Gelozia surorii mai mari...
Gelozia surorii mai mari... | Autor: Victoria_mami
Buna! Va scriu pentru sora mea, care este gravi, va naste curand (la inceputul lui februarie). Problema e ca mai au o fetita care va face 5 ani in mai, o fetita super rasfatata (fiind singura lor fiica pana acum), intotdeauna i s-a facut si dat orice a cerut. Sora mea imi spune tot timpul ca nepotica mea e ingrijorata ca "nu va mai fi loc" pentru ea, cand va veni bb... O intreaba unde va dormi ea cand vine bb (acum doarme cu ei in pat), i-a cerut surorii mele sa-i promita ca nu va mai fi mamica nimanui, doar a ei si multe altele. Nu e deloc ingrijorata de lucruri materiale (jucarii, bomboane, etc.), ci de locul ei in inima parintilor, odata cu venirea bb-lusei (e fetita). Sora mea nu mai stie cum sa ii spuna si sa o asigure si reasigure ca va fi iubita la fel de mult. Bineinteles ca bb va avea parte de mai multa atentie (noi stim ca nu ptr. ca va fi iubita mai mult decat cea mare, ci ptr. ca e de neevitat) si cea mare va suferi... ce sa faca sora mea in aceasta situatie? Cum sa procedeze ca fetita sa nu sufere?
_____________________________________________
Mai bine mor neinteleasa de nimeni,decat sa ma tot explic toata viata!
Raspunsuri
giulia71 spune:
Cand s-a anuntat venirea sorei mele pe lume, am crezut ca pica cerul pe mine de suparare, aveam numai sase ani!
Eram tare suparaa pe mama, ca ziceam eu ca nu va mai iubi (ea era singura mai afectuoasa cu mine) si aveam sentimentul de nesiguranta ca o voi pierde pe ea...unica persoana pe care o iubeam enorm!
Stiu sigur ca asa gandeam atunci.
Nu-mi amintesc sa fi tzesut nu-sh ce planuri cumplite (asa cum fac copii in general) dar stiu si acum ca aveam o atitudine foarte ostila fata de tot ce amintea venirea pe lume a unui nou copil in casa noastra.
Ei si cand au venit cu ea de la spital si au dezbracat-o s-o schimbe, atunci m-am mirat cat e de mica si plapanda si mi-am spus ca nu am cum sa-i fac nici-un rau ca e atat de mica:)
Apoi mama a avut intelepciunea si curajul de a ma implica direct in cresterea sorei mele, asa era la tara atunci!
Si imi amintesc cu cat de mult drag am crescut-o si cat de mult am iubit-o de parca era a mea!
Asta e cel mai bun sfat pe care ti- pot da, sa o implice cat mai mult in cresterea bb2 si incet, incet aceste indoieli ca nu va mai fi iubita vor disparea!
Numai bine!
quote:
Initial creeata de Desiree2002
Buna! Va scriu pentru sora mea, care este gravi, va naste curand (la inceputul lui februarie). Problema e ca mai au o fetita care va face 5 ani in mai, o fetita super rasfatata (fiind singura lor fiica pana acum), intotdeauna i s-a facut si dat orice a cerut. Sora mea imi spune tot timpul ca nepotica mea e ingrijorata ca "nu va mai fi loc" pentru ea, cand va veni bb... O intreaba unde va dormi ea cand vine bb (acum doarme cu ei in pat), i-a cerut surorii mele sa-i promita ca nu va mai fi mamica nimanui, doar a ei si multe altele. Nu e deloc ingrijorata de lucruri materiale (jucarii, bomboane, etc.), ci de locul ei in inima parintilor, odata cu venirea bb-lusei (e fetita). Sora mea nu mai stie cum sa ii spuna si sa o asigure si reasigure ca va fi iubita la fel de mult. Bineinteles ca bb va avea parte de mai multa atentie (noi stim ca nu ptr. ca va fi iubita mai mult decat cea mare, ci ptr. ca e de neevitat) si cea mare va suferi... ce sa faca sora mea in aceasta situatie? Cum sa procedeze ca fetita sa nu sufere?
_
Mai bine mor neinteleasa de nimeni,decat sa ma tot explic toata viata!
Victoria_mami spune:
Giulia, multumesc!
_
Mai bine mor neinteleasa de nimeni,decat sa ma tot explic toata viata!
MissParker spune:
Foarte delicata problema. Eu simt o mica neconcordanta in explicatia ta. Pe de o parte fetita surorii tale ar fi "super rasfatata" (de obicei copiii rasfatati sunt cei care nu primesc iubire! Citeste in Erich Fromm "Arta de a iubi"), pe de alta parte ea se teme ingrozitor sa nu piarda iubirea mamei (si are motivele ei, asta simte ea!!). Deci din doua una: daca e rasfatata inseamna ca nu e iubita (si se compenseaza asta "facandu-i-se si dandu-i-se tot ce a cerut", ori este iubita si se teme ca va pierde iubirea mamei deoarece ORICE COPIL ar avea aceasta teama.
