Comunicarea intre sot si sotie

Raspunsuri - Pagina 4

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns bruma spune:

draga florenta din pacate si eu trec prin aceeasi situatie cu mici diferente.chestia este ca eu m-am saturat sa tot reprosez si stiu ca mie nu mi-ar place sa ma bata cineva la cap 24 din 24 si am ajuns intr-un fel la concluzia ca mai bine tac ;singurul lucru este ca nu ma pot abtine tot timpul.pt ca el se pricepe f bine sa ma faca tot pe mine sa ma simt vinovata.acum nu pot sa zic ca de iesit mai iesim,prieteni avem doar pe verisoara mea si sotul ei restul prezinta mai putin interes pt el.cand ii sugerez sa mai citeasca si el un articol sau o carte ceva referitor in general la bunul mers al unei relatii el imi spune ca inainte nu mai existau carti dupa care sa invete femeile si barbatii cum sa se poate unii cu ceilalti.A si mai este o diferenta mica intre sotul meu si al tau,al meu este obsedat de calculator si de jocuri.Ce ma doare cel mai mult este ca eu vorbesc parca singura tot timpul,pe o ureche intra si pe alta iese si cand i spun ca intre noi nu merge nimic bine si ca eu nu mai simt afectiune din partea lui el spune ca nu este adevarat ca mi se pare mie,ce vreau de la el?iar eu i raspund simplu COMUNICARE dar eu vb eu aud.Mai rau este si ca eu sunt insarcinata,mai am un pic si nasc dar nu am din partea lui atentia de care are nevoie o femeie gravida mai ales ca eu avut probleme toata sarcina si am stat mai mult prin spitale.Si inca o chestie noi stam cu chirie si stam impreuna cu mama si incearca sa-si exercite autoritatea si asupra mamei parca el ar fi barbatul cu doua femei,si cand are cate ceve de reprosat bine inteles ca vine la mine si reproseaza netinand cont de starea mea ca si cum lui nu i-ar pasa chiar deloc de mine si de cum ma face pe mine sa ma simt nu conteaza decat ce vrea el iar restul trebuie sa execute.Asa ca lume buna spuneti-mi si mie cum ar trebui sa procedez eu cu sotul meu pt ca el este in felul lui un om bun nu ma bate,nu ma injura nu am alte probleme cu el dar pur si simplu cred ca daca voi ajunge la limita nu o sa-mi mai pese de nimic si nu vreau sa se intample asa pt ca atunci voi renunta de tot la relatia noastra si nu as vrea sa creasca copilul mau fara tata.


Amalia

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns bruma spune:

cred ca ar fi trebuit sa specific ca noi am divortat pt ca nu ne-am inteles bine si la 4 luni de la nunta ne-am despartit,dar ca o idioata ce am fost dupa 6 luni ne-am impacat si chiar am crezut ca s-a schimbat.Adevarul este ca s-a schimbat dar nu asa de mult.El este o fire tacuta si inchsa eu sun total invers tot timpl pusa pe sotii si am nevoie tot timpul de atentie pt ca daca ma simt neglijata nu imi este bine si sufar f mult,intai ma caonsun eu pe dinauntru si cand rabufnesc nu mai tin cont de nimic si din pacate sunt si o persoana care jigneste f mult la nervi.Sotul meu imi spune ca ar trebui sa ma multumesc cu cat primesc,ca mie nu imi ajunga daca imi da omul odata eu vreu tot timpul si daca nu primesc atunci cand vreau eu nu recunosc de cate ori mi s-a facut inainte ca si cum nu mi s-ar fi facut niciodata.poate ca si eu sunt o persona dificila dar el este si mai dificil decat mine.Ar fi vrut sa ne casatorim iar dar eu am refuzat pt ca nu vreau sa mai trec prin ce am trecut prima data mai ales ca este si un copil la mijloc care sincer nu am simtit ca si l-ar fi dorit asa de mult pt ca el gandeste toata ziua la datorii.al meu sot stie sa faca separari intre noi si mama netinand cont de faptu ca cea care plateste datoriile in casa sunt eu pt ca el munceste sa plateasca datoriile la banci pt ca ne-am cumparat masina chiar ininte cu 2 zile sa aflu de sarcina.Asa ca banii mei platim datoriile in casa si banii lui platim masina.IN schimb cand vine vorba de facut galagie de cheltuieli el are gura cea mai mare si din pacate eu nu sunt genul de om care sa taca si uite asa iese cu scandal tot timpul.I-am spus ti-ai luat nevasta cu personalitate deci ori ajungem la un compromis ori lasa asa si se va duce totul de rapa.Nu stiu cat la suta din ceea ce i-am spus eu a auzit el sau a inteles sa vedem daca vor fi sau nu schimbari.Parca nu mai termin de scris dar ma simt extraordinar de bine sa ma pot destainui cuiva pt ca eu simt ca ma sufoc si ma "bucur"ca mai este cineva ca mine si poate ma invata si pe mine ce sa fac ca eu nu mai stiu si este foarte frustrant sa te lupti cu morile de vant.ar mai multe de spus dar nu vreau sa stresez pe tota lumea cu problemele mele oricum multumesc pt ca ati deschis acest subiect pt ca parca nu am avut curaj

