Când copilul nu aude şi nu vede…
Raspunsuri - Pagina 9
andruscka spune:
Andrada am atasat cateva poze special pentru tine.
Ce faci? Sa stii ca Andra iti multumeste in felul ei pentru jucarii.
Cristina draga mea la gradinita am vazut ca au ceva si stiu ca se lucreaza.Ca drept dovada uite Andra are de-abia o luna de cand merge la gradi si deja a inceput singurica sa mearga pe acasa (ce-i drept sa aiba un sprijin), dar nu mai vrea sa mearga cu noi de manuta decat foarte rar sau atunci cand intra in panica.
In rest nu sta toata ziua locului.
Dupa ce si-a facut ritualul de dupa baie in timp ce ma jucam cu ea m-am uitat la piciorusele ei mai exact la talpi si cand colo ce sa vezi?
Andruscka mea avea batai in talpa de la mers.
Ea niciodata nu a mers mult ca acum si ma gandesc ca ea nu e obisnuita. asa dintr-odata.
In rest suntem bine asteptam cu nerabdare ziua de luni.
Andruscka
http://photos.yahoo.com/ph/pompipetre/my_photos
Milena Surdu spune:
Cristina, iarta-ma ca-ti raspund atat de tarziu. Pana de curand as fi considerat ca intamplarea mi-a scos in cale anumiti oameni, ca m-am legat sufleteste de ei dintr-un capriciu... acum cred ca toate au un rost, dincolo de intelegerea noastra. Cunosc mai multe persoane cu handicap care au reusit exemplar in viata... doi dintre prietenii mei, cunoscuti cu muuulti ani in urma, sot si sotie, ambii cu probleme de vedere, el total nevazator. A terminat o facultate, cu master in istorie, iar in prezent e profesor de istorie la Scoala de nevazatori aici, in Cluj. De asemenea, am cunoscut o alta mamica, tot de copil nevazator, acum vreo 4 ani, era atat de fericita atunci, fiul ei tocmai absolvise facultatea... Alta prietena draga mie, cu care tin strans legatura, nu aude si nu a auzit vreodata, dar demutizata, lucreaza in prezent la o firma straina de software si se descurca minunat. Mai greu e cu viata sociala... Dar sunt toti niste oameni extraordinari, cu o vointa cum n-am vazut, desavarsiti moral, mereu zambitori si increzatori in ei. Cand am primit diagnosticul de surditate pentru Mara, la 2 luni, prietena mea a fost cea care m-a incurajat si m-a invatat cum sa interactionez cu ea.... si CULMEA! a zis sa-i vorbesc mereu, dictia sa-mi fie fara cusur, iar cand ii spun ceva sa ma asigur ca sunt exact in fata ei, iar ea ma VEDE ca-i vorbesc... de asemenea mi-a mai spus ca toate celelalte simturi o pot ajuta sa compenseze... si s-o ajut sa si le cunoasca cat mai bine... ce mai, a fost o prietena adevarata... am sa iau legatura cu ei, sa-i intreb CUM de au reusit sa invete in scoli normale...
paula2003 spune:
Este atata durere in jurul nostru. Eu fac recuparare cu Alexa intr-o scoala de surzi, recuperare intr-una de nevazatori.....si ma gandesc mereu cat de tristi poat fi acei parinti ca au o astfel de durere si cat de fericiti sunt cei ce se si realizeza. La Sambata de Sus este un preot(imi scapa numele), am fost la el cu fetita...este foarte deosebit, nu vede dar este un inger viu, un geniu si mereu ma gandesc cat de tristi pot fi parinti lui, sau au fost cand s-a nascut si ce mare spiritual, intelectual a ajuns fiul lor. Mereu ma gandesc la el si cred ca este un norocos, fericit ca poate ajuta pe alti.
Paula & Alexa(13.12.2003) & Paul(03.01.2006)
cristina_t spune:
Milena, mie viata nu mi-a adus in apropiere asemenea persoane, sau cine stie, poate m-am ferit eu instinctiv, asa cum o facem aproape toti, speriati de tot ce iese din "normalitatea" asta calduta.
