M-am hotarat......adoptie(41)
Raspunsuri - Pagina 18
odita spune:
quote:
Originally posted by Manuelita
Mi-e si frica sa scriu:....m-am hotarat adoptie.....
Inca mi-e teama. Am mai scris pe aici si voi stiti ca sunt covarita de frici si indoieli si vesnica intrebare : nascut sau adoptat.
Cert e ca de vreo 2 zile, simt ca am aripi, ca undeva ne asteapta un bebe, pe care trebuie sa-l gasim. Si va veni si nacut i altele, dar acum trebuie sa-l gasim pe acel copil al nostru care ne asteapta. Ratiunea imi spune ca e o prostie, ca nu exista predestinare, ca e o decizie rationala a adopta sau nu si etc.... dar asa simt. Eu, fiinta rece si rationala care rade de cei care cred in dedeochi, simt cane asteapta un bebe si noi suntem niste lasi ca nu ne apucam odata sa-l cautam.....
defapt mi-e teama ca daca ceva nu merge bine toti vor spune: ti-am pus noi sa termini cu prostiile si sa faci un copil care oricum ar fi iesit era al tau, de ce sa cresti copilul altora in loc sa-l faci pe-al tau.... i stiti voi mai bine cate.
DAR< pentru prima oara, sentimentul ca trebuie sa adopt e mai mare, mult mai mare decat teama....
Tineti-mi pumnii sa trec si peste ultimele bariere psihologice si sa adun actele si etc....
Nu stiu ce inseamna a adopti, nu stiu cum e sa te trezesti cu un copil in brate si sa devina al tau intr-un minut, dar tiu acum ca daca nu aflu, voi suferi intotdeauna.
Credeti ca exita chestia asta predestinarea, cu chemarea pentru a adopta, credeti ca e posibil ca undeva, sa ne astepte un copil??
Manuelita
Not flesh of my flesh
Nor bone of my bone,
But still miraculously
My own.
Never forget
For a single minute:
You didn't grow under my heart
But in it.
Manuelita,
Am incercat un pic mai devreme sa-ti raspund, dar cred ca nu am procedat corect si mesajul meu nu a ajuns.
Sunt mamica adoptiva a lui Daniel, un baietel superb de 5 ani si 10 luni. Pe Daniel l-am adoptat atunci cand el avea aproape 5 luni.
Am avut temeri si indoieli, dar dorinta de a avea un copil a fost cu mult mai mare.
Tu Manuelita, trebuie sa te gandesti daca esti gata sa fi mama COPILULUI TAU, nu este copilul altcuiva, nu este nici o mangaiere pentru faptul ca nu-l poti avea natural, nici un act de curaj si mai mult decat toate nu este un act de caritate.
Exista mult folclor in ceea ce priveste copii adoptati, nu lua nimic in seama si mergi mai departe.
Nimic in lumea aceasta nu se compara cu fericirea de a fi mama. Vei avea atata fericire cum nici nu visezi. Tu vei fi in visele lui, va adormi cu ochii si cu gandul la tine, vorba ta si bratele tale il vor alina si rasfata, va plange dupa tine cand nu vei fi langa el pana la epuizare, vei fi intregul lui univers. Mai vrei dovezi pentru a te convinge ca tu vei fi mama lui?
Tote aceste lucruri iti dau aripi, crede-ma.
Esec. Nu vad nici unul.
Gandeste-te si daca esti gata succes!
Drumul adoptiei poate te sperie, dar crede-ma ca vei uita.
Acum s-a trezit Dani si trebuie sa merg sa- pregatesc micul dejun. Este un mofturos, sper sa-l nimeresc cu mancarea.
simona dragusin spune:
ODITA 
ce frumos ai scris !! Si cit adevar e in spusele tale !
Sa-ti traiasca mofturosul si sa te bucure mereu 
!
ariannes_V spune:
Buna! Multumesc si eu, Odita, pentru frumoasele vorbe...Sunt o femeie care isi doreste sa fie mama, insa, nu se mai poate, asa cum as fi vrut...dar, indiferent de incercarile care le voi mai face, doresc sa infiez un copil...o fetita! nu am nici o indoiala ca trebuie sa fac asta, avand in vedere ca, inca din adolescenta mea, am vrut sa adopt un copil...asa mult ii iubeam...acum mi se va implini visul: voi oferi tot ce pot unui copilas! Cel mai tare ma sperie, rautatea celor din jur, mi-e teama ca vor reusi sa faca rau si ingerasului meu...Nu stiu nimic despre cum se procedeaza la adoptii...as vrea sa stiu daca se va putea sa schimb certificatul de nastere al copilasului, sa poarte numele nostru de familie si numele care il alegem noi...deasemenea as dori sa stiu din experienta voastra, daca e vreo problema...in cazul in care as infia un copilas de 1, 2 sau 3 ani...ma gandesc la problemele lui de adaptare...deasemenea, imi doresc sa infiez un copilas, din orasul in care am copilarit eu, nu din orasul in care locuiesc acum...nu stiu de unde sa incep si cum sa reusesc...