Amalia

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Elise spune:

Amalia,
cred ca vei resimti mai putin acut "lipsa" lui afectiva de cind va veni bb.
Bb iti umple viata, cel putin cit e foarte mic si neajutorat.
Pe de alta parte, ii vei descoperi si lui, sotului, o alta latura: cea de tata.
Poate ca va fi o latura buna.
Poate il vei privi altfel ca tata al copilului tau...

Ma gindesc ca, probabil, nici lui nu i-a fost simplu in perioada asta a ta cu burtica, mai ales daca ai stat numai prin spitale.
O fi alt gen, mai interiorizat, mai ursuz, mai inchis in el.
Poate si lui ii e greu dar nu exteriorizeaza.

Mai ai putina rabdare...vezi cum se schimba lucrurile dupa nastere, in ce directie.
Poate se schimba in bine.
Oricum puiul tau are nevoie de sigurantza, macar in primul an: clar nu e momentul pentru amplificarea meciurilor si divortz.

Elise & BBLisa

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns florentza spune:

Draga AMALIA tocmai ti-am citit mesajul si constat cu uimire ca avem aceeasi problema,nu pot sa cred !Mai exista barbati ca al meu !?Sincer iti spun ca nu ai prea multe de facut ;eu din anul 2000 de cand am devenit sotia lui am tot incercat sa-l schimb si....n-ai pe cine.Nu vrea ,isi ia apararea ;chiar acum cateva minute i-am citit "fortat" mesajele primite -el stand ,bineinteles,in pat la TV-si la fiecare mesaj isi lua apararea :" nu sunt om rau dar ma lasa si pe mine nervii din cauza oboselii" sau "cand sa ne plimbam ...nu avem timp...avem copil mic ...treaba cine o face?" si intr-un final a zis ca sa iesim duminica ,sa vedem...Desi maine e liber ,stii ce mi-a zis : " azi am tras tare (cu serviciul),maine nu fac nimic,ma odihnesc ". Si eu comentez dar....cred ca s-a obisnuit cu mine asa : eu sa "latru" iar el sa faca tot ce vrea.De aceea cred ca nu este bine sa "latram" la orice lucru pt. ca se obisnuieste cu noi asa si nu mai ia in considerare atunci cand este mai grav.Tonul face muzica,dar si diplomatia...ceea ce mie imi lipseste,recunosc.Eu ii spun direct si asta uneori deranjaza...poate daca as folosi" manusi" as fi reusit de mult sa obtin ce-mi doresc...CE imi pare rau la tine este faptul ca esti gravida si cu atat mai mult ai nevoie de liniste interioara...Spune-i ca nu ai voie sa te superi pt. ca toate starile tale se transmit copilului si il afecteaza .Daca nu incearca sa fi inima larga ,nu mai pune la suflet micile necazuri,fi mai egoista ...in sensul sa te pretuiesti mai mult ,sa te odihnesti atunci cand simti nevoia - nu astepta sa-ti zica el sa te odihnesti ca nu o va face (cel putin a-l meu nu zice si el sa stau ,ii place sa dea ordini :sa faci aia ,sa faci aia),alimenteaza-te cat mai echilibrat:multe fructe,500 ml.lapte\zi,peste,legume,gratare...cat mai sanatos ...sa nasti un puiut sanatos si voios !Ce sa-ti mai spun ? Ca aveam o colega la servici care spunea ca de cate ori dorea ceva sotul ei intai spunea NU si a 2-a zi ii zicea : ce vrei sa-ti iei ? - si o lasa.Sau alta care trebuia sa planga ca \ sa obtina ce vroia....numai asa il impresiona.Barbati printre barbati...PENTRU BRUMA.

