Prematurii-Esentele tari se tin in sticlute mici-5
Raspunsuri - Pagina 21
try spune:
Flori de cires, tinem pumnii pt. Maria sa mearga totul bine si ROP sa dea inapoi. Iar tie nervi de fier, stiu cat de grea e asteptarea si incertitudinea. Cand Adrian mi-a facut necrotizing (nu stiu daca nu cumva e acelasi lucru ca enterocolita de care vorbiti voi aici) a fost poate cea mai dura lovitura pe care-am primit-o dupa ce s-a nascut. Era a doua zi dupa o transfuzie de sange si el in loc sa fie mai vesel si mai vioi era moale ca o carpa, il tineam pe pieptul meu, ii dadeam sanul si el statea ca o leguma la san, fara sa miste falcutele, ii ridica manuta in sus si ii dadeam drumul si cadea fara sa opuna nici cea mai mica rezistenta. Atunci mi-a fost cel mai frica ca-l pierd. A primit antibiotic preventiv si i s-a sistat lapticul, l-au pus iar pe perfuzii. O sapt. Lunga si crunta, plangea de foame si cauta disperat ca un soricel doar doar sa pape ceva. Ii dadeau cateva picaturi de glucoza din cand in cand ca sa-i ma ialine senzatia de foame. A fost greu, foarte greu. Acum mi se pare un vis urat, dar asa o sa fie si la voi. O sa treaca toate si-o sa fie bine, Maria o sa creasca mare si sanatoasa.
Am plans cand ne povesteai de fetita parasita, e cumplit. Viata e dura si fara prea multe explicatii uneori.
Ca si tine si eu mergeam zilnic la spital, dar eu plecam dimineata si veneam dupa-amiaza (ma ducea si aducea sotul in drum spre servici/casa) caci faceam mult daca ar fi fost sa ma duc cu autobuzele (1-1,5 ore numai un drum). Si sotul de multe ori imi spunea ca nu e necesar sa ma duc zilnic, ca trebuie sa mai am grija si de mine, ca nu-mi face bine sa plang mereu etc., dar ii era greu sa inteleaga ce era-n sufletul meu, barbatii au alt sistem decat noi, nu stiu. I-am spus ca atat timp cat ma duc sa-l vad, eu sunt fericita caci de la el imi trag energia. Daca ma pune sa stau acasa si sa astept imi face mult mai rau decat oboseala acumulata de pe drumuri. Cand dormea adrian, dormeam si eu pe o canapea in camera parintilor caci nici aici nu ramai spitalizata pe perioada cat copilul este la terapie intensiva, chiar daca alaptezi. As fi ramas 24h/7zile pe sapt. acolo, dar il avema si pe alex acasa si nu puteam sa-l dau si pe el peste cap, si-asa mititelul a suferit si el in felul lui din toata experienta asta.
Tot ce pot sa-ti spun acum este ca la un moment dat toate acestea vor trece, Maria va ajunge acasa si totul va intra in normal.
S ieu ca si tine ma rugam sa nu-mi dea Dumnezeu pe cat pot duce caci mi-era frica de cat pot duce, sunt cal de cursa lunga de felul meu, dar cand stii ca e pentru copilul tau nici un efort nu ti se pare efort, vine din interior e totul o pornire, o dorinta, nu pare nimic insurmontabil Esti dispus sa induri orice numai sa stii ca in final totul va fi bine.
Cred ca sunt in putzul cu tristete ca tocmai am aflat ca si tatal unei amice s-a prapadit, se chinuia cu diverse boli de mult, iar vecinul meu din Ro de cand am fost copil (tatal cumnatei mele) este bolnav grav si i-au mai dat medicii 6 luni de trait. Iar ieri m-a pus nu stiu cine sa ma uit la stiri la Antena 1 si am aflat de bebelusul de 6 luni care a murit de febra - stupida intampalre.
Anna, parte din ideea care mi-am facut-o despre anemie o am din link-urile date de tine. Tu ai stiut unde sa cauti si ce e mai concludent de citit.
Mexxa, ignatica multumim mult pentru gandurile frumoase.
Nu mai stiu cine ma-ntrebase de tinutul capului. Adrian inca nu-si tine capul bine, dar progresam incet. Sa vedem ce ne-o spune dr. la vizita de pe 8 feb.
