ce sa ma fac cu socrii
Raspunsuri - Pagina 3
magnolia spune:
Sper sa nu te superi pe mine , eu_eu , dar acum o sa-ti dau o sugestie pe care nu cred ca ai primit-o de la nimeni. Si eu ma astept si la rosii din partea celor care citesc subiectul , dar asta e parerea mea : divorteaza ! Altminteri , o sa te chinui tu toata viata , prinsa intre socrii si sotul tau , ca intre ciocan si nicovala , incercand ( in zadar , iti spun din proprie experienta ) sa multumesti pe toata lumea , dar ajungand , de fapt , servitoarea lor. Altfel , oricum , vei ajunge , dupa mai multi ani de asemenea casnicie , sa regreti ca te-ai casatorit , dar sa fie prea tarziu sa mai doresti sa-ti gasesti linistea si fericirea in alta parte . Si ce daca il iubesti TU pe sotul tau , daca el , dupa cum se vede , nu te iubeste si el pe tine suficient de mult incat sa te considere familia lui?Crezi ca nu mai sunt si alti barbati pe lume , cu parinti mai buni , eventual? 
Stiu ca ceea ce iti spun pare , la prima vedere , o lasitate , dar in povestea ta ma vad pe mine acum 14 ani , atunci cand eu am ales calea cea grea , sperand ca dragostea mea il va schimba pe sotul meu , dar , vrei sa stii ceva?- barbatii nu se schimba NICIODATA doar pentru tine , si eu nu am reusit sa demonstrez nimic , decat , eventual , ca sunt o idealista ( termen pe care il folosesc aici ca eufemism pt. naiva ) , iar acum , privind inapoi ( nu cu manie , doar cu dezamagire), cred ca era mai bine sa incerc calea usoara : sa fug cat mai departe de acest gen de oameni , sa caut alti oameni , cu care sa rezonez din toate punctele de vedere , fara eforturi mari si zadarnice ...
didi-anda spune:
magnolia nu dau cu rosii pt sfatul ce l-ai dat.intr-un fel,ai dreptate. dar pot sa-ti spun ca si sotul meu era asa,dar pana la urma si-a dat seama ca-l folosesc toti si daca nu le mai da nimic,pe nimeni nu mai intereseaza de el.si el recunoaste acum cat le-a dat,cate putea face si ca nu l-au ajutat deloc,nici cand a avut nevoie.
eu_eu, nu stiu ce sa-ti mai spun...cred ca in 6 ani,puteai sa-ti dai seama daca mai poti schimba ceva la persoana de langa tine.parerea mea este ca trebuia sa ai o discutie serioasa cu el,innainte de nunta si daca vedeai ca nu ai cu cine, nu trebuia sa te casatoresti cu el.nu stiu ce sa zic...poate trebuia sa incerci sa te impui inainte de nunta, sa vezi din partea lui ca are intentia ca tot ce face sa faca pt voi si pt viitorul vostru si abea dupa asta, sa te casatoresti cu el..in fine, acum faptul este consumat si trebuie sa ai o discutie serioasa cu sotul tau si sa vezi daca vrea sa faca ceva pt viitorul vostru. si eu i-am zis sotului ca, daca vrea sa munceasca toata viata pt altcineva si nu pt el si familia lui<adica eu si viitorii nostri copii>, sa mearga sa stea cu cei pt care munceste si carora le da bani, sa-si faca familie si copii cu ei, daca cu mine nu vrea< stiu c-am fost dura,dar el dadea la toata lumea si daca se intampla sa aibe nevoie de ceva,nimeni nu-l ajuta.numai eu eram alaturi de el,indiferent daca aveam bani sau nu.si a inteles>. a inteles asta dupa vreo 4 ani.ii era si rusine sa zica "nu" cand ii cerea cineva ceva. i-am spus ca,daca lor nu li-i rusine sa cera tot timpul,nici lui nu trebuie sa-i fie rusine sa zica "nu".
sper din suflet sa-ti rezolvi problemele astea,sa vorbesti cu sotul tau si sa ajungeti la o intelegere.
