Gelozia surorii mai mari...
Raspunsuri - Pagina 2
brazuca25 spune:
Cred ca trebuie mult tact in rezolvarea unei asemenea situatii. Vorbesc din perspectiva unei surori mai mari (diferenta cam de 5 ani), care desi si-a iubit fff mult sora, a trait cu senzatia ca este pe locul 2 in inima parintilor.
Desi ma inteleg excelent cu sora mea, pot zice ca nu o data am fost geloasa pe ea. 
Deci cred ca parintii sunt cei care trebuie sa rezolve din timp aceasta situatie.
13+
http://pg.photos.yahoo.com/ph/brazuca22/my_photos
Victoria_mami spune:
Fetelor, va multumesc ptr. raspunsuri. Vorbeam si eu cu sora mea ieri despre cum sa o implice pe cea mare in 'treburile' cu cea mica. Parerea mea a fost sa o intrebe pe cea mare ceva de genul "Ii face baie la bb. Vrei sa ma ajuti?" Si sa nu o oblige sa faca nimic pentru cea mica, din ceea ce nu vrea.
Deocamdata, eu cred sincer, ca atunci cand o sa nasca si o sa o aduca pe cea mica acasa, cea mare o sa isi schimbe putin atitudinea. Oricum, sora mea va vedea exact ce are de facut cand va veni cu bb2 acasa...
Si nepotica mea, bb1, i-a ales numele; Andrada; asa vrea ea, asa va fi. Spunea ca daca va fi baiat sa fie Robert si daca va fi fetita sa fie Andrada. Curand vom vedea exact ce si cum.
Va multumesc inca o data si mai astept opinii.
_
Mai bine mor neinteleasa de nimeni,decat sa ma tot explic toata viata!
Roxana_G spune:
Fetelor deja ma ingrijorati, pitica mea face acum 3 ani si va avea 3 ani jumate cand va veni urmatorul. Este oarecum rasfatata, si nu ca nu este iubita, insa recunosc ca nu am totdeauna timpul si disponibilitatea sa i-o arat. Insa nu cred ca rasfatul vine de aici. In fine, asta e alta poveste.
Se bucura ca vine un bebelus, ii plac, ii adora. Nu sunt sigura ca va primi bb2 foarte bine, asa cum a fost destul de geloasa pe verisorul ei cu fix 2 ani mai mic. Eu nu l-am putut tine nicioata pe nepotul meu in brate de fata cu ea.
Legat de bb2 spune ca il va iubi numai ea, iar eu o iubesc pe ea. Am incercat sa ii explic ca va fi mic si neputincios si are nevoie de grija, iar ea se ofera sa il ingrijeasca ea si eu doar sa ma joc cu ea. E tare draguta! Stiu ca va suferi, insa mi-am propus sa ii acord ei mai multa atentie dupa ce nasc, pe cat posibil desigur. Apoi sa nu ii iau lucrurile ei sa le dau lui BB, ii voi lua jucarii separate si va trebui sa ii mai dau si ei castig de cauza daca vrea ceva ce va vrea si bb2. Trebuie alternat, sa fie drepatatea cand la unul si cand la altul, si nu voi merge numai pe ideea sa il lase ca e mai mic - desi am mai facut-o cu nepotul meu, recunosc. Si categoric trebuie implicata in treburi si in ingrijirea beblusului, sigur i-ar placea si cre ca i-ar apropia cel mai mult.
In fine, asta e planul, sa vedem...
Rox 
si Alexandra Maria 
(10.02.2004)
]
Noël spune:
Nu demult am vazut o emisiune la Tv despre acest subiect:
O mamica, a doua fetite, a gasit solutia pentru a indeparta sau alina suferinta primului copil (la fel de geloasa),prin a-i cumpara "si ei" o papusica-bebelush.
Astfel fetita avea grija de bb-ul ei ca si mamica de cea mica.
Astfel au rezolvat problema, fetita cea mare avand si ea o preocupare in acelasi timp cu mama ei. (mai mult sau mai putin "la fel")
Succes, poate va ajuta si varianta asta!
CONCLUZIA: Copiilor, ca sa inteleaga, trebuie sa le vorbesti in limbajul lor!!!
teo1970 spune:
si eu cred ca sora mai mare trebuie implicata in cresterea celei mici si cred ca trebuie ca parintii s-o trateze oarecum ca pe o adulta, ca pe cineva deja mare, de seama lor, pe care se pot baza si in care pot avea incredere (cum spunea cineva mai sus, s-o responsabilizeze, s-o ia in "tabara" lor, a parintilor)
eu nu as intreba-o de ex.: "vrei sa ma ajuti sa-i fac baie lui bebe?", ci mai degraba ceva de genul "(eu, parintele) am mare nevoie de ajutor sa-i fac baie surioarei tale ; crezi ca ai putea sa ma ajuti ?"