"Tot ceea ce nu te doboara, te face mai puternic"
Alex - 5 Nov. 2004 si Adrian 24 Aug. 2006 ......... poze cu noi
ana maria spune:
Flori de cires, sunteti pe drumul cel bun, in ritmul asta plecati repede acasa. Tin minte ca flacaul meu la un moment dat a luat 80 de grame intr-o zi, iar sotul meu a intrebat daca l-au cantarit impreuna cu biberonul. De acum va lua foarte repede in greutate!!
Try fi-miu (nascut la 33s) abia dupa 3 luni corectate a inceput sa tina capsorul si abia la 7 luni a stat in fund in schimb din acel moment a daramat toate statisticile
si la 9 luni jumate de la nastere a facut primii pasi singurel. Imi amintesc o faza haioasa ca la 4 luni am mers la doctor si l-a pus pe burtica. El nu tinea capul bine cand statea pe burta dar la doctor l-a tinut. Si acum ma intreb cum de a reusit performanta.
Sheannamp spune:
quote:
Originally posted by FloriDeCires
...Mereu ma intreb de ce mi se intampla mie asta, ce trebuie sa inteleg, ce trebuie sa invat..dar hai ca deviez de la topic.Desi ca idee, poate ca ar fi interesant de discutat si despre ce este in sufletul nostru atunci cand trecem prin situatii grele, atunci cand ne simtim lovite in cel mai vulnerabil punct: in inima de mama.
Flori de cires, NU DEVIEZI DE LA SUBIECT! De asta a creat Papa acest topic, asta este esentza lui! Ca mamele atat de greu incercate de prematuri sa vina si sa-si spuna pasurile, gandurile, sperantele, si sa gaseasca pe cineva care sa le asculte, sa le ofere un sfat sau o incurajare!
Nu stiu daca ati observat dar acest subiect este unul dintre cele mai citite (multumim pentru sustinerea voastra mamici care cititi despre incercarile nostre si ne oferiti compasiunea voastra)! Numai vorbesc despre cel despre Sara, fiica Geraurei, cred ca inca mai este in topul celor mai citite topicuri pe DC!
Si apropo de deschiderea sufletului, eu va simt pe voi scumpele mele mamici mai aproape decat multe prietene pe care le-am avut in viatza! Cred ca, desi nu ne cunoastem decat in lumea virtuala, intre noi exista o legatura care cu greu va putea fi rupta! Iar eu sper si ma voi lupta ca timpul sa o intareasca!
Flori de cires, numai stiu exact cand am spus ca Maria o sa mai stea cel mult o luna in spital! Dar o sa verific!
Ma bucur ca si cum ar fi propriul meu copil atunci cand citesc despre progresele facute de minunata Marie!
Si acum, cand se apropie tot mai mult momenul venirii acasa si ... primavara, indraznesc sa fiu indiscreta! Voi locuiti in Oradea sau in Bucuresti? Nu de alta dar nu'i bai daca sunteti in Oradea, lumea e mult mai mica decat ne inchipuim noi!
Try, sper din tot sufletul ca nu ai aruncat lapticul congelat! Sa nu o faci si nci sa nu il dai! O sa-ti fie extrem de util la prepararea cerealelor (cu care probabil o sa incepi si tu diversificarea ca doar Adrian si Gabriel al meu parca ar fi frati in ale greutati, si nu numai)!
Eu le-am dat initial orez preparat cu apa dar ieri, fiindca aveam un laptic congelat care era cam pe expirate, l-am folosit in loc de apa! Ai mei baieti au fost incantati, au mancat de doua ori mai mult ca de obicei!
Asa ca Try, mai pastreaza-l nitel si o sa vezi ca o sa fie folositor!
Ana maria, multumim pentru cuvintele frumoase si pentru ca ne dai sperante ca totul va fi bine! Te rog sa o faci cat mai des, postarile veteranelor sunt extrem de pretioase pentru noi!
Dani, multumim! Unde ai lucrat in Romania sau in afara?
Sau taci sau zi ceva mai bun decat tacerea!
ana maria spune:
Sheannamp eu va scriu pentru ca imi amintesc cu emotie dar si cu mare placere de perioada cat bebe era mic cat un buric. Poate nu va vine sa credeti dar acum are 2 ani si il imbrac cu haine de 3 ani. Imi amintesc cand am venit acasa cu el si era atat de mic ca nu semana cu un copil ci cu o papusa si speram sa creasca....Si de perioada cand avea 6 luni si lumea ma intreba daca are 3...Iar eu plangeam ca proasta... Dar le-a aratat el acum...
