Sa nascut Sara

Am tot citi povestile de pe acest forum si m-am hotarit sa va scriu si eu povestea nasterii mele.In esenta nu difera de prea mult de celelalte povesti fiindca voi vorbi de fapt despre acelas lucru:minunea de a aduce o viata pe lume.Dar Doamne ,tare i-mi place sa citesc mai ales despre nasterile din afara tarii,parca se petrec pe alta planeta sunt dea dreptu neverosimile comparativ cu ce am trait eu.Dar sa trecem la subiect.
M-am internat pe data de 21 octombrie 2006,cu contractii puternice la interval de 15 min.,la spitalul jud. Galati.Facusem suficiente ecografii si controale pana atunci la cabinete particulare,suficiente ca sa stiu ca aveam placenta marginala si aprox 30 saptamani. Dar gresala mea nu aveam un medic cu care sa nasc.MI-am spus ca atunci cand ma apuca nasc si eu cu cine e pe tura.Am rugat medicul care era de garda la internarea mea (cum e mai rau vineri seara pe la orele 22) sa faca tot posibilul sa-mi opreasca contractiile.Ma rog ,ma internat ma bagat in perfuzii mia dat si niste injectii pt plamanii bebelului si a plecat .Am stat asa pana duminica noaptea doar cu asistentele care mai veneau si-mi schimbau perfuzia si cu cate o infirmiera care ma mai ajuta sa ma ridic pana la toaleta. In timpul acesta nu ma vazut nici un alt medic .Contractiile erau cei drept mai rare cam la o ora, o ora si jumatate.Nu pot sa spun ca nu am cotizat din greu pe fiecare schimb ca uneori treceau si cate 4 ore pana sa vina cineva in camera de nasteri unde eram singura. Duminica pe la 12 noaptea a inceput din ce in ce mai rau.Tot mergand la toaleta mi se rupsese si apa da nu mi-am dat seama.Am tot strigat in nestire sa vina cineva dar nu avenit nimeni.Atunci mi-am propus sa-mi pastrez fortele fiindca aveam toate sansele sa nasc singura in pat. asa ca am renuntat .am stat strangand din dinti pan' pe la 2.30,cand am simtit ca iese copilul.I-l simteam cum se deplasa in jos in bazin.Am inceput sa urlu iar foarte tare cred ca ma auzeam pe trei etaje .In schimb victorie, a aparut infirmiera somnoroasa care sa grabit sa cheme o asistenta la fel de somnoroasa care a trezit o doctorita somnoroasa si foarte nervoasa.M-au suit pe masa (asta era tura la care nu apucasem inca sa dau nimic, asa ca erau destul de irascibile).Dar sa revin ,m-au suit pe masa si asistentat mia confirmat ca intradevar nasc .Nu a terminat bine de zis ca a si iesit .Da numai pe jumate.Si pe deasupra si cu funduletul, moment in care m-am blocat ,eu impingeam cat puteam dar copilul ca un dop.Firesc ca aminceput sa urlu ca doar ma cam durea.Doctorita care statea destul de obosita pe un scaun la capul meu(nu stiu de ce ca doar nu nasteam pe gura )mia spus sa incetez cu urlete ca i-mi da doua peste ochi de zbor de pe masa.Eu nimic tipam cat puteam :Iesi Tudore mama, hai iesi ca o omori pe mama ( Tudor era hotrat ca nume dupa ultimele 3 eco.)la care asistenta ma lamureste ca desi e iesit doar pe jumate in mod evident si fara nici un dubiu e fetita.Vazind ca m-am blocat de tot o apuca gospodareste si o trage afara.Atunci si-a ridicat si doctorita fundul de pe scaun doar ca sa-mi transmita ca am un avorton de 800g si 27 de saptamani. Am inceput sa tip ca vrau sa o vad, ca nu conteaza ,ca e amea si trebuie sa o vad asa cum e.Ma intrebat foarte mirata de ce? ,ca doar pana dimineata moare si oricum e un avorton.Apoi ma intrebat daca stiu ce e acela un avorton.I-am spus ca stiu si ca vreau sa mi-o arate.Pe parcursul schimbului de cuvinte auzeam un plans subtirel punctat de oarece tipete din cand in cand.Mi-au aratat-o.Era mica. Foarte mica, rosie si tipa de mama focului.