Eu zic ca fetita trebuie luata in serios cu temerile ei, caci si ea e un suflet plapand si nevinovat care trebuie iubit si acceptat asa cum e. Sa dea Dumnezeu ca sora ta sa aiba intelepciunea de a nu o neglija pe fetita mai mare, ci de a o implica si pe ea, cu dragoste, in ingrijirea bebelusului.
_
Ca sa descoperi America, uneori e suficient sa pleci din Spania.
Felicia
Victoria_mami spune:
MissParker... m-ai cam lasat fara cuvinte!!! Cum adica "daca e rasfatata nu e iubita"??? Tu chiar crezi ce ai spus aici??? Eu cred ca tocmai pentru ca e iubita i se fac toate "mofturile", pentru ca ambii parinti au dorinta de a-i oferi totul, de la iubire pana la dulciuri si jucariile pe care le vrea. Nu vad, sincer, ce legatura are... Iti rasfeti copilul pentru ca nu-l iubesti???
Zau asa...
Fetita ESTE luata in serios, de ce crezi ca am postat aici??? Si de ce crezi ca sora mea imi cere parerea??? Pentru ca este un copil care nu e iubit??? Of, zau asa! Uneori se scrie pe aici de dragul de a se scrie...
_
Mai bine mor neinteleasa de nimeni,decat sa ma tot explic toata viata!
giulia71 spune:
MissParker, cu tot respectul vrei sa detaliezi putin ce inseamna explicatia ta pe care eu am boldat-o?
Eu nu am inteles nimic!
Adica, imi bagasi un ac in inima, daca al meu odor e rasfatat inseamna ca nu e iubit sau cum????
quote:
Originally posted by MissParker
Foarte delicata problema. Eu simt o mica neconcordanta in explicatia ta. Pe de o parte fetita surorii tale ar fi "super rasfatata" (de obicei copiii rasfatati sunt cei care nu primesc iubire! Citeste in Erich Fromm "Arta de a iubi"), pe de alta parte ea se teme ingrozitor sa nu piarda iubirea mamei (si are motivele ei, asta simte ea!!). Deci din doua una: daca e rasfatata inseamna ca nu e iubita (si se compenseaza asta "facandu-i-se si dandu-i-se tot ce a cerut", ori este iubita si se teme ca va pierde iubirea mamei deoarece ORICE COPIL ar avea aceasta teama.
_
Ca sa descoperi America, uneori e suficient sa pleci din Spania.
Felicia
Victoria_mami spune:
Conform principiului "Daca te rasfata, nu te iubeste", data viitoare cand sotul imi aduce flori sau ciocolata, ii fac un scandal monstru si il parasesc imediat!!! Mama lui de sarlatan...
_
Mai bine mor neinteleasa de nimeni,decat sa ma tot explic toata viata!
tzitziri spune:
Desiree, cand s-a nascut fratele meu eu aveam 3 ani si 3 luni.Dadusem la barza 'comanda' de o surioara (trebuia sa o cheme Stefania ..ii alesesem si numele 
), si am fost extrem de dezamagita ca a aparut un el....nu am fost geloasa(imi pare rau ca povestea mea nu se potriveste exact pe ce ai spus tu, dar poate te ajuta sa iti dai seama cum gandesc copii care au 'pica' unul pe altul),dar de atunci am capatat un of pe el.
Probabil ca totusi un psiholog ar pune reactiile mele pe gelozie...nu stiu..stiu doar ca eu o vroiam pe Stefania si a aparut....el
...
'Povestea' (imi e greu sa accept ca exact asa am facut) spune ca furia mea a culminat cu a ii rupe intr-o noapte toate pozele din cartea MEA si pe care parintii i le lipisera LUI pe patut, si a il da pe el jos din patut drept in mijlocul camerei...Iti dai seama ca imi e greu sa accept acum ca am fost in stare de asa ceva...