FloriDeCires spune:
Anna,nu esti indiscreta, chiar ma gandeam ca o sa scriu de ce la profilul meu apare Bucuresti ca locatie.
Eu sunt din Oradea iar tatal Mariei din Bucuresti.Urma sa ne mutam in capitala cu 2 luni inainte de a naste dar n-am mai apucat.Imediat dupa ce s-a nascut Maria, am analizat in ce masura o putemm transporta pana acolo, dar evident, era prea riscant.Asa ca am "ardelenizat" un bucurestean! :))
Ca lumea e foarte mica,asa e.M-as bucura, desi asa cum spuneai si tu, ne legam aici asa cum poate in cercurile noastre de prieteni nu am putut s-o facem si chiar daca unele mamici se afla la distante considerabile de noi, de tara.
Flavia-Ioana spune:
Buna fetelor !
Ma bucur ca toate lumea este bine...
Si noi suntem bine, acum la 2 luni si 1 saptamani avem 3400, respectiv 3200, sunt sanatoase, papacioase si ii facem pe mami si pe tati cei mai fericiti de pe pamant...Of fetelor...este asa frumos, sunt tare fericita...numai Dumnezeu m-a ajutat !
FLORIDECIRES, toata stima si admiratia pt voi ! Doamne Ajuta in continuare !
Va pe toate !!!
Flavia de 
Alexia-Ioana si Daria-Maria 23.11.2006
http://new.photos.yahoo.com/mamicile_ianfebr2007/album/576460762320651403
Flavia-Ioana spune:
AM PUS POZICI NOI !!!
Flavia de Alexia-Ioana si Daria-Maria 23.11.2006
http://new.photos.yahoo.com/mamicile_ianfebr2007/album/576460762320651403
annica spune:
Baiatul meu Alex s-a nascut la 32 de saptamini cu 1.590kg, a stat in incubator 1luna si 2 sapatamini a stat in patut fara incubator.L-am scos din spital dupa 1luna si 2saptamini si cintarea 2.450Kg.Acum are 2 ani si 1luna si nu imi dau seama cind a crescut ca mai ieri imi era frica sa-l ating sa nu il doara.Era atit de mic incit cind plingea se strimba doar ca nu avea forta sa scoata nici un sunet.Si in plus pina la 2 ani a fost de 2 ori operat,1 data la stomac si 1 data de o piatra la fiere.Sint niste luptatori si nu numai ci chiar invingatori!!!
try spune:
quote:
Originally posted by Flavia-Ioana
AM PUS POZICI NOI !!!
Flavia
http://new.photos.yahoo.com/mamicile_ianfebr2007/album/576460762320651403
Vai ce scumpe sunt minunile tale, Flavia. Cel putin poza cu cavalerul la mijloc (cand erau micute in maternitate) m-a dat gata. Si aia cu tati care tinea biberoanele incrucisate. Si ce repede au facut falcute, chiar daca ele sunt inca micute. Doamne, cand ma uit la pozele astea cu bebelusi mici zambesc si reusesc sa ma bucur de minunatia asta a fiintei lor si imi pare atat de rau ca n-am reusit sa fiu mai dezinvolta cu Adrian in primele 3 luni sa ma pot bucura mai mult de fiinta lui. Am fost prea stresata si incordata...
"Tot ceea ce nu te doboara, te face mai puternic"
Alex - 5 Nov. 2004 si Adrian 24 Aug. 2006 ......... poze cu noi
papadie spune:
Flavia is dragalase rau tare alea mici:-)))
Iaka am pus si eu trei poze aici cu Catrina, Sofia si cu mine la Craciun cu capritza mare in brate:)
Ca tot zicea FloriDeCires de discutii off topik pe acest topic...nu exista asa ceva:) Din punctul meu de vedere se poate vorbi si despre cum cultivam rosii. Vorbim aici ca intre prieteni.
KIMM daca ne citesti da-ne datele sa te punem pe listuta cami-au dai pe email dar nu am toate datele:) Asa ca da-mi nume de bb, data nasterii, parca 34 de sapt a avut bb?!
Mai viu da sa-mi treaca capul. Momentan is pe antibiotice ca ma doare gatul si-o ureche ca-n copilarie...
Papadie, mama Mielului turbat si-a delikatului Pescarush