Florentza

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Alex2 spune:

Florenta, nu mi-o lua in nume de rau, dar comunicare inseamna de ambele sensuri, nu dialog. La fel si intelerea. Cele mai multe probleme intervin ptr ca nu ne acceptam partenerul, sau il judecam raportat la noi. Trebuie sa vedem ca este diferit si sa cerem ce poate da. Ptr ca nu prea exista alte solutii.

Alexandru

Am risipit timpul sau timpul m-a risipit pe mine?Daca am ochii deschisi de ce pasesc in intuneric?M-am contopit cu el si m-am pierdut in abisul gandurilor infinite.Stiu ca nu stiu nimic si nici macar asta nu stiu.Cand voi inceta sa exist am o armata de ingeri in suflet si una de demoni in sange.Si totusi,sunt doar o fiinta asteptand...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns florentza spune:

Draga BRUMA subscriu si eu la sfaturile date mai sus ,mai da-i o sansa,stii vb. aia: dupa ce pierzi o pers. iti dai seama cat a insemnat ea pt. tine, cat de mult o iubesti.Sunt sigura ca te iubeste dar nu-ti arata (la fel ca sotul meu )deoarece le e teama ca ne cresc cornite...sunt barbati care vor sa para puternici in fata sotiilor desi daca i-am parasi ar suferi mult si abia atunci ne-ar arata cat de mult ne iubesc.Asa l-am citit eu pe sotul meu...barbati care simt ca femeia lor este mai puternica decat ei intr-un anume domeniu (ex.; profesional,etc.)si comportandu-se astfel cu noi se simt puternici....Merita sa-i mai acorzi o sansa dar sa-i spui ca este ultima si sa aiba grija ca nu vei face acest gest la infinit.Faptul ca stati cu chirie va dezavantajeaza din start (din cauza probl. pe care le implica : situatia financiara,o a 3-a pers.chiar daca este mama ta ; el se simte in inferioritate,stie ca ea oricand va tine cu tine,cel mai bine ar fi fost sa stati singuri, probabil nu ar mai fi atata tensiune...sunt sigura ca stii si tu asta ,dar am spus si eu...Desi,uitate la noi ,ca suntem singuri si tot ne certam.Cat priveste jignirile fata de el nu-ti face griji ;si eu am aplicat metoda asta dupa ce intai i-am vb. frumos ,l-am rugat chiar,am incercat si asa :am zis sa vad cum reusesc cu el....nicicum.Toate cuvintele mele ....pe langa el au trecut.Hai ca fug la "nani-nani" ca-i tarziu.Pe maine.

Florentza

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns florentza spune:

Corect ALEX2.Logic ceea ce spui dar ce ar trebui sa fac eu ? Sa-l accept asa cum este fara sa-i spun ca mi-as dori mai multa atentie din partea lui , fara sa-i spun ca ma doare sufletul cand vad tineri tinandu-se de mana sau de gat prin oras si ca mi-as dori si eu ca macar o data sau de 2 ori \luna sa iesim impreuna (noi 2 sau toti 3 )? E normal eu sa sufar si suferinta mea sa nu i-o impartasesc ? Sa ma prefac ca sunt fericita si totul e OK ?! O sa abandonez lupta cat de curand...cred.

