Cand s-a nascut o minune de baietel.......

Povestea noastra a inceput pe 25 august 1998 cand l-am cunoscut pe viitorul meu sot. A urmat o poveste frumoasa, pe atunci eram niste copii, eu 16 ani iar el 19 asa ca am crescut impreuna.

Pe 18 dec 2003 ne mutam impreuna, deja eram maturi la fel si relatia noastra.

Pe 4 aprilie 2004 imi schimb locul de munca, eu eram bugetar deci castigam f prost. Noul loc de munca ne aduce un confort material ceea ce ma face sa imi doresc un copil, o fetita daca se poate.

Primul pas este sa renunt la anticoceptionale, pasul doi vizita la ginecologie. Doctorul imi spune ca totul este ok deci pot ramane insarcinata. Urmeaza o perioada destul de lunga in care nu se intampla nimic, Luna de luna dezamagita.

In luna iulie 2005 plecam in concediu, un concediu superb la munte si la mare. Pe 22 iulie ca un ceas menstruatia soseste dar ceva mai ciudat, scurt si f inchis, Eu simt ca este ceva ciudat si ma rog ca presimtirea mea sa fie adevarata, sa fiu insarcinata. Nu spun nimic nimanui iar sotul imi spune ca trebuie sa merg iar la ginecologie sa vedem de ce nu se intampla nimic, Ii spun sa mai asteptam pana in luna octombrie. Mentionez ca sora mea a facut 3 inseminari si nu reuseste sa faca un bb.

Pe 25 august sarbatorim implinirea a 7 ani de relatie la nunta unei bune prietene. Acolo ii spun sotului ca a intarziat si ca poate s-a intamplat minunea. El imi spune ca este prea devreme si ca tb sa mai asteptam.
Pe 26 aug sunt la service de unde ii trimit un mesaj pe telefon in care ii spun ca simt ca va fi tatic.
Pe 30 aug mergem la farmacie si cumparam un test. Iese Pozitiv. Mai cumparam 2 teste dintre care primul iese nul iar al doile pozitiv.

Pe 2 septembrie eram deja programata la ginecologie, totul este k, sarcina in evolutie. Urmeaza cateva saptamani de sarcina k greturi matinale si cam atat. Pe la sfarsitul lunii oct intr-o dimineata in drum spre serviciu simt o durere ingrozitoare la burta, abia mai tarziu am aflat ca a fost o contractie. Eram cu un coleg de serviciu, ii rog sa anunte la birou ca ma simt rau si ca trebuie sa ma duc la doctor. In acea dimineata doctora era la cabinet. Acolo ma consulta imi da concediu medical pana la sfrsitul lunii si imi trece pe el amenintare cu avort.
Ajung la sotul meu la service plangand, ii spun ce s-a intamplat si de tratamentul doctorei care nu a fost tocmai k. Ma trimite acasa cu promisiunea ca vom schimba doctora. Pe 15 nov ma aflu la usa unui alt cabinet ptr control. Facem ecografie unde eu incep sa plang de fericire dar la sfarsit doctora imi spune ca placeta este inserata jos si ca sanse de a duce sarcina pana la capat sunt 20% iar pana la 7 luni 50%.
Imi da tratament si concediu medical care s-a prelungit pana la nastere. Repaus total la pat. Urmatoarele luni sunt foarte grele, control saptamanal, tratament neantrerupt si repaus la pat. Aveam momente cand plangeam, nu mai suportam sa stau in casa, vroiam sa ies in lume, nu asa imi imagineasem eu perioada sarcinii. Va marturisesc ca am avut momente cand imi doream sa mi se intample ceva, sa pierd sarcina.Nu mai suportam sa stau in pat, ma simteam ca o leguma si imi mai era teama ca nu cumva sa stau in pat pana la noua luni si sa nu reusesc sa aduc bebele pe lume.

Greu dar sigur am ajuns in luna februarie cand stiam ca pot naste linistita, puiul meu avea sanse de supravietuire, la eco avea 1.730 dar puiul meu nu a vrut sa vina asa mititel pe lume.
Pe 1 martie in jurul orei 22 m-au apucat contratiile. Erau atat de dese si puternice incat plangeam de durere. In 20 de minute eram pe masa la control. Decizia doctorei este de internarea, ptr a doua oara aveam amenintare de avort. Ma baga pe injectii imi face sute de controale si analize.La ora 1 noaptea in timp ce se auzea cum o mamica aducea o fetita pe lume int-o sala alaturata doctora imi explica ca nu am sa nasc acum si ca totul va fi k. Bebele meu se va naste la termen. Ma duc fericita la culcare , dar nu am putut dormi toata noaptea de emotii asa ca am stat de vorba cu bebele meu pana dimineata. La ora 8 cand a venit doctora la vizita eram k, asa ca l-am rugat pe sotul meu sa vb cu ea sa-mi dea drumul acasa. Mentionez ca eram la maternitatea Sf. Pantelimon unde este ingrozitor, sunt niste conditii mizere. Asa ca in schimbul unei sume frumusele si a unei promisiuni ca voi fi cuminte mi-a dat drumul acasa urmand sa ma duc peste 2 zile dupa biletul de externare.