nu cred ca copilul va raspunde negativ la o astfel de intrebare, dar mama va trebui ca intr-adevar sa o lase pe cea mare s-o ajute; sa aranjeze de asa maniera locul de imbaiat astfel incit ea sa poata participa efectiv, chiar daca mai rau incurca ; pentru ca daca-si da seama ca i s-a zis doar de forma sa ajute si a fost pacalita - atunci o sa se obtina un efect contrar, i se vor confirma temerile ca nu mai e iubita, luata in serios etc.
sau s-o lase sa faca lucruri mai putin periculoase: sa-i dea cu crema dupa baie, sa-i puna un pampers (chiar daca-l mai aranjeaza ea dupa etc.), chestii de-astea
si neaparat s-o laude tot timpul, sa-i spuna cit de mult conteaza ajutorul ei pt ea
MissParker spune:
Vin cu completari.
Semnificatia cuvantului "rasfat" in romaneste, conform dictionarului, este aceea de "a coplesi pe cineva cu dragoste", ceea ce deruteaza putin. Mai clar mi se pare cuvantul englezesc "to spoil", care inseamna "a rasfata, a razgaia", dar are si conotatia figurativa de "a strica, a deteriora".
M-am inselat cu autorul, nu era Erich Fromm, ci Alice Miller in "La inceput a fost educatia", iar pasajul respectiv se referea la copilaria lui Hitler:
"Toti biografii au cazut de acord ca Klara Hitler isi "iubise si rasfatase fiul foarte tare". In primul rand trebuie precizat ca aceasta fraza contine o contradictie, atunci cand intelegem iubirea prin aceea ca mama trebuie sa fie deschisa si receptiva la adevaratele nevoi ale copilului. Tocmai atunci cand acest lucru lipseste, copilul este rasfatat, adica este coplesit cu privilegii si lucruri de care nu are nevoie, care sunt doar un surogat pentru ceea ce parintii nu sunt capabili sa-i ofere copilului datorita privatiunilor. Deci insusi rasfatul arata o mare lipsa, ceea ce viata ulterioara confirma. Daca Adolf Hitler ar fi fost cu adevarat un copil iubit, ar fi fost in stare sa iubeasca la randul lui."
Eu si toti copiii din familia mea am trait pe propria piele diferenta dintre iubire si rasfat: am avut multe jucarii, papusi, "hainute din import" (citat mama), am fost "prima din bloc cu bicicleta" (citat mama), aveam carti de colorat si carioci straine, aveam in materie de obiecte tot ce-mi doream si toti adultii considerau ca eram o "rasfatata", DAR imi lipsea iubirea mamei, caldura, afectiunea sufleteasca, imbratisarile, manifestarile tandre. Verisoara mea la fel, haine multe, jucarii, cadouri etc. Asta in copilaria timpurie. Mai tarziu, situatia s-a agravat, in sensul ca mamele noastre incepusera campania de distrugere a personalitatii si a vointei noastre proprii pentru a ne-o impune pe a lor, pt. a ne transforma in niste papusi, niste marionete care sa faca ce voiau ele. Totul inconstient, se subintelege. Ni se dadeau comenzi, eram controlate si batute (cu palmele, cu pumnii, cu cureaua, cu papucii, cu ce se nimerea) si ni se spunea (atentie!) ca e spre binele nostru!! DAR ne rasfatau in continuare cu haine, cu jucarii, cu excursii, cu iesiri la teatru, aveam uniforma apretata si rulade cu creme in frigider (si le dadeam la colege ca noua ni se apleca de atata "rasfat") etc.
Desiree2002, eu zic asa: daca sotul tau iti aduce flori si ciocolata (sau orice altceva), ala nu e rasfat, este o dovada de iubire!!! Dar daca un alt sot (cunosc destui) isi neglijeaza sau isi bate nevasta, dupa care ii aduce flori sau ciocolata, atunci el incearca s-o "rasfete" TOCMAI DIN CAUZA ca nu e capabil s-o iubeasca.
Sper ca m-am facut inteleasa. Nu am vrut sa atac pe nimeni, dar eu am suferit o viata intreaga de pe urma reprosurilor parintilor cum ca vai, ce "sacrificii" s-au facut pt. mine (de parca le solicitasem eu) si ce "rasfatata cu de toate" fusesem... Nu va doresc asa ceva!! Pentru mine iubirea nu va fi niciodata rasfat si nici invers.