tot din suflet sper ca sotul tau sa inteleaga ca are o nevasta,tu reprezinti familia lui, o sa aveti copii impreuna, ca trebuie sa munceasca pt voi, iar peste ani,cand parintii lui vor fi batrani si nevoiasi,atunci va trebui sa-i ajute,ca-i de datoria lui sa-si ajute parintii.asa vad eu ajutorul fata de parinti...cand sunt batrani si au nevoie,s-avem grija de ei,nu cand sunt in putere,au de toate si trebuie sa muncim doar pt ei,ca nu li-i destul niciodata ce au ,iar pt noi......DUMNEZEU cu mila.... nu. muncim pt noi,pt viitorul nostru si incercam sa tinem legatura si cu parintii,s-aibe un sprijin la batranete.
sper sa ne mai scrii daca ai mai rezolvat din probleme...te pup 
Siminaf spune:
Magnolia are dreptate! Divorteaza acum, mai tirziu va fi mai greu si vei suferi mai mult!
Si eu am divortat prima data din cauza soacrei!!! Aproape asa cum povestesti si tu deapre a ta, doar ca erau niste diferente specifice. Si m-am kinuit 8 ani de zile (!), pentru ca pina la urma tot la divort sa ajung. Si citi prieteni imi tot ziceau ca mai bine divortez decit sa ma kinui! Si nu i-am ascultat!!!
E greu, stiu, dar tu acum esti presh la usha lor si atit! Si aici ma refer si la socrii, si la sotz!
Scrie aici sa te descarci si o sa fie bine, ai sa vezi!
Si inca ceva: sa nu-ti fie rusine de neamuri ca divortezi! E viata ta si doar n-o sa te chinui tu din cauza gurii familiei!
Iti tin pumnii! Te pup si sarbatori fericite! 
eu_eu spune:
Buna fetelor.
Inainte sa ma casatoresc stiam in ce ma bag...am vb cu el,i-am explicat ca daca situatia nu se schimba nu are rost sa ne casatorim,mai bine ne despartim decat sa trecem si printr-un divort....atunci a inteles ...mi-a dat dreptateso a fost ok.Si iar a inceput circul kiar inainte sa plece iar in voiaj cand s-a dus sa-i vada pe ai lui( fara mine...am ramas acasa).Sincer daca stiam nu mai faceam pasul asta.Nu mai ramane decat sa astept sa vina acasa si sa purtam o discutie si mai serioasa....ori impreuna ori separat...
Ai mei ma sustin indiferent de ce aleg , nici lor nu le convine situatia.
Mie frica sa ajung la divort ...nu de gura lumii ci ...am toate sansele sa fac o depresie ff frumoasa...poate nu sunt singura..dar psihicul meu e la pamanant.
Va pup...revin cu noutati.
danyelana spune:
eu_eu trebuie sa ai o discutie serioasa cu sotul tau si dupa aceea vei vedea ce e de facut. Ori impreuna, ori separat
CRACIUN FERICIT
"L'inspiration, c'est de travailler tous les jours."
Charles Baudelaire
Siminaf spune:
Te inteleg, ca si eu am facut o depresieeeee..... dar ce bine a fost dupa aceea, cind a trecut totul! Nici nu-ti poti imagina! Si sigur ii vei avea alaturi pe parintii tai, rudele, prietenii!
Sintem linga tine.
didi-anda spune:
eu_eu .sper sa iei o decizie inteleapta pt tine si pt viitorul tau.ce ti-am scris pana acum,nu ti-am scris din rautate.
ai spus ca s-a schimbat de cand s-a dus singuri la parinti. nu-l mai lasa singur.du-te cu el si incearca sa-ti salvezi casnicia,daca poti. sotul meu mergea la parinti si venea "montat" de-acolo. daca eram cu el,il chema in alta camera sivorbeau.ma enerva la culme si greu a inteles ca nu-i normal ce face. cand ii cereau bani,o faceau cand era numai el.el le dadea,fara sa ma intrebe ceva...cum nu le-a mai dat bani,si-a dat soacra arama pe fata si s-a luat de mine. am avut 3 "circuri" mari cu ea,vreo 100 cu sotul 
,dar am luptat pt el si nu l-am lasat "pe mana lor",sa profite toti de el si sa n-aibe nici un viitor <pt ca nimeni nu-l sfatuia sa-si puna bani deoparte sa-si ia o casa,etc>.
acum si-a dat seama si sotul cat a fost de orb.