Numaram zilele pana la implinera celor 37 saptamani, contractile nu s-au oprit nici o zi de la inceputul sarcinii. dar eu ma obisnuisem cu ele, venise si caldura asa ca incepusem sa ies zilnic in parc sau la cumparaturi.
Luni, pe 17 aprilie ma prezint la controlul saptamanal. Discut cu doctora, ii spun ca banuiesc ca am eliminate dopul gelatinos, ma suie pe masa si imi spune sa ma duc acasa sa ma pregatesc ca in 24 de h nasc. Il anunt pe viitorul tatic care isi astepta baiatul la fel de nerabdator ca mine si ma apuc de pregatire.

Mentionez ca in nu mai aveam rabdare, de cand am intrat in sapt 37 , zilnic spalam parchetul, calcam, ma plimbam, nu mai stateam o clipa, poate, poate nasc mai repede.

In seara de 17, in jurul orei 20 m-au apucat contractile dar erau destul de suportabile. O sun pe doctora care imi spune sa stau acasa linistita ca nu nasc, si doar daca devin puternice si regulate sa o sun indiferent de ora. Toata noaptea nu am inchis un ochi, contractile nu se mai opreau, deveneau din ce in ce mai puternice dar neregulate. La 6 dimineata imi fac o baie si astept cuminte ora 8. La ora 8 o sun pe doctora, sun si sun dar ea nu raspunde. Imi face asta dupa ce eu saptamanal ii dadeam dreptul. Eu locuiesc intre maternitate Sf Imparti C-ntin si Elena si Sf Pantelimon. La Sf Pantelimon mergeam ptr doctora dar cum doctora nu raspundea la telefon decid sa merg la Sf Imparati C-ntin si Elena (fost Titan) care este o maternitatee de lux comparativ cu Sf Pantelimon.

Uite asa ajung eu ca la ora 9 sa fiu internata la maternitatea Sf Imparati C-ntin si Elena (fost Titan) cu dilatatie 2. Doctora de garda, Dr Parpalici, o femeie super imi spune ca se va ocupa ea de mine si ca pana la ora 13 voi avea puiul in brate.
Sunt condusa in sala de nasteri si astept, toata lumea se agita in jurul meu, sotul si mama asteptau la usa, se face ora 16 iar eu nu aveam decat dilatatie 3. Doctora imi spune ca trebuie sa nasc pana la ora 20, se schimba tura, alta moasa , alta asistenta, alte pliculete, eu nimic. Ii rog pe ai mei sa mearga acasa ca eu nu cred ca am sa mai nasc. La ora 22 dilatatie 4, in sfarsit imi poate face epidurala. Nu va mai spun ce dureri am suportat toata ziua ptr ca stiti si voi, ma cocosam de durere, asistenta si moasa ma compatmeau iar eu spunea mereu cu zambetul pe buze ca eu mi l-am dorit pe bebe si merita tot sacrificial din lume. La ora 23 epidurala este montata iar eu adorm, ma trezeste doctora ptr un control. Dilatatie 5. deci mai e de asteptat. Reusesc sa trimit acasa puhoiul de lume de la usa, intre timp se stransesera surori, prieteni, cumnati, parinti, erau vreo 15 persoane. Adorm si ma trezeste anestezista la ora 1 sa imi mai bage o doza de epidurala, ma controleaza si doctora, dilatatie 6, mai asteptam. La ora 2 iar control, dilataie 7. Pana la 10 mai este imi spune doctora, il sun pe sotul meu si ii spun sa se culce linistit ca eu am sa nasc dimineata. Stabilim sa vina la 6 la mine. Adorm, la 2.20 ma trezesc cu o durere suportabila dar parca as vrea sa ma duc la toaleta. O stig pe mosa care vine in 5 minute buimaca de somn, Ma controleaza si imi spune ca nasc. Eu o intreb daca acum iar ia ma intreaba daca nu m-am saturat sa il astept pe pitic ca ei s-au saturat. In 2 minute sala de nasteri se umple de tot felul de doctori si asistente. Erau in jur de 8 persoane, toata lumea il astepta pe Alex sa se nasca. Ma sui pe masa si la urmatoarea contractie imping, doctora ma felicita , imping f bine, se vede capul. Au mai urmat 5-6 contractii in care eu impingeam si moasa imi apasa pe burta si in cele din urma Alexandru a venit pe lume pe 19 aprilie la ora 2.50. Cand a iesit m-a cuprins un sentiment cald, mi-au dat lacrimile si i-am zis doctorei ca sunt cineva daca am reusit sa-l aduc pe lume. Dupa ce i-au taiat cordonul si l-am vazut am exclamat: Ooo e brunet? Eu ma aseptam sa fie blond! Apoi l-au luat sa-l curete si sa-l examineze, este un baietel sanatos care a avut la nastere 3.380, 52 cm si nota 8-9.
La ora 6 mi l-au adus la san, la inceput a fost greu, eu emotionata, el mic dar am reusit si de atunci titi este papa lui favorita.
Dupa nastere m-am simtit f bine asa ca la ora 14 ne-a mutat in acelasi salon, iar pe 21 aprilie , in vinerea mare, tati a venit plin de emotii sa ne scoata din spital.
Am sarbatorit cel mai frumos Paste din viata mea. Ii multumesc lui Dumnezeu ca ne-a trimis prin iepurasul de Paste un mielusel asa de frumos.