Fotografiile cu copilasii infiati, de pe acest forum, imi sunt foarte dragi...mi-au dat lacrimile si am zambit in acelasi timp, pentru fericirea care exista atat pentru voi cat si pentru copii!
Multa Sanatate!
aissa spune:
Ariannes se vede ca esit la inceput (o spun in sensul bun desigur). Ca sa te linistesc iti spun ca toate intrebarile puse de tine au un raspuns pozitiv. Da, certificatul de nastere al copilului se schimba dupa finalizarea adoptiei, va purta numele vostru de familie si din cate stiu se poate schimba si prenumele (au fost aici unele piedici dar stiu ca toti cei ce au incercat si schimbarea prenumelui au reusit). De adoptat poti adopta de oriunde din tara, dupa ce vei obtine atestatul poti depune cerere in orice oras, numai sanse sa ai sa gasesti copil in localitatea dorita de tine. Despre probleme de adaptare nu ma bag sa vorbesc pentru ca la noi nu a fost cazul dar fetele care au luat copii mai mari te vor ajuta cu siguranta. Ai sa vezi ca nu e chiar asa de greu si oricum, orice greutate odata trecuta e si uitata, mai ales dupa ce ai copilul....cand totul se disipeaza si nu ramane decat fericirea.
Iti tin pumnii si orice intrebare ai sigur se va gasi cineva sa iti raspunda. Mult succes!
Poze
ariannes_V spune:
Multumesc aissa! Exact si despre aceste poze vorbeam! Multumesc, pentru ca, ma pot si eu, bucura de ele! Este minunat sa vedem ce fericiti sunt copii si parintii lor! Abia astept sa fiu si eu mamica! Azi am dat "sfoara in tara", la cumnatul meu, asistent social, sa imi gaseasca portitza, unde ma asteapta fetitza mea... :)
Toata ziua mi-am petrecut-o pe forum, sa adun informatii...ma sperie putin, ca nu e usor deloc, dar cine stie, poate avem si noi, noroc...Multumesc din suflet, ca existati! Va pup! Multa Sanatate! 
odita spune:
Va salut!
M-am bucurat tare mult sa constat ca mesajul meu a fost citit si a avut ecou.Va multumesc! Simona tu ai deja un copil, sa-ti traiasca si sa-ti aduca multe bucurii. Ariannes tu acum te pregatesti sa devii mama. Mult succes!
Gandurile tale ,Ariannes, m-au trimis in timp, cand si eu ca si tine nu stiam de unde sa incep.
Eu am inceput cu mersul la sectia de nou nascuti a spitalului, acolo am luat legatura cu un medic din spital si i-am spus ca sunt interesata de a adopta un copil, nou nascut nedorit, urmand ca el sa ma sune cand se intample acest lucru. Asa a si fost. Apoi cu numele copilului am mers la Directia Judeteana de Protectie a Copilului si am facut toate demersurile pentru al adopta.Asa am procedat eu, dar nu-i obligatoriu sa fie asa.
Cum tu vrei sa adopti un copil mai mare, sari niste etape, dar nu uita de niste conditii esentiale: sa fie sanatos, sa fie nedorit in familia naturala(este foarte important), sa aiba situatia juridica clarificata (mama sa-si fi dat consimtamantul pentru adoptie, sau sa fie decazuta din drepturile parintesti) si ce mai consideri tu ca este important.
Despre rautatile oamenilor...Ce sa zic? Ai sa vezi ca vei fi mandra de tot ce ti se intampla si vei transmite asta si copilului. A fi adoptat nu inseamna sa fi parasit ci inseamna sa fi foarte iubit. Ai sa-i povestesti copilului tau cat a fost de asteptat si cata bucurie a adus in familie. Va intelege.
