Durerea unei pierderi de sarcina (15)
Raspunsuri - Pagina 21
cristina_ana spune:
Cristina26, nu am stiut ca ai avut de luat o decizie atit de grea. Of, de ce oare se intimpla lucruri atit de cumplite pe lume? Nu stiu ce as fi facut in locul tau, nici nu vreau sa ma gandesc, e cea mai grea decizie pe care o poate lua o mama. Sper ca povestea ta sa o ajute un pic pe Michelle, sa constientizeze ca si ea a luat decizia cea mai buna pentru fetita ei. Si poate ca o sa urmeze si ea exemplul tau si o sa prinda curaj pentru un nou bebic.
Cristina, 12+
POZE
cristina_ana spune:
Flavia, uitasem de povestea cu Craciunita ta, care a inflorit doar la Dominic si acum. Esti fenomenala cu semnele, visele si presimtirile tale. Si vad ca se implinesc!!!!!! Hi, hi, ai putea sa scoti bani cu asta, ceva de genul mama Omida. (glumesc, sper ca nu te-ai suparat).
Ce frumoasa este casa ta, pe aici e foarte greu sa ajungi sa ai asa ceva. Acum vrem si noi sa ne cumparam un apartament cu patru camere, ca acum stam in doua, si este si mic pe deasupra. Sper sa ne ajute Dumnezeu si sa rezolvam cu creditul la banca, eu nu prea mai suport nici un stres si cumpararea unei case este un stre f.f.f mare. In fiecare zi vorbesc cu bebe si ii zic ca o sa aiba casuta noua, si camera lui, pe care am s-o fac frumoasa-frumoasa, asa ca sa faca bine sa vina la noi, ca de-abia il asteptam.
In legatura cu sotul meu, sa stiti ca el de fapt isi doreste enorm de mult un bebe. Doar ca s-a speriat foarte tare de ce mi s-a intimplat mie si acum ii este teama. Cred ca nu mai vrea sa isi mai faca nici un fel de plan, din superstitie. Va dati seama ca nu ma mai lasa sa cumpar nimic pana nu nasc. (da' eu tot o sa cumpar, ce crede el!). El nu si-a imaginat niciodata sa se poata sa pierzi un bebe in luna a noua. Eu eram oarecum obisnuita cu ideea si eram constienta ca se poate intimpla si asta, asa ca pentru mine socul nu a fost atit de mare ca la el. Imi amintesc ca in ultimele luni de sarcina citeam foarte mult pe la subiectul acesta si in special povestile Ilenei si Laurei m-au impresionat foarte mult. Simteam o simpatie foarte mare pentru fetele care scriau aici, cred ca presimteam ceva. Tin minte ca m-am tot gandit ca as putea sa fiu si eu pe acea lista.
Cristina, 12+
POZE
cecilia L spune:
Buna fetelor. Sunt o viitoare mamica foarte fericita. Cunosc ceea ce vi se intampla, deoarece am trecut prin aceste speranta lunare timp de 4 ani. Iata ca minunea s-a intamplat, pt ca eu asa ii spun. Dupa aproape 5 ani de cand am ramas prima data insarcinata, sarcina pe care am pierdut-o, am reusit din nou. Sunt insarcinata in 9 saptamani si ma rog la Dumnezeu sa fie bine. Dar nu vreau sa va plictisesc cu povestea mea acum, renuntati sa va mai ganditi i. n fiecare zi ca vreti un bebe. Stiu ca este f greu, dar merita. Iata ce mi-a zis mie doctora mea in decembrie cand am facut ultima monitorizare. Daca continuu sa-mi iau temperatura si sa ma gandesc zilnic la bebe nu o sa reusesc, aproape ca nu a vrut sa-mi mai faca injectioa cu Pregnyl. Zicea: daca vrei sa sti daca ovulezi nu facem luna asta injectie si verificam.Am spus nu. Si am incetat sa ma gandesac. Mi-am spus ca Mos Craciun o sa-mi aduca darul pe care il astept si nu m-am mai gandit. Si intradevar a venit Mosul.Cand am vazut ca intarzie rusii am zis ca nu se poate, nu aveam curaj sa ma gandesc. Abia pe 1 ianuarie i-am spus sotului meu, si am luat primul test de sarcina.
