
daniela, de la mine ai orice permisiune vrei tu, nici nu e cazul sa intrebi.
Elise & BBLisa
She spune:
quote:
Originally posted by notquiteso
Eu am fost intr-o relatie timp de 10 ani. Era primul meu barbat, cel langa care am crescut, m-am maturizat, am devenit femeie. Il iubeam, la un moment dat m-a intrebat cineva daca imi iubesc sotul, si am raspuns fara ezitare" mai mult decat pe mine". Si in secunda doi mi-am dat seama ca era adevarat, insa nu cred ca e normal sa iubesti pe cineva mai mult decat pe tine. Pe cineva care nu ti-e copil, ca atunci e alta poveste.
Mi-am dat seama ca stateam in relatia cu el care era ok din aproape toate punctele de vedere, pt el. Ca sa nu il ranesc. Ce nu era ok? Greu de definit. Ma simteam cumva sufocata. Nu cred ca erau de vina numai anii petrecuti impreuna, mai era ceva.. el era foarte introvertit, eu eram mereu cea care ii punea plasturi pe moral. El credea ca e datoria lui sa ma protejeze, si de-asta prefera sa ma stie acasa decat la job. Nu sa stau inchisa in casa, sa fac ce vreau eu, dar sa nu muncesc.. Poate parea ca mi se urase cu binele, insa cred ca aveam nevoie sa fiu pe picioarele mele, sa devin responsabila pt propria viata.
Am ales sa plec din relatia asta atunci cand l-am vazut prima data pe actualul. Nu era nimic intre noi atunci, insa mi-am dat seama ca daca cineva ma poate face sa simt ceea ce simteam.. inseamna ca ceva e in neregula cu casnicia mea. M-am indragostit la prima vedere, recunosc cu jena. Eu, cinica, rationala, logica, femeia maritata si cu principii mai tzepene decat betonul armat.
Asa ca o perioada de vreo doua luni aproape m-am mutat la niste prieteni. Nu i-am spus nimic. Ce puteam sa ii zic? "honey eu m-am indragostit de un tip cu care nu vreau sa fiu, dar pe care l-am vazut odata si gata.. am cazut lata"
Ne-am despartit ca doi prieteni, in sala de tribunal radeam, faceam glume proaste despre divortati..
Aveam 27 de ani si lumea imi spunea: esti nebuna, cine te mai ia? ce te faci tu acuma, fara barbat?Incredibil, nu?
Pai in primul rand mi-am luat un job intr-un domeniu complet nou, am mai dat la o facultate, am facut o pasiune pt pantofii cu toc, si in general am facut cam ce am vrut eu. Fara sa ma intreb daca pot sau nu.
POZE
Mami de Dora-Maria (30.09.2006)
Esti misto!
She spune:
Categoric nu as insela. Aparitia, poate, a unei noua fiinte, mi-ar da curaj sa duc la sfirsit ce trebuie dus la sfirsit: casnicia trista si fara culoare.
Nu as alege sau nu mi-as impune sa nu insel. Si nici pt ca nu as putea. Am fost in diverse situatii pusa. Cred ca destule. Sint prea pasionala ca sa o pot face. Sa vin acasa sau sa joc teatru sau sa ma port urit cu cel de linga mine, m-ar face sa ma simt si mai vinovata si ma iubesc prea mult ca sa ma aduc in situatia sa nu detin controlul in fata unui om care se pare, nu mai inseamna nimic pt mine.
Si nu as mai insela pt ca nu as putea sa fiu fericita stiind ca din vina mea ar suferi cineva.
Si eu am fost inselata. Am inselat si eu la rindul meu. Dar eram mult mai tinara. Nu cred ca pricepi chestiile astea decit mult dupa virsta de 30. Cred eu.