Apoi au luat-o iar pe mine m-au asezat in pat spunandu-mi sa-mi masez burta.Nascusem la ora 2.40.As fi vrut sa-l sun pe sotul meu sa-l anunt dar era plecat in cursa(sofer de tir)undeva pe la Bicaz cred .Nu avea rost sa-i dau o veste asa de proasta si Doamne fereste sa mai faca un accident.Ne doream mult acest copil ,este primul si a venit la o varsta cand deja e cam tarziu.Eu am 32 iar el 35 ani.Am atipit pe la 5 dimineata pana la ora 7cand m-au mutat intr-un salon.De acolo am plecat sa caut o doctorita ,cineva care se ocupa de copilul meu.Mi sa spus ca se numeste Mitrea si e medic neonatolog ,daca nu ma insel chiar sefa sectiei de neonatologie.Am intalnit_o pe la 8 jumatate cand si-a facut timp timp pt 30 de secunde sa-mi spuna ca am un avorton si ca binenteles ca nu o sa traiasca ca e prea mica are doar 800g si 27 de sapt.Am intrebat-o daca nu e posibil sa fie mai mare fiindca dupa calculle mele asa era .Mia spus ca nu.Am intrebat-o unde anume sa ma duc ca sa-mi salvez copilul .Sa ma trimit la alt spital oriunde ,care e mai bine dotat numai sa-mi spuna. Raspuns: Nu ma trimite nicaieri ca nicaieri nu-i mai bine ca acolo si oricum avortonul nu mai traieste mult asa ca plec degeaba in alta parte.Apoi mi-a spus ca pot sa ma duc sa o vad.Era intro camera cu un birou si doua incubatoare dintre care unl era stricat, am aflat ulterior .Dormea. In camera nu era nimeni .Nu era nici un aparat de monitorizare nu era nimic in afara de un incubator foarte vechi arata ca o caserola de aceea de pastrat mancarea in frigider dar la o scara mai mare.Nu oxigen ,nu nimic decat puiuta mea care dormea linistita sub o patura mizera si semidesirata.Am privito si am vrut sai vorbesc dar mi-au inghetat cuvintele in gat .Ce puteam sa-i spun propriului meu copil care va muri in curand?Am plecat plangand in salon si am inceput sa-mi sun cunostintele pana pe la ora doua tot am facut ture inte salon si camera fetei intre timp iau pus si niste perfuzii in capusor. M-am gandit ca e semn bun ca poate totusi cine stie.Au venit parintii sora cumnatul ,am mai vorbit cu ei.A,m luat aparatul de fotografiat si am pozat-o si am filmat-o ca sa am o amintire cu ea.Incepusem sa-i vorbesc incurajata de sora mea care mia spus ca dac moare macar sa moara mangaiata de vocea si ca eu ma voi simti mai bine stiind ca am incercat sa o alin chiar numai si cu vorbe.Intre timp aflase si sotul meu ,ma sunat si i-am povestit despre ea.Era mica dar frumoasa.Ca sa scurtez pe la ora doua a aparut Anca .Cine e Anca?, o simpla cunostinta prin intermediul cumnatului meu ,ne stiam foarte superficial.A aparut Anca o femeie si jumatate,care a inceput sa se intereseze unde as putea pleca cu Sara Maria (asa hotarisem intre timp cu sotul meu sa-i spunem)Asa am aflat de spitalul Cuza Voda din Iasi.A luat legatura cu Directoarea sectiei de neonatologie de acolo ,DOAMNA DOCTOR STAMATIN care a si trimis salvarea. Problema era la Galati insa, nu ne dadeau voie sa plecam.In paralel discutau si ei cu Doamna Stamatin la tel spunandu-i ca nu e nevoie de salvare ,copilul e foarte bine are 1.800g si ca se descurca ei.Cu multe presiuni si amenintari am reusit sa plecam pe la ora 22.Abea atunci a ajuns si sotul meu.Am dat o declaratie pe proprie raspundere ca-mi asum riscul de a-mi lua copilul din spital si am plecat. Ce pot sa va spun cu siguranta este este ca slvarea trimisa de la Iasi era mai dotata decat tot spitalul din Galati.Noi am mers in urma salvarii cu masina personala si Anca impreuna cu cumnatul meu in masina ei.Mentionez ca mi sa dat drumul din spital fara cel mai sumar control care ar trebui facut dupa o nastere.Fara sa ma intrebe daca ma doare ceva ,sau daca sangerez prea abundent ,etc.Am avut si sansa nu ma rup la nastere.Am ajuns la Iasi pe la 2 dimineata cam la 24de ore de la nastere .Acolo am aflat ca fetita mea are 30 de saptamani si 1150g.Ma indoiesc ca a luat pe salvare 350g si a crescut ca printul din povestecu trei saptamani .Cum e la Iasi sectia de neonatologie?ca in occident.Cum e personalul ,comportament si calificare?ca in occident.Am stat aproape doua luni( 24 oct -12 dec)si am plecat cu greutatea de 2340g
Voi incheia mai brusc spunandu-va doar ca in prezent Sara e o minune de 4,400kg care zambeste, i-si tine capusorul ,gangureste intinde manuta dupa jucarii dar inca nu le nimereste si azi a implinit patru luni.Suntem nebuni dupa ea si eu si taticul ei.