Sper ca nu v-am plictisit.Va doresc si voua sa reusiti, sa nu va mai ganditi, sper sa treceti repede la mamici. Bafta.
cecilia
cristina_ana spune:
Pentru fetele care presteaza de zor pentru bebe, sa va vind un pont: eu acum am ramas insarcinata din a doua luna de incercari. Si in ambele luni, cam cu o saptamana inainte de perioada optima de prestat l-am pus in carantina de sex pe sotul meu. Adica mi-a promis saracul in mod solemn ca nu mai face sex (nici cu mine nici fara mine 
). Si abia cind am avut testul ovulatie pozitiv l-am pus la "treaba". Asta ca sa aiba gigei in cantitate cit mai mare si mai buna calitativ. Si uite ca s-a prins repede!
Acuma nu trebuie musai sa va luati dupa mine, chestia asta mi-a venit mie asa in minte, nu am mai auzit o alta nebuna care sa isi chinuiasca sotul in felul asta. Dar v-am zis-o si voua ca mi-am amintit acum cat de constiincios rabda el pana imi iesea mie testul de ovulatie pozitiv. Era mai nerabdator ca mine! Da' eu zic ca a meritat!
Cristina, 12+
POZE
hair spune:
Michelle, te inteleg f. bine... si pe mine incama ustura pe constiinta sentimentul vinovatiei. Adica intotdeauna am zis ca avem ce meritam. si daca mi s-a intamplat tragedia asta inseamna ca am meritat-o. de la faptul ca nu am reusit sa-l protejez de virusul ala, luat poate din spital sau de la ceilalti copii care erau raciti si s-au mai apropiat de el (io nu-i lasam, sotul zicea ca sa-i las ca-l iubesc f. tare, am sunat-o de dr. care a zis ca nu are nimic, ca o raceala pt. el nu-i nimic, numai varicela sau scarlatina sa nu ia, ca de virusii astia si asa nu prea pot sa-l feresc), pana la faptul ca am facut odata in facultate un avort, ca nu-mi pot ierta mama ca in toate tine cu sora-mea, ca in sfarsit nu pot iubi cu adevarat....
insa... nu ma pot opri sa nu iau si partea luminoasa a lucrurilor, poate ti se pare absurd, insa in tot exista si reversul pe care nu suntem intotdeauana in stare sa-l percepem sau sa-l acceptam. Adica ma mangai ca am meritat sa traiesc 2 luni jumate alaturi de un ingeras, care ne-a daruit ncele mai frimoase zile din viata noastra, care ne-a invatat iubirea adevarata, perseverenta, curajul, si chiar mila... cum zicea si Adela odata, eu chiar ma simt recunoscatoare pentru tot ce am trait, numai prin astfel de incercari se cladesc sufletele puternice, sincer, mi-am descoperit puteri si izvoare de iubire nebanuite. Si acum orice lucru mic pe care-l fac, il fac gandidu-ma ca ingerasul meu se uita la mine, si trebuie sa fie multumit de mine...
eu asa gandesc. insa trebuie sa recunosc ca in cazul tau e mai greu, cred ca ar trebui sa-ti gasesti un duhovnic bun, poate te-ar ajuta sa scapi de sentimentele de vinovatie, sa te analizezi un pic, sa te gandesti serios care au fost motivele reale pentru care ai spus cuvantul hotarator, eventual sa recunosti greseala... si apoi, eu cred ca lacrimile de pana acum te-au curatat, insa trebuie sa intelegi ca esti datoare sa mergi mai departe, chiar cu sentimentul de vinovatie care nu ne va lasa, dar poate ne este de folos, poate din el rasare ceva bun, care ne schimba total...daca incercarea asta nu ne schimba din radacini, toata suferinta ingerasilor nostri ar fi zadarnica, si cu asta chiar nu am putea trai... cum sa fi venit si sa fi suferit in zadar?
Flavia si Adela, multumesc mult pt. suport, e important pt. mine acum. Adela, la pestii aia am mers 2 sapt. de craciun si revelion si au avut efect NULL. A mai facut si tratament cu citostatice, nu sustinut, ca i se face rau, cu ceva efecte. acum mergem asa pe trta. mai blande, gen multe vitamine, ceaiuri, regim, insa totul este pe baza de stres, gandurile la ingerasul nostru il deprima teribil..
cristina26, multumim de catecel, io una am nevoie de astfel de lucruri...