Nu, nu as insela. Din pura mindire nu as face-o.Sint mai buna decit atit.Prefer sa ma dau cu capul de pereti singura decit varianta inselatului .Caci atunci cind sufar macar nu ma stie nimeni.Sint numai eu cu mine.
pisigri spune:
miau-miau,
intr-adevar, in RO virsta legala este 18 ani, dar acest amanunt mi se pare nesemnificativ. fetele isi incep viata sexuala mult mai devreme de atit (si sint destule care fac asta) si nu intotdeauna cu pustani care au tot 14-15 ani, ca si ele. desi nu regret nici o clipa faptul ca eu am asteptat pina la 21, trebuie sa recunosc ca am fost "inapoiata" din punctul asta de vedere...
cu cine ne culcam, eu sau sotul meu, nu cred ca este treaba ta sau a altcuiva. de asemeni, nu cred ca cei care postam aici o facem ca sa se gaseasca vreun lup moralist sa ne judece. dupa cum bine scria cineva, fiecare relatie are anumite limite. eu nu am facut decit sa spun ca la mine "gardul" delimiteaza o "gradina " ceva mai mare. sint conceptiile mele despre viata si despre traiul in 2, si slava domnului pina acum si eu si sotul meu sintem fericiti. nu am nevoie de retete despre cum e corect sau normal sa fiu fericita, atita timp cit calea pe care am ales-o eu nu face nici un rau nimanui.
bani da, avem "putini" (aici depinde foarte mult standardul de viata cu care esti obisnuit). oricum, avem destui cit sa putem iesi in oras cu prietenii chiar daca nu mincam la cel mai scump restaurant, cit sa ne permitem concedii linistite fara sa facem credit la banca pentru asta, cit sa evadam cite un week-end la munte cind avem timp si cind nu avem alte obligatii de familie. poate am avea ceva mai multi daca as lucra in adevaratul sens al cuvintului. am decis insa impreuna ca deocamdata ne descurcam si asa, si ca voi face doctoratul cu frecventa la care m-am inscris si care presupune un program de 8 ore pe zi, 5 zile pe saptamina, cu fabuloasa remuneratie de 2,5 mil pe luna.
iti multumesc daca ai inteles ca ironiile cu "brava fato" nu-si au locul aici. si iti multumesc inca o data daca vei considera ca ai timpul sau cheful de a raspunde (fie si pur teoretic) la cele citeva intrebari care am considerat eu ca ar aduce un pic mai multa culoare in acest "l-as da afara din casa". in fond, viata nu e in alb si negru
Monytza spune:
Brrr...topicul asta`mi aduce aminte de fantasmele trecutului
Am trait o relatie de 3 ani...credeam ca iubesc un barbat ce la inceput il detestasem din toate punctele de vedere..Nu stiu circumstantele in care am ajuns sa fim impreuna..sa fim un cuplu...sau pur si simplu nu vreau sa mi le mai aduc aminte!El zicea ca ma iubeste...si..era penibil sa nu`l cred pt ca intr`adevar nu parea sa aiba curajul sa calce gresit fata de mine!
Problema a venit din partea mea...nu ma simteam cum ar trebui sa ma simt atunci cand iubesti cu adevarat o persoana!Prima data l`am inselat la nici 7 luni de cand eram impreuna..o fostab pasiunea de`a mea din vremea cand eram sportiva...fix contrariul lui..un Adonis in persoana...nu stiu de ce...as fi vrut sa imi para rau,cum ar fi fost logic normal...dar...nu mi`a parut rau,chiar invers as spune.
Apoi...dupa ce am zis ca "deh..am calcat gresit odata..oricum n`o sa afle...n`o sa se mai intample de`acum"...n`a tercut mult..si s`a repetat povestea...cu acelasi tip...Nu stiu de ce..era atractia fizica prea mare...nu ma puteam abtzine de la el..nu`mi dau seama!Apoi...a fost altul...si altul...si`apoi l`am simtzit tot mai distant de mine!Chestia ma irita...pt ca escapadele mele nu imi schimbau comportamentul fata de el...si de accea sentimentul ca nu`l mai am la degetul mic se acutiza.Eram o pereche fada...eu frumoasa....el amuzant...Eu prea buna pt el...el prea arogant ca sa admita...Asta era parerea general dezvoltata de toata lumea...Jur ca n`am fost influentata de asta...pt ca in strafundul inimii mele..acel barbat chiar insemna ceva pt mine...nu stiu ce si probabil ca nu voi sti niciodata,dar pur si simplu nu vroiam sa ma despart de el,chiar dak stiam sigur ca nu voi putea fi niciodata fericita alaturi de el...eram mult prea diferiti.