Nepotica ta e putin mai maricica decat mine atunci.......Sigur daca o sa o vada pe mamica ei petrecand mai mult timp cu bebe(ceea ce e normal totusi) decat cu ea, gelozia o sa ii creasca, dar poate ca daca sora ta o face partasa pe cat posibil la toata grija ei pentru bebelus si daca isi da seama ca si bebelusul are nevoie de dragoste, inclusiv de dragostea ei, cred ca in final totul o s fie bine
Elle_seb spune:
Mi-am adus aminte de o faza pe care mi-a povestit-o soacra-mea. Ea a crescu la tara, cu inca doi frati, ea fiind cea mai mare. Parintii mergeau la camp si ramanea ea acasa dadaca pentru cei mici. Sora ei mai mica (diferenta de vreo 6 ani) era foarte plangacioasa si soacra-mea, copil fiind pe atunci nu stia mereu ce sa-i faca s-o calmeze. Intr-o zi mama-sa era prin gradina cu treburi si a lasat copiii in curte. Cea mica urla, ca de obicei si ce s-a gandit soacra-mea: a intors copaia in care statea cea mica cu fundul in sus, aia a ramas sub copaie si soacra-mea s-a asezat cu fundul pe ea ca sa n-o mai auda ca deja o stresase prea tare. Dupa o vreme mama-sa a auzit liniste, cea mica nu mai plangea, lucru neobisnuit, de altfel, s-a dus val-vartej spre curte si a gasit-o pe fi-sa cea mare cu fundu' pe copaie si sub copaie cea mica cu paturi gramada peste ea, sufocata. A scapat-o in ultimul moment.
Si acum la 50 si ceva de ani ii spune: "Ai vrut sa ma omori!! Bestie!!"
Desiree, sper sa nu te superi pe mine daca am fost un pic off-topic. Si acum, ca sa raspund la intrebarea ta, parerea mea de sora mai mare este sa-i ofere pe cat posibil fetitei mai mari atentia si grija de care se bucura cand era singura la parinti. Eventual se pot stabili anumite momente pe care mama sa le petreaca numai cu fetita cea mare, de exemplu, seara, la culcare, sa stea numai cu ea si sa-i citeasca povesti. Pe de alta parte, cum au spus si fetele mai sus, sa o implice nu neaparat in cresterea celei mici, dar responsabilizand-o un pic, se va simti utila si nu data la o parte. Atentie, insa, se poate cadea in extrema cealalta. Am o cunostinta, o tipa cu care am copilarit, care efectiv si-a crescut fratele mai mic, diferenta intre ei fiind de 12 ani. Ma-sa practic i l-a pus in carca: "Elena, cand iesi afara ia-l si pe Andrei cu tine", venea ma-sa acasa: "Iubitul mamii, Andreiutz mic, ce a facut puisorul cat a fost mama plecata? Elena, du-te imediat jos la masina si adu cartofii!" si astea sunt doar cateva exemple si ca ele mai sunt.
Un alt lucru, la fel de important dupa parerea mea este sa nu faca diferente intre ei pe criterii de varsta si aici ma refer la acele situatii cand parintii isi indeamna copiii mai mari sa dea tot timpul celui mai mic, sau sa cedeze mereu in favoarea celui mai mic, doar pentru ca el este mai mare. Mie mi se pare gresit. Sunt de acord ca fratii trebuie sa imparta intre ei, sa se ajute, etc, insa nu lua niciodata de la cel mare sa-i dai celui mic sau invers. Ia-le la amandoi aceleasi lucruri. Cel mare nu e tocmai mare, pana la urma este tot un copil, vede lucrurile prin ochii lui de copil si poate acumula frustrari care intr-un final pot duce la tensiuni intre frati.
Elle_seb
May you always have Love to Share, Health to Spare and Friends that Care!
http://pg.photos.yahoo.com/ph/laura_bucharestlife/my_photos
MissParker spune:
Fetelor, v-ati incins degeaba.
OK, diseara cand ajung acasa am sa va traduc pasajul din Erich Fromm la care m-am referit. Dupa aceea puteti arunca pietre, rosii, vinete si castraveti cat vreti voi, da?
Asteptati putin, da? Va rog mult!
_
Ca sa descoperi America, uneori e suficient sa pleci din Spania.
Felicia
Nicoleta spune:
Am prins din zbor dintr-o discutie ideea ca cel mai eficient este sa i se spuna copilului mai mare ca nu trebuie sa il iubeasca pe cel mic daca nu ii vine.
Iar prima faza chiar sa fie de tatonare a relatiei celei mari cu cel mic... Adica mama sa aiba ea insasi o atitudine cat de cat reticenta fata de cel mic (vai, cred ca bebe a varsat apa pe covor!), un soi de psihologie inversa care sa-l determine pe copilul mare sa ia atitudine (daca este suficient de mare). Era doar o idee...
Alta idee ar fi (tot auzita, probata de cineva) sa i se aseze copilului mare copilul mic in brate cand cel mic este dezbracat si neajutorat (de genul tine-l tu putin, sa iau scutecul), asa se dezvolta simtul protectiei. Simtind cel mare fragilitatea celui mic...
Ma gandesc si eu serios sa fac asa cu al doilea, cand va fi cazul.
Nicoleta
Nu stiu daca m-am facut inteleasa...