papadie spune:

Sa va traiasca!
siiiiiiiiiii....Esentele tari sunt tinute in sticlute mici:)



Papadie, mama Mielului turbat si-a delikatului Pescarush

Denisam spune:

Sa va traiasca si sa fie sanatoasa!Impresionanta povestea!

Denisa
Denisa 19 w si'de Emma Andreea (17 Ian.2006)

Emma Andreea
Zambeste, si maine e o zi!

LAZARINA spune:

PRIN CE COSMAR ATI TRECUT....DAR TOTU'I BINE CAND SE TERMINE CU BINE SAVA TRAIASCA MINUNEASI SA VA ADUCA NUMAI BUCURII

adorotheea spune:

Draga Aura .... vai de tine prin ce ai trecut!!! Am ramas cu gura cascata!!! Aceste asa-zise cadre medicale ar trebui trimise la pascut oile, nu sa se ingrijeasca de femei gravide si copilasi care lupta sa traiasca!!!
Si primul meu copilas a fost prematur si datorita profesionalismului si sufletului deosebit de mare a d-nei doctor Stamatin am trecut cu bine prin aceasta experienta. Thomasino avea 1,900gr si s-a nascut la 32 sapt. In toate cele 3 saptamani cat am stat in maternitate D-na doctor Stamatin a avut numai cuvinte de incurajare pentru mine. Ea iubeste acei prematuri ca pe proprii copii si face mare ivala daca nu sunt ingrijiti cum trebuie!!!

Te felicit oricum ca ai fost tare si ii trimit un pupic dulce Sarei-Maria. Ce nume frumos!!!! Sa va traiasca si sa va aduca numa bucurii, sa va lumineze vietile si sa-i dea Domnul multra sanatate.