Apoi...s`a intors roata...si am aflat ca in totzi acesti 3 ani nu fusesem doar eu cea infidela..Nu va pot explica cat de mult m`a durut aceasta descoperire...cu atat mai mult cu cat fostul meu prieten se culca cu multe din "prietenele" mele..inclusiv cu fata cu care impartzeam acelasi apartament...Am trecut printr`o furie nebuna cand mi`a spus ca vrea sa ne despartzim...pt ca sa aflu ca motivul despartzirii noastre era o femeie pe care o cunoscuse pe internet...cu 5 ani mai in varsta decat mine..cu un copil de 4 ani facut cu un afacerist insurat si putred de bogat...nu era nici frumoasa..si nici macar desteapta...dar avea ceva ce il departase pe el de mine...care fusesem idealul lui..femeia pe care n`ar fi schimbat`o niciodata..
Am inghitzit pelinul...umilintza...si`am tacut subit...amintindu`mi escapadele mele....si m`am departat...usor usor de cel pe care de mult ar fi trebuit sa`l las...La nici o luna insa...el a venit cu o neasteptata cerere in casatorie...care m`a gasit cu un zambet ironic pe buze...si cu un refuz decent zic eu...Marea lui problema e ca ar fi vrut sa scape de obsesia de`a nu putea fi alaturi de acea femeie....casatorindu`se cu mine...patetic...
Nu i`am zis niciodata ca si eu l`am inselat....si am zambit triumfatoare vazandu`l cum recunoaste ca doar el a gresit...Mi se parea o pedeapsa suficienta pt faptul ca ma tarase printr`un circ de care m`as fi putut lipsi...si pt ca cu sau fara vointa lui ma tzinuse langa el intr`un fel sau altul limitandu`mi orizonturile...
Aberatia din comportamentul meu e cu atat mai mare cu cat la cateva luni de la despartirea nostra...eu m`am casatorit...cu un barbat pe care`l cunosteam doar de 4 luni..in momentul casatoriei
Pot spune ca l`am iubit din prima clipa in care l`am vazut..intalnirea noastra consumandu`se cu un lung drum de la mine pana la el acasa....unde`am si ramas...Noi stam impreuna din prima zi in care ne`am vazut...E incredibil.. chiar si pt mine..chiar si acum...cand mai sunt cateva zile...pana eu voi da nastere primului nostru copil...oglinda iubirii pt sotul meu.Acum DA..iubesc...si nu l`as insela nici in ruptul capului...imi ofera tot ceea ce`mi doresc si chiar mai mult decat mi`as fi dorit vreodata....Maiubeste..si simt asta la fiecare vibratie a vocii sale...in fiecare cuvant si gest...Acest om este jumatatea mea...fata de el nu ma simt superioara si nici inferioara...sunt doar sotia lui...mama copilului nostru..iubirea vietii si implinirea completa si definitiva.
La fel ca si mine...nici el nu a fost tocmai usa de biserica...insa...unul alaturi de celalalt...nu mai suntem ceea ce eram inainte..Nici macar umbra a ceea ce a fost n`a mai ramas...privim increzatori spre viitor...pe care ne dorim din inima sa`l facem cat mai "roz" posibil de dragul nostru si al puiutzului ce va veni pe lume drept ciresica de mai!
Nu stiu de ce am simtit nevoia de a va impartasi experienta mea...poate o va citi cineva..sau poate nu...dar...dupa ce am scris totul...ma simt deja mult mai bine...
Mone37+ 
Maria Antonia
Burtik Mone 33+
Burtik Mone 35+