Viata in Germania (41)

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 22

Alina spune:

Felicitari Misha,sa-ti traiasca grasunelul!Cum il cheama?

Da,miine e Rosenmontag si cred ca e parada in Marienplatz,cum a fost si azi.Marti cred ca e "maximul",e liber dupa-amiaza cam peste tot,in special sunt inchise magazinele din centru.
Noi mergem marti la parada(nemascati ),miine fetita mea merge la un Fasching organizat acasa de mamica unei prietene de la gradinita .

Roxi,scarlatina e data de un streptococ de grup A si cum e de mai multe tipuri,e imposibil de capatat imunitate asa ca o poti face de mai multe ori .De cele mai multe ori se trateaza cu antibiotice si daca,Doamne fereste,te imbolnavesti,vad ca esti in trimestrul 2 si is mai multe antibiotice care merg.Sanatate iti doresc!

Seara frumoasa va doresc!

Alina

Ficusia spune:

Cum e viata in Germania?

Sint germanii prietenosi?

aschiutza spune:

Fetelor, la noi nu fu nici un carnaval si nici azi nu e! Va doresc sa va distrati cit mai mult!

Ficusia, depinde ce astepti de la oameni si ce intelegi prin prietenosi. Unii romani nu ii vad prietenosi, pt ca nu se jura dupa primele ore de la cunostinta ca iti sunt prieteni . Nu sunt atit de spontani ca romanii si au un mare respect pt intimitatea ta ca familie sau ca persoana. Acilea dureaza pina cind se leaga o prietenie de-o viatza (na, acuma sunt si eu la virsta cind cred ca si in tara se leaga prietenii mult mai greu decit in studentie). Eu incep sa le inteleg mentalitatatea, ca acu ii vad si in familie, asa ca mie nu mi-i se par asa de reci cum altii ii descriu. Sunt ALTFEL. Atit. Daca te zbati sa ii intelegi si sa ii accepti, vei avea prieteni f buni. Daca astepti sa fie ca tine si ca prietenii lasati in tara, vei astepta mult timp. Asa vad eu lucrurile... .

------------------------

Impotriva prostiei, zeii insisi lupta in zadar

mihaela_specht spune:

buna fetelor
ficusia,aschiutzaare dreptate.
pupici

MissParker spune:

quote:
Originally posted by Ficusia

Cum e viata in Germania?

Sint germanii prietenosi?

Viata in Germania e frumoasa daca te adaptezi regulilor jocului (ca in oricare alta societate, zic eu). Mie una imi merge bine aici si nici nu ma gandesc sa plec vreodata in alta parte.

Nemtii sunt prietenosi daca si tu esti prietenos cu ei, asta e experienta mea. Dealtfel ei au si o vorba: "Cum strigi in padure, asa ti se raspunde". Nu vorbim de uscaturile pe care le are orice padure

http://community.webshots.com/user/Miss_Parker_1911

_
Pentru a-ti cuceri libertatea nu trebuie sa ajungi in America, e suficient sa pleci din Spania.

Felicia

mihaela_specht spune:

BUNA DIMINEATA GERMANIA:

gabi66 spune:

quote:
Originally posted by Ficusia

Cum e viata in Germania?

Sint germanii prietenosi?

Depinde in ce calitate vrei sa ii cunosti!De turist sau de viitor cetatean al acestei tari

?

Buna dimineata Mihaela!

ancutzzzza spune:

MESAJ STERS DE MODERATOR!

Alina spune:

Fetelor,
Gata carnavalul?

Noi am fost azi prin centru,nebunie mare .In Stachus,a fost concert cu www.youtube.com/watch?v=VndQ_UN7ras&mode=related&search=" target="_blank">Right Said Fred.Mie mi-a placut foarte mult ,le stiam melodiile dar nu stiam exact cine sunt.
Am mincat gogosi,am dansat si am primit bomboane .