Florentza

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns adimercedes spune:

Fetelor, Florentza, Bruma, eu nu inteleg cu ce oca masurati. Adica ii comparati pe sotii vostri cu voi si cu idealul din mintea voastra si apoi ii luati la suturi ca nu se ridica la inaltimea asteptarilor. Nu, nu zic ca sunteti voi vinovate si ca ei sunt albi ca neaua, dar cred ca adevartul e undeva la mijloc.

Zicea una din voi ca il bate pe sot la cap sa iasa duminica la plimbare. Dar daca el nu si nu, de ce nu te iei, singura cu copilul sau cu inca niste prietene si sa te duci in parc la plimbare, la o terasa la un suc, la un film, la o expozitie... Azi asa, maine asa... Pana ce sotul o sa vada ca esti linistita si relaxata dupa escapadele astea si o sa isi doreasca si el sa faca parte. Eu cred ca puneti mare presiune pe ei sa faca ceva anume, iar ei riposteaza incercand sa isi mentina "masculinitatea" si rolul de alfa. Nicidecum nu trebuie sa te lasi calcata in picioare, dar comunicarea nu inseamna servirea pe tava a reprosurilor, ci schimbul de opinii civilizat si diplomatic si ajungerea la un comun acord. Asta inseamna ca vezi si punctul lui de vedere si sa il iei in considerare.

Va dorec succes. Incercati sa cititi si "Femeile sun de pe Venus, barbatii sunt de pe Marte" a lui John Gray si poate veti intelege mai multe despre barbatii de langa voi si veti gasi solutii noi de abordare a persoanelor cu care va impartiti viata...



"The pessimist may be right in the long run, but the optimist has a better time during the trip."


samburici

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Annie80 spune:

Comunicarea de 5 ani incerc sa comunic cu el, se rezuma la un monolog si apoi tot eu sunt aia care-l bate la cap, tot eu sunt aia bosumflata, tot eu sunt aia care nu-l asculta
in 5 ani comuncare intre noi, referitor la famile cred ca au fos vreo trei, totul se rezuma la "rezumatul zilei"
cert e ca am obosit, sa-mi bat capul, il las asa cum vrea el, sa doarma, cu caltulatorul, nu mai am nici o pretentie de la el, nu ii mai cer nimik, nici sa-l spele pe pici, nici sa se joace cu el, de ce as faca asta dak el nu are placere sa faca?
Nu ma simt dezamagiata din cauza asta, trebuia sa deschid ochii acum 5 ani cand neam cunoscut, aici suntem din anumite motive, nu de placere, si pun tottul pe seama situatie in care ne aflam.
Nu pot avea un job aici, asa ca sa invatat sa primeasca totul, dar vine vremea (sper cat mai curand) cand annie nu va mai sta acasa 24/7 si el no sa mai aibe totul, sa vedem atunci cum va fi???

si florentza faptu ca nare vicii , fumatul sau bautul, ca nu inseala cu altele.... increderea in el nu iti e inselata las-o mai moale cu asta caci nu asta conteaza intr-o relatie

numai bine itit urez!

Someone's pleasure is another's pain!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns florentza spune:

V-am citit mesajele cu voce pt. ca era si el cu noi ;referitor la iesitul singura sau cu prietenele am facut-o pt. ca sunt o pers. care nu poate sta in casa mai mult de 1-2 zile,ma enervez,si a 3-a zi gasesc eu un motiv sa plec:ex.:cumparaturi etc.Imi i-au prin oras tot ce poftesc,intru in cofetarii sau in pizze-rii,dar eu imi doresc sa nu fiu singura la masa....Si asta fac de la inceputuri si nu s-a schimbat ...."chiar ii pare bine ca ies.....",vorba lui.Nu si-a dorit sa participe si el...

Florentza

Mergi la inceput