Cat de permisivi suntem ?

Tot citind pe la subiectul cu suvenirul facut tandara ,am ajuns cu stupoare la concluzi ca sunt un parinte fooarte larg la inima. cu al meu copil, cu prietenii lui, etc.

Nu vreau sa isc o polemica referitoare la educatie, ci sa ma refer strict la acest subiect. cat permitem unui copil? ce limite ii impunem?

il lasam sa imprastie jucariile la 3 ani, il lasam sa urce in topoganul cel mai abrupt desi ne e cam jena sa urcam dupa el sa-l ajutam, il lasam sa faca in mare ce vrea si intervenim numai cand ni se pare ca a intrecut rau masura,etc.

il pedepsim? daca da, cum?

uite de exemplu, azi fi-mea a luat ligheanul de rufe si, dupa ce s-a jucat linistita cu papusile in el, l-a intors cu fundul in sus si a sarit si l-a spart. merita pedepsita? cum?

pt ca ori is dusa cu pluta, dar nu ma pot supara pe ea, am ras si i-am spus ca a facut praf ligheanul si ca maine cumparam altul. i-am aratat cum curge apa prin el si ne-am amuzat.

de pedepsit nu am pedepsit-o decat o data. auzisem la super nanny cu varsta copilului si minutele de stat in camera lui. 2 ani, doua minute. ei, dupa 30 secunde lesinase acolo, dadea cu capul de usa, desi ii explicasem de ce o pun acolo,stia ce va urma. noaptea a avut cosmaruri. se merita? n-as mai repeta operatiunea,nici moarta!

nu pot sa ma supar pe ea, nici pe prietenii ei care rastoarna castronul cu popcorn in sufragerie, eventual ne batem toti cu popcorn.

deocamdata, nu am dat gres cu stiul asta...permisiv. adica am un copil relativ cuminte, insa voluntar, care incearca sa-si impuna punctul de vedere, un copil foarte curios care pune cel putin 10 intrebari pe ora, si studios,ca e terminata dupa carti,citit povesti de mami, litere,cifre etc. insa vad ca sunt putine persoane,adica mai putine decat m-as fi asteptat, care fac lucrurile in felul acesta,deci eu sunt exceptia nu regula. si as dori sa schimbam pareri,metode. oricand e cate ceva nou de invatat.

ALEXIA,02.mai.2004
http://s127.photobucket.com/albums/p127/alexis1980_photo/

mamica dulce spune:

nu am citit subiectul de care spui,dar legat de cat de permisiva sunt eu...ei bine,stiu ca sunt.Poate prea mult .Poate ca mult prea permisiva.Practic atata timp cat nu-si face rau singur sau rau altui copil i-am permis cam orice.Sa fiu foarte sincera,de multe ori imi pare rau.Are 4 ani jumate acum si cateodata ma uit la el si-mi spun-il am cum l-am crescut.Si zau ca-mi pare rau cateodata ca nu am fost mai ferma si chiar ca nu i-am dat si o palma la fund cand a intrecut masura.Sigur ca si baiatul meu e foarte dulce si dragalas-de asta n-am putut nici eu sa ma supar pe el,e istet si destept si iubitor si tot sufletul meu si am incercat tot timpul sa fim cei mai buni prieteni,sa ne intelegem de vorba buna,sa nu-i fie frica Doamne fereste de mine.dar...am ajuns la concluzia ca nici metoda asta,prieteni pana in panzele albe nu e chiar buna.Imi ador copilul dar acum incerc sa recuperez la capitolul NU,limite si restrictii.Cateodata am senzatia ca fie n-am nici o sansa sa-l scot din ale lui,fie ajung la nebuni pana reusesc.

Life is not measured by the number of breaths we take,but by the
moments that take our breath away.

Anca
carnaval

flaviutza spune:

Pai eu nu pot sa fiu mai..severa. dar pana acum, sincer, sunt foarte multumita de ea. iti spun cum va fi peste un an, la 4 ani ..mai sti, poate ma razgandesc.

ALEXIA,02.mai.2004
http://s127.photobucket.com/albums/p127/alexis1980_photo/

Luna1 spune:

Noi avem regulile noastre (are 5,7 ani) si atat timp cat acestea sunt respectate suntem ok. Normal ca mai inchid ochii, dar incerc sa fiu constanta. Regulile sunt, in mare, mancatul la masa (cina) deci nu e vorba neaparat de a mentine curetania ci de a avea o atmosfera placuta de familie macar o data pe zi, culcatul la ora 8,30 in cursul sapt si pe la 10 in weekend (mai exact vede un film in pat si cand se termina se culca), ajutatul la stransul jucariilor (din cand in cand) consumul de dulciuri doar o data pe zi ca si desert dupa masa de seara in rest fructe, binenteles regulile normale, sa nu loveasca, sa nu vorbeasca urat (ba noi avem chiar un amuzament, pentru ca ma mai scapa cate un cuvant la volan, cine foloseste cuvinte urate in fata lui pune un banut in pusculita lui) si in rest pot sa spun ca am ajuns la varsta la care nu mai am nevoie sa stau cu gura pe el. Sincer in cea mai mare parte a timpului cand exagereaza cu ceva e de ajuns sa ma uit la el cu subinteles si se potoleste. Cat despre stricat din dorinta de a explora, ligheane etc nici eu nu-l cert, ii atrag atentia dar nu fac caz.