Odita
http://community.webshots.com/album/559020449UsSmtJ
Manuelita spune:
Odita,
Multumesc frumos pentru incurajari, m-a emotionat mesajul tau! Deabia astept sa pot scrie si eu despre un bebe in loc sa scriu despre prostiile care imi circula prin cap. Una e ce vor zice ai mei. Sunt oameni iubitori de copii care isi doresc un nepotel/nepoata dar sunt sigura ca vor fi socati de vestea adoptiei. Ma vor bombarda cu intrebari, de ce nu biologic si de unde gandul adoptiei, ins ail voi avansa pe sotul meu in linia intai, da dovada de mai mult tact#61514; . Pentru ai mei socul va fi dublu, pentru ca noi vom incerca sa adoptam un bebe mulatru sau de culoare (daca nu este, atunci de orice culoare #61514; ) insa nu sunt rasisti si daca vor accepta idea adoptiei, culoarea nu va fi importanta. Ce experiente aveti voi din acest puynct de vedere? (ma refer la cum au reactionat parintii la vestea adoptiei. Un alt aspect care ma framanta este daca va fi dificil atunci cand va aparea bebe nr. 2, biologic. Mi-e teama ca nu voi face fata cu explicatiiile si incurajarile pentru bebe adoptat, n-as vrea sa-I treaca prin minte ca el e mai prejos pentru ca nu a fost “facut” de noi, ma gandesc ca se vor gasi “binevoitori” care il vor rani pe aceasta tema. Consider totusi ca e mai bine ca in situatia in care vrei un bebe ado si unul bio, cel ado sa fie primul, pentru a beneficia de maaaaaxima atentia in perioada formarii atasamentului. Voi ce parere aveti?
Inca odata Odita, mii de multumiri si sanatate .
Not flesh of my flesh
Nor bone of my bone,
But still miraculously
My own.
Never forget
For a single minute:
You didn't grow under my heart
But in it.
ioanaalice spune:
quote:Povestea asta cu "rautatea celorlalti" mi se par un pic exagerata, nu cred ca mai exista oameni rau intentionati, mai degraba curiosi.
Cel mai tare ma sperie, rautatea celor din jur, mi-e teama ca vor reusi sa faca rau si ingerasului meu...
Da, sunt unii care vor sa stie daca "iti spune mama" (asta a fost de departe cea mai incuietoare intrebare care mi-a fost pusa si cea care arata gradul de cultura al persoanei respective), daca s-a adaptat, daca stiu ceva despre maica-sa (despre aia biologica) - aici le spun ca eu sunt mama lui si nu biologica (eventual repet ca sa le intre bine in cap).
La inceput eram mai scortoasa si raspundeam mai din scurt la intrebari din astea delicate, acum sunt foarte relaxata si le fac educatie civica celor care sunt prea curiosi.
Cand am aparut in bloc cu el (avea deja un an si sase luni) si la parintii nostri la tara, lumea a fost uimita (in general spun ca am avut "curaj" si "ca am facut o fapta buna" - astea sunt expresii tip pe care le intalnesti cel mai des). La a doua intalnire cu respectivii, unii m-au mai intrebat cum a fost cu actele si daca l-am gasit usor (a doua categorie de intrebari).
Iar acum nimeni nu face nici o diferenta intre copilul meu si altii din bloc . Nu se uita nimeni la el ca la o ciudatenie si nici nu-l trateaza ca pe un bolnav care are nevoie de mai multa atentie.
V-am povestit despre aspectul asta, al "fricii de ce o sa intrebe lumea" si pentru ca am trecut si eu prin etapa asta si va spun ca nu merita sa va consumati energia cu asa ceva. Daca voi sunteti ok, si copilul e ok, iar ce gandesc altii e treaba lor.
ioana, mamica de boboc
iuca spune:
Buna ziua, e prima data cand scriu pe acest forum, dupa ce am stat 2 ani la Asteptand un ingeras...Ne dorim foarte mult un copil si in urma analizelor facute am descoperit ca sotul meu are azoospermie. Sanse ar fi doar cu FIV+ICSI dar nu ne permitem din punct de vedere financiar. Atunci ne-am hotarat sa adoptam un copil. Am citit cat am putut din ceea ce ati scris si as vrea sa va intreb ceva: noi stam intr-un apartament cu o camera de la ANL (cu chirie). Credeti ca daca nu avem un apartament proprietate personala avem sanse ?
hai, bebe, vino la noi... - august 2005
vio
Alexa Ioana spune:
iuca, poti adopta fara probleme daca stai in chirie, dar trebuie sa duci copie dupa contractul de inchiriere.
intra pe linkul asta, si ai acolo toate informatiile necesare
http://forum.desprecopii.com//forum/topic.asp?TOPIC_ID=65519&whichpage=1
mult succes !
daca mai ai intrebari, spune si incercam sa te ajutam