Alina

Alina spune:

quote:
Originally posted by ancutzzzza

Imi pare tare rau ca intervin pe acest subict, dar vreau sa va cer ajutorul pt cineva care locuieste in Germania, in Darmstadt.

se numeste Krysta si iata un mesaj al ei postat pe DC la subiectul ''In unul sau in doi mergem mai departe''

-----------

Fetelor,
Vin si eu aici sa va cer parerea, eu ma simt un pic indirect angajata intr-o relatie dificila.
Am un sot minunat, ne intelegem, vorbim despre toate lucrurile, visam impreuna..., dar este un tata ingrozitor.
Au devenit permanente deja certurile din cauza copilului.
Pe de o parte el imi reproseaza ca sunt singura vinovata, caci eu am educat copilul si din cauza mea e asa. Asa nu stiu cum, ca avem un copil minunat, de 4 ani si jumatate. Orice face copilul e prost, permanent o face proasta. Permanent critica, tipa si nu o suporta.
Eu incerc sa ii spun fetitei mereu ca tati e obosit si ca nu mai reactioneaza bine. Fata il iubeste foarte tare. Ii face cate un desen si i-l duce fericita si-i spune "pentru tine tati", iar el il ia si zeflemitor ii zice "ce-i porcaria asta, mazgalitura asta, ai 4 ani si jumatate si nici macar nu sti sa desenezi!"
Mereu o inchide la ea in camera ca nu are niciodata chef de ea.
Cand face ceva care nu ii convine, tipa la ea si apoi o bate, uneori foarte violent!
Am incercat sa ii explic in toate modalitatile, prin discutii rationale, prin certuri, prin tipete,, prin rugaminti, prin exemplu, prin caldura si calm, prin durere, prin lacrimi...singurul raspuns e ca eu sunt nebuna si nu stiu sa imi cresc copilul.
Teoria lui este ca e un mic animal care trebuie sa il inveti totul prin frica, bataie si frica!
El nu a vrut niciodata sa se implice in educatia ei, de fiecare data cand il rugam sa fac cevga impreuna cu ea, o facea doar daca era in toane bune, ca pe o corvoada si nu intelegea de ce trebuie sa faca asta! Tot ceea ce face face ca il rog eu insistent, si nu pot zice ca nu face, dar una simti cand il rogi de multe ori sa faca ceva pentru tine si alta cand se implica, nu?
Eu am incercat intotdeauna sa contrabalansez, poate am fost si eu exagerata, incerc sa am rabdare cu copilul, sa o inteleg, sa o ajut poate prea mult, nici nu mai stiu care e masura corecta... caci nu aud decat "nu e posibil ca un copil la varsta asta sa nu se imbrace singur". Ea saraca se imbraca, dar foarte incet si el se enerveaza si o bate.
De multe ori nu mai fac fata nici eu presiunii si mai tip si eu la copil sa faca ceva, ca sa taca tati, ca din cauza ei ne certam mereu.
Nu inteleg, de ce se intampla asta, el imi da modelul antic de familie cu tatal cap de familie care trebuie sa aduca bani in casa si sa fie respectat si copii si nevasta care sa nu sufle un cuvintel!
Chiar nu pot intelege, ne iubim, ne intelegem minunat in afaara subiectului copil, e un om cu multe studii, cercetator... cu multe orgolii, ne-am casatorit din dragoste, copilul a fost dorit chiar daca nu in momentul ala...totul arata formula perfecta!

Viata mea a ajuns un calvar, imi vad copilul cum se chinuie, si cum imi zice "Mami mie nu imi plac zilele pe pamant!" si eu innebunesc cand aud asta si mi se sfasie sufletul!
Ce sa fac?
E o problema reala sau asa trebuie sa fie? Exista si altfel de tati, ca el ma asigura ca toti gandesc si actioneaza ca el!

Imi pare tare rau ca m-am intins atat, dar m-am decis foarte greu sa va scriu si mi-am spus tot oful.

Va multumesc ca m-ati ascultat!
Krysta
--------------------------

Imi cer inca o data scuze daca sunt off-topic, am postat acest mesaj al ei in speranta ca ma poate ajuta cineva cu date de contact pt o organizatie gen Protectia Copilului din orasul respectiv, pe care as putea sa o contactez (parintii nu vor face nimic pt copil, e deja clar).

Va multumesc !

Ancuta,
Am citit si eu de vreo saptamina mesajul Krystei de la subiectul despre abuz si m-a impresionat fff tare

,cu atit mai mult ca avem si noi o fetita de aproape aceeasi virsta si imi dau seama cit de trista si anormala e situatia copilului ei insa ...ea nu ne-a cerut aici ajutorul si consider ca nu e bine sa ne amestecam noi...

Alina