Acum, la 8 luni si 8 zile ma uit la el si nu pot crede ca el era in burtica mea si ma lovea cu piciorusul, ca s-a nascut din mine, ca ne-a adus atata bucurie , ca ne-a facut sa vedem lumea cu alti ochi, el un ghemotoc de copil.
Ma uit la el cum imi zambeste ori de cate ori ii vorbesc, cum se bucura cand vine tati de la servici, cum se sprijina de noi ptr a se ridica in picioruse, cum paseste el tinandune de mana pe amandoi cum striga prin casa ta-ta ta-ta, iar cand plange spune ma-ma ma-ma si imi dau seama ca el traieste acum prin noi si noi ptr el.

Alexandru mami si tati te iubesc, tu esti fericirea noastra!


Gabi si bebe Alexandru-Ionut
19.04.2006
http://community.webshots.com/user/gabi_fer

maricar spune:

Sa-ti traiasca baietelul!Ai asteptat tu ceva vreme sa vina pe lume, dar se pare ca a meritat.Eu mai am cateva zile pana sa nasc si citesc toate povestile mamicilor de pe forum. Promit sa scriu si eu povestea mea, cand va fi cazul. Pana atunci, iti doresc sa ai cele mai frumoase sarbatori si un an plin de impliniri!

mariavlad

gabi_fer spune:

Maricar - iti multumesc ca ai ai avut rabdare sa imi citesti povestea, iti urez sarbatori fericite si nastere usoara! Sper sa se intample dupa anul nou!

Gabi si bebe Alexandru-Ionut
19.04.2006
http://uk.pg.photos.yahoo.com/ph/alex_ferf/my_photos

anasia spune:

gabi, a fost greu, dar aveti o minune de baietel, sa fiti fericiti impreuna!

anasia si Alessia Anca(14.08.2006)

pozici

mihaser spune:

Gabi ma bucur ca te-ai convins ca un bebe merita orice sacrificiu, iar acum esti o mamica implinita. Sa va traiasca puiutul ca e un scump!

Mihaela&Cristian 25.03.2006
www.dropshots.com/day.php?userid=173413&cdate=20060904&cimg=0 " target="_blank">Filmulete
Pozele noastre

kristinutza spune:

frumoasa povestea voastra! sa fiti sanantosi!

cristina, mama de radu (09.10.2005)
poze si www.dropshots.com/new.php?userid=128437&cdate=20060625&cimg=0" target="_blank">video

kim spune:

quote:

---

Initial creeata de gabi_fer


Acum, la 8 luni si 8 zile ma uit la el si nu pot crede ca el era in burtica mea si ma lovea cu piciorusul, ca s-a nascut din mine, ca ne-a adus atata bucurie, ca ne-a facut sa vedem lumea cu alti ochi, el un ghemotoc de copil.
Ma uit la el cum imi zambeste ori de cate ori ii vorbesc, cum se bucura cand vine tati de la servici, cum se sprijina de noi ptr a se ridica in picioruse, cum paseste el tinandu-ne de mana pe amandoi cum striga prin casa ta-ta ta-ta, iar cand plange spune ma-ma ma-ma si imi dau seama ca el traieste acum prin noi si noi ptr el.

Alexandru mami si tati te iubesc, tu esti fericirea noastra!

---

Felicitari! Frumoasa poveste, frumoase amintiri, ai facut bine ca ai le-ai transpus in cuvinte, cuvinte ce descriu atat de bine bucuria de a fi parinte...

KIM & printesa ALICIA (29 martie 2006)
photos

alynta27 spune:

FELICITARI! Ai fost tare curajoasa! Nu multe femei sunt in stare de un asemenea sacrificiu!

Alina-Mirela 27+ cu MARIA
Poze burtica

Pozele mele

andradap spune:

Felicitari!!! ...

Si eu astept un baietel... si mi-au dat lacrimile citind povestea ta!!! Foarte impresionant!!! Iti multumim ca ai impartasit aceste sentimente frumoase cu noi!!!

Numai ganduri bune pentru ALEXANDRU! Sa fie sanatos si sa va bucure in continuare cu zambetul lui!!!

Andrada 33+ cu Antonio

nusicasiely spune:

foarte frumos! cateodata sunt invidioasa pe ceel care au nascut separat.

gabi_fer spune:

Va multumesc fetelor ptr ca ati avut rabdare sa cititi povestea noastra. A fost greu dar totul s-a uitat acum si Alex ne aduce zilnic mii si mii de bucurii. Mamicilor care le este teama de nastere le-as spune ca nimic nu e prea greu at cand la final vor tine in brate o mica comoara. Va pup.