Am fost foarte ingaduitoare iar cand a inceput scoala am colaborat practic cu sistemul si astfel a devenit un copil minunat. Nu a avut interdictii atat timp cat nu au avut altii de suferit sau el.

Luna 17 sapt+ Cosmin

Qamar spune:

flavia,
pitica mea are aproape un an, deci e inca mica mica, insa nu ma vad facand lucrurile mult altfel fata de cum spui tu ca le faci; nu ma pot supara pentru ca a spart un obiect, oricat de pretios ar fi. Eventual sa ma supar pe mine ca nu l-am pus undeva unde sa nu ajunga la el

Sunt satula pana peste cap de reguli; am avut destule cat am stat cu ai mei, apoi in facultate, in camin, in casa in care am stat cu chirie...Eu nu vreau sa ii fac o educatie bazata pe reguli; sau pe interdictii. Decat sa ii spui de o mie de ori "nu pune mana pe telefonu' mobil ca il strici!" mai bine il pui sus ,pe un raft..

Despre mancatul la masa, sau impreuna la cina si culcatul la o anumita ora- nu le vad ca niste reguli, neaparat, ci ca pe un ritual care se intampla zi de zi sau in anumite zile...

Numai bine voua

Noe si Anne-Bianca (14.03.2006)


Ce mai citim noi
Pe unde ne mai plimbam

Luna1 spune:

Ok probabil ca m-am exprimat gresit, cele enumerate mai sus de mine sunt practic valori de familie de respectat insa interdictii nu cred ca are efectiv, atat timp cat nu afecteaza pe nimeni si nici pe el.

Luna 17 sapt+ Cosmin

Qamar spune:

quote:

---

Originally posted by Luna1

Ok probabil ca m-am exprimat gresit, cele enumerate mai sus de mine sunt practic valori de familie de respectat insa interdictii nu cred ca are efectiv, atat timp cat nu afecteaza pe nimeni si nici pe el.

Luna 17 sapt+ Cosmin

---

ioi, Luna, dar sa stii ca nu ma refeream la mesajul tau ci la interdictii de-alea mai rele, mai urite si la reguli (oarecum) absurde pentru cei mai multi dintre copii

sarcina usoara in continuare!

Noe si Anne-Bianca (14.03.2006)


Ce mai citim noi
Pe unde ne mai plimbam

silvi_2005 spune:

Eu am un baietel de un an si o luna si imi dau seama ca din cauza ca il iubesc ...pana la cer si inapoi l-as lasa sa faca orice sa fie fericit. Nu o sa il las sa sparga prin casa si sa se tranteasca prin magazine dar nici nu cred ca se va ajunge acolo... E fericit si fericirea lui ma face si pe mine asa, ne jucam, facem boacane...si incerc sa ii ofer o copilarie fericita.Niciodata nu i-am impus fortat nimic dar l-am invatat sa adoarma singurel si sa se joace in patut 20 de minute daca am ceva urgent de facut si nu-l pot supraveghea. Cred ca cu dragoste si in joaca putem sa ne invata puiutii si sa respecte unele reguli si sa nu se simta ingraditi.

Silvi si bebe Alain 19.01.2006

---

Daca ceva se intampla o singura data, se poate sa nu se mai repete niciodata dar daca se intampla de doua ori, se va repeta sigur si a treia oara.

Alex2 spune:

Eu sunt fooaartee permisiv, ptr ca e copil ACUM! Stiu, educatia se da de mic, dar nu consider ca trebuie sa fie drastica. Acum e copil, acum se joaca, acum poate imprastia masinutele, acum isi dezvolta imaginatia in fel si chip, va creste atat de repede si va avea timp sa invete reguli, sa respecte cerinte, asta va f"ce toata viata de acum in colo. Ar fi un "dar"...cred ca stiti deja, fiul meu are doar 2 ani, si in plus cred ca am fost inzestrat cu un copil intelegator. Uneori spun ca am primit copilul 'potrivit" ptr mine.
Il pedepsesc punandu-l la colt (nu l-am lovit niciodata si nici nu cred ca am s-o fac, este conceptia mea), unde merge singur si sta cuminte pana ii spun sa plece, este ascultator si intelegator. Poate asa e felul lui, sau poate ca cine spunea ca mai importanta este "ascultarea de buna voie" stia ce spune. Eu cred ca oricat de mici sunt stiu sa deosebeasca binele de rau, ce e si ce nu e voie, dar trebuie explicat si, daaaa, re-pe-tat. Dar asa vad eu educatia, il repect si-l tratez cu respect, si sper sa fie reciproc. Are personalitatea lui, nu e un omulet de plus, si o accept, chiar daca uneori nu-mi convine, chiar daca uneori insemna refuz sau incapatanare. Din contra cred ca daca m-as fi enervat cand el se incapatana mai rau ii dadeam "apa la moara". Am avut si noi perioada aceea cu datul cu fundul de pamant, insa pur si simplu l-am ignorat, iar cand vedea ca nu reuseste nimic isi revenea rapid. Insa de multe ori tin cont de preferintele si alegerile lui, si, oooo, ce personalitate are, desi doar 2 ani, incepe deja de acum sa aibe preferintele lui chiar si ptr hainutele cu care ne imbracam.

