Daca a facut-o o data o va mai face?

MissParker spune:

Poate ca pauza asta v-a prins bine ca sa va clarificati sentimentele pe care fara indoiala le aveti unul pt. celalalt. Lipsa de comunicare face ravagii pana si in cele mai frumoase relatii. Eu abia cu al doilea sot am invatat sa comunic, sa nu ramana niciodata nimic nespus intre noi, primul sot se enerva si pleca lasandu-ma singura, dupa care se intorcea si ne prefaceam ca nu se intamplase nimic (dar tacerea si prefacerea lasau urme adanci cat prapastiile in relatia noastra). Si stii care e culmea? Ca desi suferisem enorm in prima casnicie din cauza ca sotul meu nu dorea sa se deschida si sa comunice cu mine, la inceputul celei de-a doua casnicii aveam dintr-o data eu probleme sa ma deschid si sa comunic, tocmai eu eram cea care se retragea in ea sau se imbufna... Nici mie nu-mi venea sa cred. Dar sotul meu a insistat si am reusit sa ma schimb, simtind ca 1) ma ia in serios cu ceea ce-i spuneam si 2) aratandu-mi ca schimba ceea ce ma deranja pe mine. Deci se poate!

Discutati totul deschis, chiar daca la inceput nu sunteti obisnuiti si va mai jigniti sau va mai calcati pe coada reciproc, duceti discutiile pana la capat, cand toate nelamuririle dispar, deschideti-va sufletul unul in fata altuia si spuneti-va ce aveti pe inima (cu tact, dar cu sinceritate deplina). In final, unde exista iubire va exista si intelegere, in final fiecare isi va da la o parte ego-ul si il va accepta pe partener cu sentimentele lui. Daca va iubiti, trebuie sa va acordati dreptul sa simtiti diferit si totusi asta sa nu insemne sfarsitul lumii... Se gaseste mereu cale de mijloc, cu iubire si rabdare si intelegere si empatie.

De exemplu, nu e o crima sa-i spui sotului tau: "Te iubesc mult, dar din pacate uneori simt nevoia sa fiu rece si sa te resping, uneori nu simt nevoia de intimitate, nu stiu de ce, dar uneori asa e!". Multor femei li se intampla asa ceva cu barbatii iubiti si in 95% din cazuri nici nu are legatura cu barbatii, ci cu subconstientul lor sau cu experiente traumatizante din trecut. La fel, nesiguranta cronica, temerile neconstientizate te pot constrange sa respingi instinctiv pe cineva din cauza ca deja ai in fata ochilor urmatoarea dezamagire sau urmatoarea ranire si, vrand s-o eviti, distrugi tu prima ceva frumos ca sa nu distruga el... Si manifestari din astea exista in toate relatiile.

Poate n-ar fi rau ca fiecare din voi sa-l descrie pe celalalt asa cum il vede el, apoi sa comparati listele (fara ego si fara prejudecati), luandu-l pe celalalt si perceptia lui in serios, apoi fiecare din voi sa-si puna intrebarea la modul sincer: "Oare de ce el/ea ma percepe altfel decat cred eu ca sunt?? Oare cum ma vad ceilalti si de ce?" - e un inceput care poate duce la o schimbare profunda.

Iti doresc putere si curaj si multa dragoste!


Portugalia 2006: http://family.webshots.com/album/557164596AdFMgt
Eu si sufletul meu pereche: http://family.webshots.com/album/557167184hBwWJt

_
Pentru a-ti cuceri libertatea nu trebuie sa ajungi in America, e suficient sa pleci din Spania.

Felicia

stefany_p spune:

COMUNICATI, COMUNICATI, COMUNICATI..mai dati-va o sansa, e pacat

alex777 spune:

da frumos comunicatii ,dati-va o sansa. si multe altele
Cum ziceau unii .. Sa ierti e o arta.. si uneori o poti face alte ori nu
Dar sa uiti poti? eu sincer nu cred.mereu vei tine minte faptul ca te-a inselat.Lucru care clar indirect ajunge la INCREDERE.Va-ti chinuit 6 ani .sa puneti bazele unei relatii o relatie la care nu ajungi fara incredere reciproca. iar el te-a inselat. zici ok.e si vina mea.
Dar chestia e simpla el are incredere in tine ca nu vei face la fel tu in skimb Nu.Chestia asta de obicei roade.parerea mea totusi.Asa am patit si eu.numai ca la mine e mai altfel un pic suntem mai tineri mai naivi si asa mai departe. ideea In skimb se rezuma la incredere si la mine vrea sa se intoarca sa ne continuma relatia Ideea e ca nu stiu daca mai pot eu.ea sa chinuit sa imi castige increderea 2 ani.am trecut prin multe si frumoase si rele.dar a pierdut ce a incercat in 2 saptamani acum ma intreb ..Daca incer sa merge mai departe pe baza sentimentului ala frumos numit "iubire,dragoste," sau cum vreti sa ii ziceti ar fi ok.Dar mai exista si cealalta parte numita Rationament care imi zice contrariul.Oare eu pot sa cer sa imi recastige incredrea?teoretic e dreptul meu.dar ... nimic nu e cum vrem.sau cel putin asa pare.
Bafta in incercarea de a lua o decizie. eu unul nu incerc sa zic NU fa asta sau fa asta.. Ideea e ca trebuie sa te gandesti daca peste X ani vei mai putea trece o data peste.Timpul nu este bland cu nimeni. azi ai 16 maine 22 poimaine 40. acum poate ca ai sansa sa gasesti ceea ce ai cautat mereu. maine poate nu.
Succes.

Adrianai spune:

Eu cred ca m-ai aveti o sansa. Dar cu conditia sa nu mai repetati greselile din trecut. Comunicati mai mult.
Intradevar este de condamnat ce a facut el, dar pe de alta parte e o reactie normala din partea lui.
Tu singura ai spus ca a facut eforturi mari sa te curteze si sa te cucereasca. Probabil ca a obosit sa tot traga de tine si a cautat in alta parte sa-si satisfaca nevoile ( sexuale, emotionale, etc. )
Va fi greu o perioada pana capatati iar incredere unul in altul. Atentie, sa nu cadeti in aceeasi capcana!

CristinaT spune:

Buna, am avut rabdare sa citesc pana la capat... cu chiu cu vai, in momentul cand am citit asta mi s-a ridicat efectiv parul in cap

Tu zici ca din cauza "acestei atitudini rece si respingatoare" el te-a inselat? nu am mai auzit asa ceva. dar ce faceai? Cat timp ai refuzat sa faci sex? Ani de zile? Si el ce are de nu poate astepta?

Stii, eu iti propun urmatorul lucru, daca la urmatoarea cearta, suparare, neintelegere... etc cum vrei sa-i spui tot tu esti de vina, si daca tot asa o tii la fiecare suparare inseamna ca ai problema.
Faptul ca te-a inselat si te-a mintit e vina lui, nu are cum sa fie vina ta.
Vina ta si a lui este ca ati avut ceva frumos si batut joc cum se zice. Poate ca sunteti foarte tineri.


www.babiesonline.com/babies/o/oana/" target="_blank"> 6 ani si ...

issa_bella spune:

alex777, ai dreptate sa ierti poti, sa uiti nu.... dar poti alege, daca merita, sa incerci sa uiti. poti risca, pentru ca este un risc pana la urma.
sigur, am momente in care ma gandesc la ce a facut, la faptul ca a fost cu alta, dar incerc sa ma linistesc si sa trec peste, in fond, eu l-am acceptat inapoi stiind ca a fost cu altcineva, deci a fost decizia mea nu m-a obligat nimeni. stiam cand s-a intors ca vor fi momente grele ca va fi mai greu.... dar am acceptat, stiind ca merita.
Si el stie ca a procedat gresit, in unele aspecte, il vad si imi dau seama din unele purtari ca ii pare rau, ca regreta si ca isi da seama ca a gresit. nici eu nu ii scot ochii cu asta nu ar fi bine pentru noi.....
i-am spus de cand s-a intors ca imi va fi greu sa imi recapat increderea in el si in noi, ca ceea ce a facut si felul in care a facut-o a stricat foarte multe intre noi, dar imi dau seama ca vrea sa ma ajute sa imi recapat increderea.....mai cu seama cand cealalta, vreo 2 luni de cand a parasit-o si s-a intors la mine, a continuat sa il caute sa-i trimita mesaje sai sa ma sune pe mine acasa.

nume spune:

Issabella, eu o sa-ti dau un raspuns realist pe care nu-l astepti dar pe care ar trebui sa-l iei in treacat in considerare.

Nu cred ca o sa ramaneti impreuna. Oamenii nu se schimba unii pt. altii. Incearca, fac eforturi... dar in final pe un om il schimba viata numai cand este esential pt. el insusi.

