O Gaza....

Povestea noastra incepe in 2002..iulie2002.....
Dupa 8 luni de asteptari,emotii si nerabdare am decis sa plec la parintii mei in provincie sa nasc.(Eu si sotul meu am decis asta. Fiind singuri in Bucuresti si avand toate rudele in provincie am hotarat ca ar fi mai bine sa am pe cineva aproape la nastere ).Si asa a inceput totul...cautarea unui medic bun,care sa fie la orice ora din zi si din noapte disponibil,emotiile ultimei "sute de metri"...Si a venit si dimineatza zilei de 2 iulie,cand gaza noastra ,desi fusese anuntzata pentru data de 6 iulie ,s-a hotarat sa navaleasca in aceasta lume...Am mers la maternitate plina de emotie si bucurie...Nu au mai contat durerile,neprofesionalismul ginecologului(care desi isi primise "dreptul") a plecat fiind convins ca nu nasc pana seara...La ora 12 ,cu ajutorul moasei,am nascut..si mi-am vazut prima data gaza:Mircea-Stefan.. Un copil de 3,5kg si cu un scor de 9..Am plans si ras de fericire..Era cel mai dorit si iubit copil dupa pamant...Am fost mutata la salon cu bebelusul langa mine..Eram cea mai fericita mamica din lume,dar..ceva nu era tocmai in regula..Privirile asistentelor,intrebarile medicilor daca cel mic imi pare ca seamana cu cineva din familie,m-au facut sa inteleg ca se intampla ceva...Ajutata de o "pila" din maternitate am ajuns insfarsit sa o conving pe medicul pediatru sa vorbeasca cu mine.Nici acum nu pot si probabil nici peste 50 de ani nu voi uita vorbele acestei doctorite?pediatru??:'Mamico(acest diminutiv este folosit in maternitate,fara nici un nume),copilul tau are Sindrom Down.Este retardat mintal,nu va trai mai mult de cateva luni,sau daca va trai nu va sta singur in fund,nu va merge,va fi o leguma.Oricum nu depaseste varsta de 10 ani!Sfatul meu e sa-l lasati la Leagan..Va vad oameni cu stare,educati,sunteti tineri,puteti avea oricand un copil sanatos...de ce sa va legati la cap cu asa ceva?"
In acel moment am simtit ca intreaga cladire pica pe mine..Eram la etajul 5 si ma uitam afara gandindu-ma de ce nu sar.,viatza mea nu insemna nimic fara acest copil..In urmatoarele 10 min mama mea a intrat in rezerva(chemata de acea"pila") si a incercat sa ma imbarbateze..Deabia m-am linistit un pic si usa rezervei s-a deschis si a intrat o doamna inauntru intreband cine e mamica X..eu eram...Am fost chemata la masa sa semnez niste documente..Mama mea a intrebat ce documente si doamna aceea ne-a raspuns ca e asistent social si ca a venit cu actele ca sa renuntz la copil sa-l las in orfelinat..Am inceput sa urlu si am lesinat...Mama a dat-o afara imediat spunandu-i raspicat ca indiferent cate zile are copilul si le va petrece alaturi de familia lui nu intr-o institutie..Ulterior doamna respectiva a revenit cerandu-si scuze,fiind si dansa foarte shocata deoarece a crezut ca medicul pediatru!!?? a chamat-o cu acordul meu..(da a-ti auzit bine,medicul pediatru o chemase!)Au urmat 5 zile de cosmar..din cauza consumului nervos nu am putut fi externata dupa 3 zile ,am facut hemoragie..Am cautat si opinia unui al doilea pediatru,seful sectiei,un domn foarte de treaba dar care nu ne-a putut spune mai multe..Tot ce stia despre copiii cu Sindrom Down era dintr-o carte(pe care ne-a si aratat-o) din 1979!!!!Timp de 5 zile aproape toate cadrele medicale,infirmiere,etc veneau si ma intrebau cu mirare"chiar il pastrezi?de ce?"....O singura asistenta in varsta si moasa cu care am nascut au incercat sa ma incurajeze si sa ma menajeze(asa cum era normal pentru o lauza!)
Am plecat acasa extenuata de plans si mai ales de nesomn..Toate zilele si noptile dupa aflarea vestii,mi le-am petrecut in maternitate pazindu-mi copilul..Aveam deja un fel de paranoia ca vor veni sa mi-l ia..Acasa am dormit 2 zile,timp in care mama mea mi-a pus copilul la san din 3 in 3 ore...Am plecat din maternitate cu un singur gand...Sa imi botez copilul sa nu moara nebotezat!