Alexandru

Am risipit timpul sau timpul m-a risipit pe mine?Daca am ochii deschisi de ce pasesc in intuneric?M-am contopit cu el si m-am pierdut in abisul gandurilor infinite.Stiu ca nu stiu nimic si nici macar asta nu stiu.Cand voi inceta sa exist am o armata de ingeri in suflet si una de demoni in sange.Si totusi,sunt doar o fiinta asteptand...

oanagabriela spune:

Eu am o singura regula in educatia copilui meu: ma supar pe fetita mea (care are acum 6.5 ani) cind nu ma asculta in ceea ce ii spun sa faca (si asta de obicei dupa citeva avertismente)si cind acest lucru ar putea antrena un accident sau o urmare suficient de grava. Daca strica ceva din greseala, daca pateaza, rupe, pierde lucruri sau alte situatii de acest gen nu este niciodata pedepsita. Dar daca ii spun sa nu se urce pe marginea canapelei (de unde a cazut deja si s-a lovit) si ea continua sa se urce sau traverseaza strada singura (desi stie ca nu este voie) atunci o cert si de obicei un ton mai ridicat este suficient sa inteleaga ca a facut o boacana. Eu am noroc de un copil f.cuminte si ascultator, deci nu sint nevoita sa-i fac educatie prea des.
De asemenea nu toleram sa fie obraznica, sa raspunda urit sau in 2 peri, sa minta sau alte lucruri de genul asta. Orice incercare de acest gen este imediat "oprita" print-un ton ferm si la mai multe abateri primeste chiar si o pedeapsa (nu are voie la TV, nu ne jucam cu ea, etc).

filofteia spune:

Flavia ca sa te linistesc ... am citit in cartea Dr. Spock... nu mai stiu care ca am citit vreo trei... ceva de genul... citat din memorie... "Apare un mare avantaj atunci cand firea copilului se potriveste cu cea a parintilor. Daca un copil agitat apare intr-o familie in care parintii isi doresc un copil linistit (sau invers) apar problemele de adaptare. Un copil talentat isi dezvolta mai bine talentul intr-o familie care are aceleasi talente si intelege copilul. "

Acum exemplul meu... si eu am constat ca sunt permisiva fata de alti parinti, iar fata de sot in mod sigur. Copilul meu, super agitat, este permanent cocotat undeva... de cate ori nu s-au uitat alte mamici la mine ca il las sa se suie pe toate alea...
Dar sunt aspecte diferite... una este sa permiti copilului sa se urce pe cel mai inalt topogan si alta, dupa ce ai constat prima data ca nu a fost in stare sa se dea, sa-l mai lasi si a doua oara. La noi cu totpoganul regula a fost asa... bun vrei pe ala... te sui, nu stai sus, te dai. Ai sovait sus nu te mai dai a doua oara, pentru ca nici unul din ceilalti copii mai maricei nu este obligat sa stea dupa "fundul tau". Topoganul este un bun comun.
Nici eu nu ma supar pe Adi daca varsa, sau sparge ceva din greseala, dar daca o face intentionat, este pedepsit.

Acum si eu uneori ma intreb daca nu cumva am eu un copil prea bun (mai repede decat ca sunt eu o super mama) pentru ca niciodata nu am avut scene in magazine sau pe strada, sau cand am spus eu ca plecam din parc, am plecat... ma rog, este adevarat ca atunci cand ii spun sa plecam din parc este ceva de genul "Adi te mai dai de trei ori pe topogan apoi plecam"... copilul " Mami te rog de 10 ori" (am mai spus in alt subiect ca Adi negociaza tot) Asa ca urmeaza raspunsul meu.. "Bine treaca de la mine de 4 ori, dar am plecat" Asa ca se da copilul de patru ori si am plecat.

Nu stiu cum asa fi reactionat daca s-ar fi tavalit pe jos in mijlocul strazii, asa ca nu pot sa-i condamn pe parintii care sunt mai severi.
Asa cum nu pot promite ca nu l-as bate (desi eu sunt vehement impotriva unei astfel de atitudini - pana acum, la 6 ani, n-a luat nici macar o palma la fund) daca apare de la scoala dupa 4 ore, de cand ar fi trebuit sa fie acasa, ore in care eu am "urlat" de frica si emotii pe unde o fi...iar el sa intre linistit si senin pe usa ca a fost la nu stiu ce coleg. Sper sa nu se intample asta, pentru ca nu stiu cum as reactiona.