Ce tine relatia voastra sudata? Care este necesitatea care va uneste, scopul comun? Daca scopul vostru este relatia in sine...n-o sa tina...
Va poate tine impreuna, chiar in circumstante nefericite, un scop comun, un copil/educatia lui, o casa facuta impreuna, comunicarea intelectuala(daca este esentiala pt. amandoi), o avere, o viata(30-40 de ani petrecuti impreuna in care se presupune ca lucrurile au mers cat de cat bine). Nici unul dintre astea nu e o garantie dar poate fi baza unui compromis cand caruta se strica.

Probabil ca treceti printr-o agonie. Despartirile dor. Aproape toate cuplurile in criza trec prin faze de reveniri, de incercari sa dreaga busuiocul, sa securizeze ceva firav, sa fie ca la inceput(ca si cum inceputul are o mare semnificatie desprins de contextul relatiei pe de-antregul).Toti suntem rezistenti la schimbare, vrem ``acasa``la ce ne este familiar...(Barbatii inca mai mult decat femeile). Dar pana la urma voi amandoi ati fost nemultumiti. Amandoi ati lasat lucrurile sa degenereze. Amandoi ati ``cautat``. Inselatul cred ca e ultima problema.

Issabella, nu vreau sa te supar. Daca as fi ipocrita ti-as spune ca totul o sa fie bine... ca secretul este comunicarea (e adevarat dar mi se pare un cliseu...pt. ca si comunicarea asta depinde de atat de multi factori).

nume

ina78 spune:

Incerc sa-mi dau si eu cu parerea. Nu cred ca mai conteaza motivele pentru care te-a inselat, circumstantele, vina lui, vina ta, sau ce-a fost... Sint doar trecut si va trebui sa invatati sa traiti cu el, sa-l acceptati si sa puteti merge mai departe.
Ideea e ca e nevoie sa stiti exact ce vreti acum, sa fiti singuri de motivele care va tin unul linga celalt, sa fiti constienti ca impacarea poate atrage multa "miere" acum, dar care in timp poate ramine sau se poate transforma in "fiere" - functie doar de voi doi.
Fa ceea ce simti ca poti si vrei sa faci, iubeste si simte asa cum poti si vrei tu... nu cum i-ar placea lui sau cum crezi tu ca ar fi bine. Daca nu esti facuta sa fii toata un zimbet de la intrarea lui in casa si un monument de tandrete (eu sint la fel de rece ... de fapt poate mai rau... un monument de gheata), nu incerca s-o faci controlat, impus ca n-o sa-ti iasa prea mult timp si Doamne fereste sa ajungi sa regreti o casnicie, una in care celalalt se simte bine.
Pe de alta parte cel mai bine rezolvi aceste temeri chiar cu el si linga el, nimeni nu va putea sa-ti spuna exact cum trebuie sa faci sau cum i s-ar potrivi respectivei o situatie. Vei primi incurajari si cristici, vei asculta opinii dar numai tu linga el si impreuna cu el vei lua decizia cea mai potrivita.

"O viata fara dragoste este asemenea unui an fara primavara."

didadi spune:

Ma bucur ca sunteti impreuna,ai grija de el,fii mai buna,fii mai tandra,incearca sa-l intelegi si fii mai iubitoare.Nu da cu piciorul unui om pe care-l iubesti si te iubeste.Foarte greu gasesti persoana iubita.Daca o sa o faca din nou,TU, esti singura vinovata.Tine-l langa tine cu iubire si nu o sa fuga,nu o sa mai faca.Totul depinde doar de tine!!!BAFTA!!!

issa_bella spune:

Nume, nu stiu daca raspunsul tau e tocmai realist. oricum multumesc pentru el.
Ce tine relatia noastra sudata? Nu stiu, probabil sentimentele noastre. Nu avem nimic impreuna, copii, case, prea multi ani....
Scopul nostru este in acest caz iubirea dintre noi si faptul ca am realizat, fiecare in parte, ca celalalt este persoana potrivita pentru el.
Am trecut prin agonie, fiecare la timpul lui: el in perioada dinaintea luarii deciziei de a pleca iar eu in perioada dupa plecarea lui.
Acum insa, ne cunoaste mai bine, stim care ne sunt prioritatile, stim ce insemnam unul pentru celalalt. Eu zic ca avem sanse destul de mari de reusita.
Nu ma supar, e dreptul tau sa ai o parere, doar de aceea am expus problema pe un forum. Cred doar ca in conceptia ta, iubirea au sentimentele nu au prea mare sorti de izbanda.
Si chiar de ar fi sa se termine altfel decat cred eu acum, eu zic ca merita sa depui toate eforturile pentru a reusi.