Dorotheea36 sapt, Thomas-Adrian 3 ani si 5 luni Si Rafael-Andrei1 an si 11 luni




Am tot citi povestile de pe acest forum si m-am hotarit sa va scriu si eu povestea nasterii mele.In esenta nu difera de prea mult de celelalte povesti fiindca voi vorbi de fapt despre acelas lucru:minunea de a aduce o viata pe lume.Dar Doamne ,tare i-mi place sa citesc mai ales despre nasterile din afara tarii,parca se petrec pe alta planeta sunt dea dreptu neverosimile comparativ cu ce am trait eu.Dar sa trecem la subiect.
M-am internat pe data de 21 octombrie 2006,cu contractii puternice la interval de 15 min.,la spitalul jud. Galati.Facusem suficiente ecografii si controale pana atunci la cabinete particulare,suficiente ca sa stiu ca aveam placenta marginala si aprox 30 saptamani. Dar gresala mea nu aveam un medic cu care sa nasc.MI-am spus ca atunci cand ma apuca nasc si eu cu cine e pe tura.Am rugat medicul care era de garda la internarea mea (cum e mai rau vineri seara pe la orele 22) sa faca tot posibilul sa-mi opreasca contractiile.Ma rog ,ma internat ma bagat in perfuzii mia dat si niste injectii pt plamanii bebelului si a plecat .Am stat asa pana duminica noaptea doar cu asistentele care mai veneau si-mi schimbau perfuzia si cu cate o infirmiera care ma mai ajuta sa ma ridic pana la toaleta. In timpul acesta nu ma vazut nici un alt medic .Contractiile erau cei drept mai rare cam la o ora, o ora si jumatate.Nu pot sa spun ca nu am cotizat din greu pe fiecare schimb ca uneori treceau si cate 4 ore pana sa vina cineva in camera de nasteri unde eram singura. Duminica pe la 12 noaptea a inceput din ce in ce mai rau.Tot mergand la toaleta mi se rupsese si apa da nu mi-am dat seama.Am tot strigat in nestire sa vina cineva dar nu avenit nimeni.Atunci mi-am propus sa-mi pastrez fortele fiindca aveam toate sansele sa nasc singura in pat. asa ca am renuntat .am stat strangand din dinti pan' pe la 2.30,cand am simtit ca iese copilul.I-l simteam cum se deplasa in jos in bazin.Am inceput sa urlu iar foarte tare cred ca ma auzeam pe trei etaje .In schimb victorie, a aparut infirmiera somnoroasa care sa grabit sa cheme o asistenta la fel de somnoroasa care a trezit o doctorita somnoroasa si foarte nervoasa.M-au suit pe masa (asta era tura la care nu apucasem inca sa dau nimic, asa ca erau destul de irascibile).Dar sa revin ,m-au suit pe masa si asistentat mia confirmat ca intradevar nasc .Nu a terminat bine de zis ca a si iesit .Da numai pe jumate.Si pe deasupra si cu funduletul, moment in care m-am blocat ,eu impingeam cat puteam dar copilul ca un dop.Firesc ca aminceput sa urlu ca doar ma cam durea.Doctorita care statea destul de obosita pe un scaun la capul meu(nu stiu de ce ca doar nu nasteam pe gura )mia spus sa incetez cu urlete ca i-mi da doua peste ochi de zbor de pe masa.Eu nimic tipam cat puteam :Iesi Tudore mama, hai iesi ca o omori pe mama ( Tudor era hotrat ca nume dupa ultimele 3 eco.)la care asistenta ma lamureste ca desi e iesit doar pe jumate in mod evident si fara nici un dubiu e fetita.Vazind ca m-am blocat de tot o apuca gospodareste si o trage afara.Atunci si-a ridicat si doctorita fundul de pe scaun doar ca sa-mi transmita ca am un avorton de 800g si 27 de saptamani. Am inceput sa tip ca vrau sa o vad, ca nu conteaza ,ca e amea si trebuie sa o vad asa cum e.Ma intrebat foarte mirata de ce? ,ca doar pana dimineata moare si oricum e un avorton.Apoi ma intrebat daca stiu ce e acela un avorton.I-am spus ca stiu si ca vreau sa mi-o arate.Pe parcursul schimbului de cuvinte auzeam un plans subtirel punctat de oarece tipete din cand in cand.Mi-au aratat-o.Era mica. Foarte mica, rosie si tipa de mama focului.