cred ca,daca sotul tau nu le-ar mai da bani,cu siguranta ar fi foarte ofensati si l-ar cauta din ce in ce mai putin,pt ca stiu ca nu mai primesc,deci n-au pt ce sa se mai agite. crede-ma asa a fost si cu socrii mei. acum nu prea avem tangente cu ei. cand incep sa zica ceva de noi,sotul are curaj si le raspunde<frumos,fara cearta>,ceea ce inainte nu facea.ii era frica.
sotului tau ii este greu si rusine sa zica "nu".o data ce invata ca ,daca lor nu le este rusine sa ceara,nici lui nu trebuie sa-i fie rusine sa-i refuze, o sa vada cat o sa se restranga si familia si prietenii.crede-ma,c-asa a fost si la noi. si pana la urma noi am ramas impreuna si ne vedem de viata noastra. am vrut de cel putin 10 ori sa divortez, dar am zis ca nu ma las asa usor si n-o sa dau satisfactie nimanui.il iubeam si eram hotarata sa-l fac sa inteleaga ca trebuie sa deschida ochii si ca nu-i totul asa cum crede el. el saracu,avea in cap ca trebuie sa lucreze pt toata familia!
imi pare bine ca parintii tai te sustin.este foarte important. nu te pripi sa iei o decizie.incearca sa te calmezi si sa vorbesti cu sotul tau,cat mai serios posibil.
cand vorbesti cu sotul tau,intreba-l cum vede el ca va fi viitorul vostru. s-a gandit la un viitor alaturi de tine? sau se vede muncind toata viata pt altii, altii care la un moment dat,cand nu le va mai da bani,ii vor intoarce spatele. el trebuie sa inteleaga ca tu esti persoana care va sta alaturi de el si la bine si la greu..
offffffffffff, iar m-am lungit...si pe cuvant ca n-am vrut. incep sa scriu si nu ma mai opresc.
sper din suflet sa vina ziua cand ne vei scrie c-ai avut discutia cu sotul tau,c-a inteles ,ca s-a schimbat si ca sunteti foarte fericit impreuna! sper din suflet,pt ca stiu foarte bine prin ce treci si stiu ce simti. sun cu gandul si cu sufletul alaturi de tine!
magnolia spune:
Draga didi-anda , sper sa nu te superi pe mine pt. ceea ce vreau sa-i spun lui eu_eu : nu stiu de ce , dar nu mi se pare o intamplare , ci un cliseu . De ce numai femeile vor sa-si salveze casnicia? De ce numai lor li se da sfatul acesta:salveaza-ti casnicia ? Suntem noi , femeile , atat de vulnerabile incat , fara masculi , nu reprezentam nimic in societate? De ce prietenii barbatilor , intr-o situatie de criza , le spun sotilor nostri: las' ca cunosc eu o tipa....( cacofonie intentionata) ... care te va face sa o uiti pe fosta! -in timp ce femeilor li se spune:salveaza-ti casnicia , cat se mai poate inca!Adica , de ce sa nu incerce sotul sa-si salveze casnicia , ca doar nu a luat o amarata de pe marginea santului si a facut-o boieroaica!!!! Dupa cate am inteles eu , personajul feminin in cauza este o femeie frumoasa , inteligenta si desteapta , de ce ar trebui ea sa incerce sa salveze ceva ce nici macar nu exista?( dupa umila mea parere )Draga eu_eu : fugi! da' fugi cat poti tu de repede si cat poti tu mai departe!!!! Cine te merita , te va gasi ! Cu drag , magnolia ( neagra).
kasemada spune:
Sunt intru totul de acord cu Magnolia. La fel e si la noi in familie, tatal meu e tot asa.
Am sa ma lungesc putin, dar familia mea e un exemplu care poate ti-ar da de gandit.
Tatal meu a crescut la tara intr-o familie simpla de tarani fara studii fara nimica, preocupati doar de pamanturile si animalele lor, iar mama intr-o familie educata de muzicieni, printre familiile de elita ale Timisorii (avea tot ce isi putea dori: inteligenta, frumusete, educatie,bani,etc,etc).