Stiindu-i pe acesti oameni, ai putut accepta mai usor ideea de a avea un copil cu probleme - aflasei deja ca fericirea, si poate chiar excelenta, nu sunt apanajul nostru, al normalilor. Si mai mult decat atat, sfaturile prietenei in cunostinta de cauza te-au ajutat s-o smulgi pe Mara din "lumea" in care era inchisa.
Si pentru copiii nostri cred ca este importat sa cunoasca persoane asemeni lor... citeam o poveste a unui tatic - fiul lui nu vedea, si initial credea ca toti oamenii sunt ca el. Apoi, pe la 5-6 ani, a inceput sa realizeze ca el nu e la fel ca tatal (de fapt sa suspecteze ca tatal e cel anormal) si a aflat asa ca sunt si oameni care vad cu ochii, nu cu mainile. Apoi intreband despre fiecare cunoscut cum anume vede, a aflat ca majoritatea lor vedeau cu ochii, si ca el era cel "altfel". Si in punctul asta tatal zice asa: multumesc lui Dumnezeu ca printre cunoscutii nostri erau si copii si adulti nevazatori, pe care baietelul ii cunoscuse si ii iubea deja, incat nu s-a simtit singur sau pedepsit. Copiii nevazatori pe care ii stia erau buni si chiar ii iubea, ca si pe aceia care vedeau, asa ca s-a putut simti bine sa aiba ceva in comun cu ei.
quote:
Originally posted by Milena Surdu
am sa iau legatura cu ei, sa-i intreb CUM de au reusit sa invete in scoli normale...
Mi-e teama ca au invatat in scoli speciale, si numai facultatea a fost normala. Dar vezi tu, eu nu pot fi de acord sa-mi trimit copilul in clasa intai la sute de km de casa (ca acolo e scoala speciala). Si nici daca scoala ar fi la doi pasi de casa, nu cred ca i-ar prinde bine izolarea in scoala aia.
Si de-aia intrebam daca exista in Cluj experienta cu asemenea copii cu deficiente de vedere care sa mearga in scoala normala, dar sa primeasca in plus suport de la specialistii scolii speciale (ar tb sa primeasca anumite dispozitive, si sa aiba si acel "curriculum extins", adica sa faca in plus ore de orientare si mobilitate, educatie senzoriala, si ce o mai fi).
cristina_t spune:
andruscka, imi pare bine sa aflu de bataturi :-)
sper ca Andra a avut azi o zi minunata la gradi! fiica-mea l-a primit de doua ori in vizita pe baietel, are si numarul lui de telefon , noroc ca nu stie inca sa-l formeze
andruscka spune:
Cristina ce ne facem cu fetele astea? hihi
Ma bucur ca fetitei tale ii merge bine la gradi si ca si-a facut prieteni.
Aseara Andra s-a culcat devreme iar dimineata era prezenta sa mergem la gradi,n-a fost nevoie s-o trezesc eu, s-a trezit singurica.
Acum a luat-o sotul meu pe Andra de la gradi si mi-a povestit ca dna educatoare era multumita de ea (eu sunt la servici acum)
A spus o poezie singurica (fara sa fie ajutata), s-a jucat cu cubuletele si tot timpul in cautare de ceva nou.
Prietenul ei George nu a fost azi la gradi.
Andra mi-a facut mie o surpriza, stie sa numere pana la 100 si nu-mi aduc aminte sa fi invatat-o decat pana la 30.
La capitolul memorie sta f.bine, nu mai poti s-o pacalesti cu povestile, pe care ea le stie deja.
Andruscka
http://photos.yahoo.com/ph/pompipetre/my_photos
cristina_t spune:
andruscka, ia uita-te la pozele astea:
http://www.essmi-nevazatori.ro/index.php?command=galerie
andruscka spune:
Cristina ce supriza mi-ai facut!
Uite mie nu mi-a dat prin gand sa caut foto cu centrul ESMII.
Sper ca ai vazut ca era si Andra acolo
Multumesc muuuuult de tot
Andruscka
http://photos.yahoo.com/ph/pompipetre/my_photos
andruscka spune:
Si trebuie sa-ti spun si care este George
E cel care sta in spatele Andrei pe scaunel (
) hihihi
Andruscka
http://photos.yahoo.com/ph/pompipetre/my_photos
cristina_t spune:
te corectez, e cel care sta linaga Andra in TOATE pozele