Apoi au luat-o iar pe mine m-au asezat in pat spunandu-mi sa-mi masez burta.Nascusem la ora 2.40.As fi vrut sa-l sun pe sotul meu sa-l anunt dar era plecat in cursa(sofer de tir)undeva pe la Bicaz cred .Nu avea rost sa-i dau o veste asa de proasta si Doamne fereste sa mai faca un accident.Ne doream mult acest copil ,este primul si a venit la o varsta cand deja e cam tarziu.Eu am 32 iar el 35 ani.Am atipit pe la 5 dimineata pana la ora 7cand m-au mutat intr-un salon.De acolo am plecat sa caut o doctorita ,cineva care se ocupa de copilul meu.Mi sa spus ca se numeste Mitrea si e medic neonatolog ,daca nu ma insel chiar sefa sectiei de neonatologie.Am intalnit_o pe la 8 jumatate cand si-a facut timp timp pt 30 de secunde sa-mi spuna ca am un avorton si ca binenteles ca nu o sa traiasca ca e prea mica are doar 800g si 27 de sapt.Am intrebat-o daca nu e posibil sa fie mai mare fiindca dupa calculle mele asa era .Mia spus ca nu.Am intrebat-o unde anume sa ma duc ca sa-mi salvez copilul .Sa ma trimit la alt spital oriunde ,care e mai bine dotat numai sa-mi spuna. Raspuns: Nu ma trimite nicaieri ca nicaieri nu-i mai bine ca acolo si oricum avortonul nu mai traieste mult asa ca plec degeaba in alta parte.Apoi mi-a spus ca pot sa ma duc sa o vad.Era intro camera cu un birou si doua incubatoare dintre care unl era stricat, am aflat ulterior .Dormea. In camera nu era nimeni .Nu era nici un aparat de monitorizare nu era nimic in afara de un incubator foarte vechi arata ca o caserola de aceea de pastrat mancarea in frigider dar la o scara mai mare.Nu oxigen ,nu nimic decat puiuta mea care dormea linistita sub o patura mizera si semidesirata.Am privito si am vrut sai vorbesc dar mi-au inghetat cuvintele in gat .Ce puteam sa-i spun propriului meu copil care va muri in curand?Am plecat plangand in salon si am inceput sa-mi sun cunostintele pana pe la ora doua tot am facut ture inte salon si camera fetei intre timp iau pus si niste perfuzii in capusor. M-am gandit ca e semn bun ca poate totusi cine stie.Au venit parintii sora cumnatul ,am mai vorbit cu ei.A,m luat aparatul de fotografiat si am pozat-o si am filmat-o ca sa am o amintire cu ea.Incepusem sa-i vorbesc incurajata de sora mea care mia spus ca dac moare macar sa moara mangaiata de vocea si ca eu ma voi simti mai bine stiind ca am incercat sa o alin chiar numai si cu vorbe.Intre timp aflase si sotul meu ,ma sunat si i-am povestit despre ea.Era mica dar frumoasa.Ca sa scurtez pe la ora doua a aparut Anca .Cine e Anca?, o simpla cunostinta prin intermediul cumnatului meu ,ne stiam foarte superficial.A aparut Anca o femeie si jumatate,care a inceput sa se intereseze unde as putea pleca cu Sara Maria (asa hotarisem intre timp cu sotul meu sa-i spunem)Asa am aflat de spitalul Cuza Voda din Iasi.A luat legatura cu Directoarea sectiei de neonatologie de acolo ,DOAMNA DOCTOR STAMATIN care a si trimis salvarea. Problema era la Galati insa, nu ne dadeau voie sa plecam.In paralel discutau si ei cu Doamna Stamatin la tel spunandu-i ca nu e nevoie de salvare ,copilul e foarte bine are 1.800g si ca se descurca ei.Cu multe presiuni si amenintari am reusit sa plecam pe la ora 22.Abea atunci a ajuns si sotul meu.Am dat o declaratie pe proprie raspundere ca-mi asum riscul de a-mi lua copilul din spital si am plecat. Ce pot sa va spun cu siguranta este este ca slvarea trimisa de la Iasi era mai dotata decat tot spitalul din Galati.Noi am mers in urma salvarii cu masina personala si Anca impreuna cu cumnatul meu in masina ei.Mentionez ca mi sa dat drumul din spital fara cel mai sumar control care ar trebui facut dupa o nastere.Fara sa ma intrebe daca ma doare ceva ,sau daca sangerez prea abundent ,etc.Am avut si sansa nu ma rup la nastere.Am ajuns la Iasi pe la 2 dimineata cam la 24de ore de la nastere .Acolo am aflat ca fetita mea are 30 de saptamani si 1150g.Ma indoiesc ca a luat pe salvare 350g si a crescut ca printul din povestecu trei saptamani .Cum e la Iasi sectia de neonatologie?ca in occident.Cum e personalul ,comportament si calificare?ca in occident.Am stat aproape doua luni( 24 oct -12 dec)si am plecat cu greutatea de 2340g
Voi incheia mai brusc spunandu-va doar ca in prezent Sara e o minune de 4,400kg care zambeste, i-si tine capusorul ,gangureste intinde manuta dupa jucarii dar inca nu le nimereste si azi a implinit patru luni.Suntem nebuni dupa ea si eu si taticul ei.