Intre timp am pierdut laptele si mi-am trecut copilul pe lapte artificial..Stateam ore insir privindu-l cat de mic si frumos este si intrebandu-ma:De ce??De ce noua??
Am refacut atunci toate cele 9 luni de sarcina,cautand daca am facut vreo greseala,daca am mancat ceva gresit..
Ore in sir m-am certat cu Dumnezeu..Cum sa nu te consumi cand tie care ti-ai dorit atat de mult acest copil si care ai fost o gravidutza model ,ti se intampla asa ceva,si vezi in maternitate femei cu cate 3-4 copii abandonati, care fac copii in continuare doar pentru ca nu stiu ce e o metoda contraceptiva??Asa au trecut primele 2 luni .Cu multe intrebari si freamat interior...dar cu un imens suport moral din partea familiei..Parintii mei pot spune ca au fost cei care m-au salvat,care mi-au dat puterea de a lupta pentru Mircea..Acolo,in acel mic orasel de provincie,unde mergeam,la orice medic,eram privita cu compasiune..Imi venea sa strang lumea de gat cand vedeam privirile pline de mila..
Apoi in septembrie,impreuna cu sotul meu am hotarat ca e timpul sa revin acasa,in Bucuresti...Aici eram un pic pierduta..nu aveam medic,nu stiam cu cine sa vorbesc,etc..
O prietena de familie mi-a recomandat un doctor ORL bun,deoarece Mircea facuse o otita(nu fusese curatat bine la nastere in urechi!)).Asa am ajuns la Budimex..Aici specialistul ORL,vazandu-ma atat de pierduta m-a intrebat daca am un medic bun pentru copil,si cand a auzit ca nu ,mi-a recomandat unul...
Si asa l-am cunoscut pe Domnul doctor Stanciu....Nu stiu daca voi putea vreodata sa ii multumesc pentru tot..
Cand am mers prima data la dansul ,primul lucru care l-am intrebat a fost cat mai are Mircea de trait!L-am shocat..Si-a dat seama ca sunt distrusa si m-a invitat sa vorbim...Printre lacrimi si hohote i-am povestit tot..Era shocat si se inchina..La sfarsit m-a intrebat daca sigur nu am nascut intr-un sat din creierul muntilor!!Nu putea crede ca in 2002,asa ceva se putea intampla intr-o maternitate a unui oras municipiu de judetz!
Am mers la analize unde am aflat ca Mircea are un mozaicism(parte celule sanatoase,parte celule cu Down),ca nu prezinta malformatii..
Am inceput sa invatzam ce inseamna Sindrom Down..Ca acesti copii,desi sunt mai inceti ,pot fi ajutati si integrati in societate...Ca anual foarte multi copii cu Sindrom Down se nasc in lume si in Romania,fara a avea vreo cauza reala..
Astazi Mircea are 4 ani..merge,rade,alearga si chiar vorbeste cateva cuvinte...E un copil ca toti copiii,poate un pic mai incet dar un copil nu o leguma...Mereu cand mergem la Dr.Stanciu imi spune sa trimit o scrisoare la "pediatra lui peste"sa vada cum arata copilul careia ea era sa-i rapeasca orice sansa..Pentru ca,si dansul ca si mine crede ,ca fara familie,intr-un orfelinat Mircea s-ar fi pierdut pe drum si n-ar fi avut nici o sansa... Stau si ma intreb ce s-ar fi intamplat daca in locul meu,era o femeie de la tzara,fara educatie,una din multele femei care pe langa celelalte lucruri vad in viitorul copil si o mana de lucru,un viitor ajutor la camp...
E mult de luptat,poate chiar toata vitza dar credeti-ma ca merita!Zambetul gazei noastre,pupicul lui,si fiecare sunet scos e o victorie care ne face sa continuam...
M-am impacat cu idea si cu Dumnezeu...Imi place sa cred asa cum spune mama mea"ca poate am fost alesi ca parinti pentru Mircea tocmai ca Dumnezeu stia ce mult il vom iubi....
Am un copil superb care ma face foarte fericita..Multi raman uimiti vazandu-ma rzand ,pentru ca pentru multi ideea de a avea un copil cu probleme e ca o pedeapsa si ma compatimsc,dar noi suntem chiar fericiti...Undeva acolo sub soare e un loc si pentru Gaza mea...Ne dorim doar sanatate si un dram de noroc pentru ca in rest asa cum am spus cand am aflat de problema lui Mircea"daca lumea nu il accepta eu voi creea o lume pentru el..."
Va imbratisam cu drag....