Idaira spune:
Simt nevoia sa ma descarc,iar de subiectul asta ma simt cel mai legata sufleteste.Sa ma iertati daca deranjez si va incarc cu problemele mele...
Masura in care m-a afectat si traumatizat pierderea primei mele sarcini,se reflecta si in relatiile noastre intime de dupa.Nu pot sa nu ma gandesc la zilele fertile,e ceva peste puterile mele,o iau de la capat in fiecare luna dezamagita in prima zi de CM si incep sa prind un pic de aripi aproape de z 10.E un cerc vicios!Al meu sot se simte manipulat,ca de ce nu pot pur si simplu s-o fac fara sa ma gandesc la copil,ca ar prefera mai degraba IA decit asa,calculat,matematic.
Au trecut 9 luni de la acel nenorocit de chiuretaj,si nimic nu mai e la fel.Nici CM nu mai e acelasi(2 zile,din care numai prima e asa cum ar trebui),intirzieri de CM(inainte venea ceas la 26 zile,acum...)sangerez intre menstruatii,nu imi mai pot detecta per fertile (dupa mucus),in schimb o analitica hormonala perfecta si o rec de HSG. Nici macar speranta nu mai am!Dintr-o persoana vesela ,optimista si luptatoare m-am transformat intr-o persoana trista cu tendinte depresive. Trist dar adevarat!
ladymina77 spune:
Hai sa va mai spun odata buna seara la toate fetele,
Tocmai ce am ajuns si noi acasa bucurosi ca ningeeee ,e tare frumos afara si bineinteles pe forum cu mine.Ce sa zic ,testul doar o liniuta :),era de asteptat insa cum sunt curioasa din fire am zis poate poate.Teoretic ar trebui sa-l fac sapt viitoare cam pe vremea aceasta (vineri sau sambata).Am plans iar citindu-va (in special Michelle,Cristina..)si ma gandeam ce crunta poate fi durerea voastra.Eu plangeam de multe ori cand era racit Bogdan...Nu stiu dar trebuie neaparat mai ales Michelle sa iti revii ,sa lasi la o parte orice urma de vinovatie ,sa te ridici singura din durere si sa-ti dai putere pt ca numai asa o sa ajungi sa ai ceea ce iti doresti ,altfel te distrugi si-ar fi mare pacat:(.Stiu ca e greu ,e cumplit de greu gandindu-ma la ceea ce ati patit voi eu poate imi pierdeam mintile dar TREBUIE sa mergeti mai departe pt ca asa e viata oamenilor ,la unii cu multe urcusuri ,la altii numai cu coborasuri.
Ileana vinerea viitoare sigur pun poza cu II liniute (sper).
Flavia imi pare tare rau pt accident,cred ca fost un soc puternic pt Dominic dar bine ca s-a terminat cu bine si sunteti sanatosi.
V-am pupat pe toate si s-auzim de bine si aproposs :sunt z24 de 6 minute:))
mina
cristina26 spune:
mai pun un cantec
>>>> http://www.youtube.com/watch?v=zvhrPMJe8LE <<<
nu stiu daca e cineva dintre noi care nu stie engleza.
daca este am sa traduc, daca nu este atunci nu mai traduc.
MERCYME LYRICS
"Dor de acasa",
Tu esti intr-un loc mai bun, am auzit asta de o mie de ori
Si cel putin de o mie de ori, m-am bucurat pentru tine
Dar motivul pentru care sunt atat de nefericit, motivul pentru care plang
Este pentru ca trebuie sa astept atat de mult sa fiu cu tine.
Mi-am inchis ochii si am vazut fata ta
Daca acolo unde iti este inima este acasa, atunci eu nu sunt in locul protirvit
Doamne, da-mi putere ca sa reusesc sa trec de asta cumva
Niciodata nu mi-a fost mai dor de acasa decat acum.
Ajuta-ma Doamne ca nu inteleg caile tale
Sunt motive pentru care cred ca daca asi sti caile tale vreodata
Dar, chiar daca tu mi le arati, durerea va fi la fel
Pentru ca sunt asa de departe de acasa.
Mi-am inchis ochii si am vazut fata ta
Daca acolo unde iti este inima este acasa, atunci eu nu sunt in locul protirvit
Doamne, da-mi putere ca sa reusesc sa trec de asta cumva
Niciodata nu mi-a fost mai dor de acasa decat acum.