Si uite ca asa a vrut Dumnezeu ca cei doi sa se intalneasca printr-o cunostinta comuna. Tata a fost un barbat frumos in tinerete si avea stilul lui de a fi sarmant chair daca era destul de ''stangaci''. Cand a mai dus-o pe mama si pe meleagurile lui natale (o zona super de munte nu prea departe de Lugoj) a cucerit-o de tot. In familia lui toti erau cumsecade si de treaba (un timp era ca un refugiu pt mama care nu mai avea parinti), mai putin mama-sa care domnia toata familia cu o rautate de nedescris, si nimeni nu avea dreptul sa spuna ceva sau sa ia o decizie fara ea (acum e singura care mai traieste-si tata-miu bineinteles). Si uite ca asa s-au casatorit. Mama nu mai avea nici bani,ca platise toata nunta, le daduse lor sa isi construiasca ccc casa ca nimeni altii in sat (primind cuvantul de onoare a ''minunatei bunici' ca va primit banii inapoi---din parti) si a cumparat doar din banii ei apartament in Timisoara.
O vreme au locuit la tara cu socrii, timp in care tata lucra intr-un sat vecin. Castiga f bine, dar cum primea salariul il dadea la maica-sa fara nici o explicatie fara nimica (i se parea normal) apoi se milogea la ea sa ii dea cativa bani sa isi cumpere tigari. Mama sau ceilalti membri ai familiei nu aveau oricum nici un cuvant de spus.
Uite asa mama a ramas insarcinata cu fratele meu, si ca sa nu se chinuie la sat, a plecat in Timisoara, si tata a ramas cu mama-sa, dandu-i in continuare toti banii.
Situatia nu s-a schimbat prea mult nici in ziua de azi (dupa 25 de ani de casatorie, timp in care mama s-a luptat neincetat sa il schimbe, dar degeaba) Nu ii mai da salariul, dar ii cumpara din banii lui de toate cand se duce la ea (mai mentionez ca ea are f multi bani din pensie,pamanturi inchiriate,etc,etc) si bineinteles ca de la ea nu vede nici un ban. Daca are nevoie de bani prefera sa se imprumute de la straini si daca in cazuri exceptionale ia de la ea, nu are liniste si pace pana nu ii da pan la ultimu ban inapoi. Nu de putine ori a lasat-o pe mama singura de sarbatori sau in concediu, ca mamica lui scumpa se simte singura,sau are nevoie de o sluga in casa.
Na ce sa mai vorbim.....Imi cer scuze ca m-am lungit atata, dar poate povestea familiei mele iti va deschide ochii. Chiar daca il iubesti, trebuie sa te gandesti la tine in primul rand, sa nu ajungi dintr-o femeie frumoasa si desteapta, o sluga si o victima chinuita a soacrei tale. Daca sotul tau la varsta pe care o are nu se poate dezlipi de mamica lui, nu ai sa poti sa il schimbi niciodata, nici macar daca veti avea copii. Pt el mama va fi intotdeauna pe primul loc.Cuvantul, parerea sau decizia ta va venit intotdeauna pe locul 2. Mai mentionez ca tatal meu nu e singurul caz pe care il cunosc, e unul din multele. Nu spun ca familia noastra trebuie sa fie o regula, dar cred ca acuma esti la o rascruce si inca mai ai posibilitatea sa alegi drumul cel bun.
Iti urez mult succes, Dumnezeu sa te ajute sa iei decizia corecta,si sa iti indrume fiecare pas si decizie in viata!
ralualexandrei spune:
Imi pare rau sa vad ca nu sunt singura care a trecut prin asa ceva.Eu am actionat simplu din instinct,cand am simtit ca nu mai suport mi-am luat copilul si am plecat iar cand a venit dupa noi i-am dat si verigheta de pe deget poate asa o sa se sature si ma-sa si i-am spus ca pana nu se schimba nu mai vreau sa stiu de el.Din fericire s-a schimbat,nu pe loc si nu imediat insa s-a schimbat,au trecut 9 ani de atunci insa el a deschis ochii si a vazut ca nu era decat o vita in jug alaturi de fratele lui care inca se afla sub dominatia lor si care nici pana acum nu si-a facut viatza lui.
Sa-ti dea Dumnezeu gandul bun si sa fie totul bine.
Andra ,mamica lui Robert , a Mariei si 
28+ 
album no1 album no2 albumul no3