*****************************************************
ON TOPIC: Oare sora ta a facut bine ca si-a lasat fetita sa doarma cu ei in pat pana la varsta asta? Poate n-ar fi fost rau sa fi incercat s-o dezvete, mai ales cand a aflat ca e gravida si deci stia ca in curand locul din pat il va ocupa bb cel mic, asa cum e natural... Iar daca fetita i-a cerut surorii tale sa-i promita ca nu va mai fi mamica nimanui, ci doar a ei, temerile astea trebuie luate in serios. Sunt si eu de parere, ca multe din fetele care au raspuns, ca ar fi bine ca sora ta sa aiba grija sa se creeze o legatura sufleteasca si intre cei doi copii, ca fetita sa nu-l simta pe bb ca pe un rival sau cel putin dupa un timp sa-si dea seama ca bb nu reprezinta o amenintare la adresa ei, ci doar o imbogatire a vietii familiei.
Eu cred ca iubirea va rezolva totul, iubirea si rabdarea. Multa bafta surorii tale!!
_
Ca sa descoperi America, uneori e suficient sa pleci din Spania.
Felicia
Victoria_mami spune:
Teo, cred ca ai dreptate.
Noel, ideea e buna, dar problema e ca ea niciodata nu s-a jucat cu papusi... pur si simplu nu-i plac; se joaca cu ele cateva minute si gata; prefera masinute, mingi, creioane si carti de colorat, a rugat-o pe sora-mea sa o invete sa socoteasca, desi are nici 5 ani... orice, numai papusi nu prea... dar poate ca odata cu venirea a bb2 si vazand-o pe mami facand acelasi lucru, poate va vrea. O sa-i spun sa incerce.
Va multumesc!
Noi deseara plecam in vacanta o saptamana, dar o sa va citesc raspunsurile cand ne intoarcem.
Va pup pe toate!
_
Mai bine mor neinteleasa de nimeni,decat sa ma tot explic toata viata!
Victoria_mami spune:
Miss Parker, imi pare rau ca ai avut copilaria pe care ai avut-o. Si nu iti spun asta ca sa te ranesc, dar(!!!) si noi doua (sora mea si cu mine) am fost foarte rasfatate material, dar si iubite; si ni s-a aratat iubire foarte multa, mai ales din partea mamei, care a fost intotdeauna langa noi, cand eram mici ne pupa si gadila si se juca cu noi tot timpul (atunci cand avea un pic de ragaz). Ne spunea tot timpul cat de mult ne iubeste si ne si arata iubirea ei.
Iti spun, sincer, ca eu nu asociez si nu am asociat vreodata rasfatul cu lipsa de iubire; nu e absolut neaparat in toate cazurile ca lucrurile materiale sa fie "compensatorii" lipsei de iubire; uneori pot fi... oooofff, ma scuzati, nu imi "vine" cuvantul... dar am sa incerc sa explic: uneori lucrurile "materiale" pot veni ca un "bonus", nu stiu daca m-am facut inteleasa.
Probabil ca citatul pus de tine e din vreo carte de tratate psihologice, nu am citit-o, dar ma gandesc ca altfel nu i-ai acorda tu atata importanta. Dar, cum suntem atat de diferiti (noi, oamenii), eu cred ca nici psihologia nu este perfect valabila.
Iti doresc din suflet sa ai o viata mai buna decat pana acum si iti spun inca o data, sincer! ca imi pare rau ca ai avut parte de o copilaria fara iubirea si afectiunea de care orice copil are nevoie. 
_
Mai bine mor neinteleasa de nimeni,decat sa ma tot explic toata viata!
nelia spune:
Interesant subiect, nu am timp sa-l citesc acum, dar promit ca o voi face si voi scrie cite ceva, ca acum avem deja un pic de experienta la acest capitol. Eu am o fetita de 5 ani si jumatate si alta de un an si 9 luni, cind s-a nascut ultima, cea mare avea patru ani. Si usor nu a fost si nici nu este nici acum, desi se iubesc de nu mai pot, gelozia le incearca totusi pe amindoua si nu stiu pe care mai tare si pe care mai putin, cred ca la fel pe amindoua.
CORNELIA, mami de AGATA si TUDORA
Victoria_mami spune:
quote:
Originally posted by MissParker
Vin cu completari.
Desiree2002, eu zic asa: daca sotul tau iti aduce flori si ciocolata (sau orice altceva), ala nu e rasfat, este o dovada de iubire!!! Dar daca un alt sot (cunosc destui) isi neglijeaza sau isi bate nevasta, dupa care ii aduce flori sau ciocolata, atunci el incearca s-o "rasfete" TOCMAI DIN CAUZA ca nu e capabil s-o iubeasca.
Sper ca m-am facut inteleasa.
Felicia
Felicia... eu nu am spus niciunde ca fetita e abuzata in vreun fel si apoi coplesita cu cadouri... caz in care ai fi avut dreptate! E iubita si e rasfatata de nu se poate. Si i se arata iubire tot timpul.
_
Mai bine mor neinteleasa de nimeni,decat sa ma tot explic toata viata!