In Isus, nu sunt despratiri,
In Isus, nu este sfarsit
Asa ca am sa stau aproape de Isus cu toata puterea mea
ca sa te vad din nou
ca sa te vad din nou
Mi-am inchis ochii si am vazut fata ta
Daca acolo unde iti este inima este acasa, atunci eu nu sunt in locul protirvit
Doamne, da-mi putere ca sa reusesc sa trec de asta cumva
Doamne, da-mi putere ca sa reusesc sa trec de asta cumva
Niciodata nu mi-a fost mai dor de acasa decat acum.
What we have once enjoyed we can never lose... all that we love deeply becomes a part of us" - Helen Keller
Cristina mama ingerasului Paul
Bebe Paul al meu e ingeras
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=b2d4d0366fd97a7fe09e3&skin_id=0&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">filmulet
14+
cristina26 spune:
Mina, este ingrozitor sa treci prin ceea ce a trebuit noi sa trecem. Problema cea mai mare a lui Paul a fost vetricolul stang (este ventricolul care alimenteaza tot corpul cu sange) nu a mai crescut de la nastere. Iar muschiul ventricolul drept s-a strict, nici nu stiu cum sa expic bine. Era imposibil pentru inimoarea lui sa mai reziste prea mult timp in conditia in care era. Pe langa inimioara sau din cauza inimioarei avea probleme cu plamani si rinichi. In afara de problemele astea Paul avea sindromul Down, avea colostomie, ceea ce inseamna ca intestinul gros ii era scos prin burtica (operatie pe care a avut-o la cateva saptamani) si asa facea el treaba mare prin burtica intr-o punga cu care mai aveam probleme din cand in cand (ba nu se lipea bine, ba o taiam prea mica si ii sangera colostomia putin) imi amintesc ca trebuia sa am mare grija sa nu cumva sa las cacuta lui sa ii atinga pielea din cauza ca aceasta este foarte acida si daca ii faceam rana sub punguta pe care o lipeam in jurul matului se putea infecta, puteam sa avem mari probleme... dar cu ajutorul lui Dumnezeu am reusti pentru 7 luni sa ii tin colostomie foarte curata si pielea din jurul ei sanatoasa. Dragostea mea ura sa manance, asa ca a avut si el gastrosomie (ii administram lapticul direct in stomac, prin un tububulet care cand nu ii dadeam sa "manance" era ca un nasture mai mare). Am sperat atat de mult ca va suge incat m-am mult pana in ziua in care a murit (eu tot speram in miracole, tot speram pana in momentul in care a murit ca isi va reveni...). Poate ca puteam sa ii pun si trichiosomy mai traia cateva luni, poate ca nu. Dar ce importanta mai are ce era sau cum era... nu mai are nici o importanta. Domne cum a putut sa imi rupa inima in o mie si o suta de bucatele aceasta alegere....
Sper ca intr-o zi si tu Michelle 
o sa accepti decizia pe care ai lut-o. Nu mai poti sa schimbi nimic acum, tot ce poti sa faci e sa inveti sa traiesti cu decizia luata. Lunile astea doua vor fi mai grele pentru tine pentru ca e aniversarea lui bebe tau daca nu ma insel. Sunt sigura ca fetita ta este foarte mandra de tine si ca vrea ca tu sa nu mai suferi asa de mult.
Va pup dulce pe toate!
What we have once enjoyed we can never lose... all that we love deeply becomes a part of us" - Helen Keller
Cristina mama ingerasului Paul
Bebe Paul al meu e ingeras
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=b2d4d0366fd97a7fe09e3&skin_id=0&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">filmulet 14+
ladymina77 spune:
Desi e 2 noaptea nu dorm ,hoinaresc pe forum ,si am vazut ceea ce ai scris acum la urma ,Cristi..te admir asa de mult de nici nu iti dai seama ,cat de puternica poti fi si cinste tie pt asta ,poate totusi Dumnezeu ne intareste in momentele grele dar totusi e o durereee prea mare .Iar am plans cand am citit cat s-a chinuit Paul si tu in acelasi timp si ma gandesc ca poate nu erai cu nimic mai fericita daca el totusi traia.... si-l vedeai ca e un copil trist ,bolnav si chinuit?Ma insel?Sper sa nu te supere intrebarea mea insa te intreb pt ca eu ma gandesc ca era mai trist ,mai dureros sa vezi suferinta..
Imi sterg lacrimile si citesc mai departe.Te-am pupat
mina