Aura mamica lui Sara.

lorelei_19 spune:

Aura, mi s-a facut pielea gaina citindu-va povestea. Doctorita aia ar trebui data in judecata, zau asa. Doamne fereste, parc-ai fi nascut in Africa, zau asa.
Pentru Sara, luptatoarea cea micutza, toate urarile de bine si de sanatate.
Sa va traiasca micutza si sa creasca mare si sanatoasa

alba spune:

Felicitari,impresionanta poveste






www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=2006%20in%20imagini&page=19" target="_blank">Poza noastra pentru concurs:
Cassian,cel mai micutz marinar din lume:-)


Cine este bogat in Dumnezeu este darnic cu cei din jurul lui.

pisi_ella spune:

Cu toate ca stiam deja povestea Sarei, tot am plans...de fericire! O minune...intr-adevar!
Sa va traiasca micuta Sara, sa se faca mare, desteapta si frumoasa!

_Ella, Emma & Matei

Emma-Andreea, minunea mea....
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?ARCHIVE=true&TOPIC_ID=11054

Povestea nasterii lui Matei ;)
http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=58237



Deschide bratele spre schimbare, dar nu-ti pierde din valorile tale.

Delfinutza spune:

Prin ce ai putut trece...dar cum de este posibil asa ceva??vorba fetelor...ar trebui date in judecata...rusine sa le fie...ca doar sunt ca´dre medicale...nu??
Geraura felicitari ptr bebelina...sa va bucurati de ea toata viata.

Delfinutza

anelis4u spune:

Aura sa va dea Dumnezeu numai sanatate si bucurii de acum incolo...Stiam in mare povestea voastra de la "nasa"care a fost o dulce si ne-a tinut la curent,impreuna cu sora ta ,pe tot parcursul cand tu si micuta Sara ati fost in spital,dar tot nu ma pot opri sa nu plang si sa rad in acelasi timp...Multi pupici pentru 2 luptatoare:Tu si Sara

Mircea(02.07.2002) si Anne

POZE
POVESTEA NOASTRA
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=9c26bf2cb852e748ad50f" target="_blank">Mircea
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=9c7152888cafc1187f281" target="_blank">DownSindrom.RO

Lacrimi pentru Paul

monalac spune:

felicitari pt bibeloul sara.sa va dea dumnezeu sanatate si o fetita desteapta si ascultatoare.cat despre experienta nasterii,cred ca sunt de prisos comentariile.dar ar tb sa faci o plangere la colegiul medicilor.ca alte mamici sa nu treaca prin cosmarul prin care ai trecut tu.