Mircea si Anne

http://uk.pg.photos.yahoo.com/ph/anemarie4u/my_photos

ancadragoman spune:

Iubita sa va traiasca puisorul si sa va bucurati de el.
Din pacate in acesta tara exista medici de tot....si isi permit sa faca orice.
Eu va doresc tot binele din lume si multa sanatate.
Pupicei ptr Gaza ta

anca
poze nunta
asteptam gemenii....

dana_ene spune:

Anne, sa-ti spun ca ti-am citit povestea cu lacrimile-n ochi.
Ai un copil SUPERB!

Se vede cat este de iubit, cat este de fericit.
Va doresc tot binele din lume pentru ca il meritati !

Cumplit este neprofesionalismul unora care se numesc "medici". Am trecut si eu printr-o in urma careia puteam sa raman fara fetitza cea mare tot din cauza unei individe care a pus un diagnostic neadevarat.



Daniela mamica de Oana Maria (2 sept. 2003) si Roxana Elena (7 febr. 2006)

www.copilasi2006.3x.ro/" target="_blank">SPIRIDUSI DE IANUARIE-FEBRUARIE 2006
www.nazdravani.ro" target="_blank">NAZDRAVANI DE AUGUST-SEPTEMBRIE 2003

cristina26 spune:

Anne, stiu povestea voastra dar de cate ori o citesc plang... imi amintesc de noi (la noi nu a existat partea cu dr.)... dar a existat compatimirea din ochii oamneilor...
Mircea e un copilas minunat... Va iubesc din tot sufletul!

What we have once enjoyed we can never lose... all that we love deeply becomes a part of us" - Helen Keller
Cristina mama ingerasului Paul

copilul meu e ingeras

www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=b2d4d0366fd97a7fe09e3&skin_id=0&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">filmulet

catty spune:

Iubita mea, sa iti traiasca GAZA si sa va bucurati de ea. Stiu ca a fost greu si ca inca va este greu, dar DD va avea grija de voi si totul va fi bine.
Pupici micutului tau si voua pt ca sunteti niste parinti extraordinari.

catalina

"Uneori ai suferit prea mult ca sa ai dreptul sa nu spui niciodata SUNT PREA FERICIT"

Mirunaa spune:

Acum ma uit la pozele cu baietelul tau.Este un copil absolut frumos si dulce!
Sunteti niste parinti deosebiti.Sau poate sunteti niste parinti asa cum ar trebui sa fie toti parintii....
Sanatate multa va doresc si Sarbatori Fericite!


Toate cele bune!

NicoletaB spune:

trista poveste
m-a induiosat pana la lacrimi
sa va dea dumnezeu fericire si numai impliniri!

acina spune:

Scumpa am vazut poze cu baietelul tau vesel si fericit .
Sa va traiasca si sa va bucurati alaturi de el.


Anca si Andrei(13.02.2006)

Pozele Noastre
Buburuzul Mic

anelis4u spune:

Multumesc mult la toti de aprecieri si urari....Si voi sa va bucurati de minunile voastre si sa va ganditi mereu ce norocosi sunteti si sa va doriti:Sanatate!
Am scris povestea gazei mele pentru ca acum de sarbatori ma napadit nostalgia un pic si am vrut sa va arat cat de recunoscatoare sunt pentru ce am..
Poate multi ma compatimesc dar sincer nu e nevoie..Suntem sanatosi si fericiti si asta inseamna ca avem totul
Va imbratisam cu mult,mult drag

Mircea si Anne

http://uk.pg.photos.yahoo.com/ph/anemarie4u/my_photos

monalac spune:

anne,te admir pt puterea si curajul de care ai dat dovada.iti felicit si parintii,care au fost alaturi de tine si care te au sustinut,poate alti parinti ar fi fost primii care ar fi spus mamei sa si abandoneze copilul si sa faca altul...crede ma,stiu despre ce vorbesc...sarbatori fericite alaturi de gaza voastra si sa fiti sanatoasi!

anelis4u spune:

quote:

---

Originally posted by monalac

anne,te admir pt puterea si curajul de care ai dat dovada.iti felicit si parintii,care au fost alaturi de tine si care te au sustinut,poate alti parinti ar fi fost primii care ar fi spus mamei sa si abandoneze copilul si sa faca altul...crede ma,stiu despre ce vorbesc...sarbatori fericite alaturi de gaza voastra si sa fiti sanatoasi!

---

Multumesc mult asemenea si deabia astept finalul povestii tale....Sarbatori fericite si numai impliniri...
Va imbratisam cu drag

Mircea si Anne

http://uk.pg.photos.yahoo.com/ph/anemarie4u/my_photos