Relatie la distanta

Ma gandesc ca poate unele dintre voi va aflati in prezent sau v-ati aflat pentru o anumita perioada in trecut intr-o alta localitate sau poate chiar o alta tara decat partenerul vostru (sot sau prieten). Cum va/v-ati descurcat?

Eu sunt impreuna cu prietenul meu de trei ani si ceva, anul trecut au fost vreo patru luni cand a trebuit sa stam despartiti, acum din nou din august.. in orase diferite, ne vedem cam o data la trei saptamani, vorbim la telefon in fiecare zi, uneori de mai multe ori pe zi. In anul care urmeaza va fi si mai greu, vom fi in tari diferite si ne vom vedea cam o data la trei luni, si nici de vorbit la telefon nu cred ca ne vom mai permite atat de des..

Mi-e greu si mi-e teama uneori ca atat de mult timp la distanta si-ar putea pune amprenta intr-un mod nu tocmai fericit asupra relatiei noastre.
Vorbim despre aproape orice la telefon, dar nu e acelasi lucru cu a fi fata in fata cu el, a-l tine de mana si a-l privi in ochi, sau a-l imbratisa.
Iar cand ne vedem, pentru ca incercam sa comprimam trei saptamani intr-un weekend, iese ori ori iese cu scantei, asteptari poate prea mari, tensiune si de aici conflicte. Pe care incercam sa nu le lasam nerezolvate, dar totusi..

Nu mai spun ca am auzit diverse comentarii de la terte persoane ca, mai ales cu anul asta in care urmeaza sa fim in tari diferite si sa ne vedem asa de putin, pot sa pun cruce relatiei. Incerc sa nu acord atentie, dar adevarul e ca un ghimpe miculet, undeva, este.

Lai

Oana C spune:

Instinctul iti spune de cele mai multe ori adevarul. Asa ca daca simti un "ghimpe", e mai bine sa regindesti situatia.
Cit timp veti fi despartiti anul viitor? Aveti vreo sansa ca sa fiti impreuna tot timpul? Daca da, e bine. Daca nu, eu cred ca mai bine ramineti amici (si pentru tine si pentru el). Mai ales ca ti-e doar prieten acum. Daca ati fi fost casatoriti ar fi fost diferit.
Parerea mea si din proprie experienta. Tu faci cum simti.

Oana si Eva (29 iunie 2005)
Poze cu Eva

Ramona J spune:

Noi am trecut prin asa ceva si nu au fost probleme. O data nu ne-am vazut vreo sase luni, asta a fost cel mai greu.
Anul trecut ne-am vazut poate trei luni in total. Intr-un fel chiar a fost benefica pentru relatie perioada asta.
Dar sint situatii si situatii. E ciudat ca iti si pui problema in felul asta, ma gindesc ca esti nesigura pe relatia voastra.
Eu nu m-am gindit prea mult la ce s-ar putea intimpla, planuiam mereu intilnirea urmatoare. Apoi vorbeam zilnic pe internet, ne vedeam, povesteam...
Nu e usor, dar nici imposibil. Mi-am amintit acum ca bunicul meu a facut trei ani de armata, fiind proaspat casatorit.
Sper sa fie bine, trebuie sa ai si tu mai multa incredere in voi.

The best thing you can do for your children is to love your wife.

ymcar spune:

S-a mai discutat o data asta, pe larg, relativ recent. Poate iti spune un moderator unde sau poate ai timp sa cauti...

My life stinks

turturica spune:

lai, propria mea experienta cu relatie la distanta s-a sfirsit prost. Chiar daca eram convinsa ca relatia noastra e solida si eram impreuna de 7 ani, chiar daca am incercat sa pastram contactul prin internet si telefon, n-a mers. Dupa 6 luni de distanta ne-am regasit mai straini unul de altul, dupa un an si jumatate am pus punct.
Chiar pot sa-ti fac o mica statistica, am fost aproximativ 7 colegi cu partenerii/partenerele in alte tari si relatia unei singure persoane a supravietuit.
Nu pot sa-ti spun acum care a fost cauza, cred ca pur si simplu distanta a fost un test pe care noi nu l-am trecut. Asta nu inseamna ca in cazul vostru va fi la fel, cred ca pina la urma depinde de fiecare relatie in parte.
Eu iti doresc sa fie cit mai bine pentru voi

Gabi_K spune:

Lai, de ce nu incerci sa rezolvi sa nu fie relatie la distanta?
Careva dintre voi ar trebui sa renunte la jobul actual. Mai sunt si alte locuri de munca, si bata-l vina de job, ca nu-i asa de important, ca si persoana iubita.

ex- gabibarta

josefine spune:

pentru mine a fost foarte greu. eu eram in NY, iar el in Bucuresti. si am stat asa vreo 3 ani, cand ne vedeam numai in vacante ( iarna si vara) cand plecam din bucuresti, ma gandeam la urmatoarea data cand pot sa vin. faceam planuri impreuna, aveam si un fel de calendar care imi numara zilele si orele. dar, vorbeam in fiecare zi pe skype sau orice mergea mai bine in momentul respectiv si eram foc si para cand nu aveam internet ( si invers, cand nu avea el) erau momente cand ma gandeam ca fara internet nu stiu ce as fi facut. probabil as fi scris scrisori, l-as fi sunat, dar banuiesc ca ar fi fost mult mai dificil asa.
imi permit sa iti dau niste sfaturi:) la noi au fost 7 ore diferenta de fus orar, dar de cele mai multe ori stateam noaptea. cel mai greu pentru el a fost, ca se acomodase la programul meu. noaptea lui era ziua mea si stateam impreuna.
- sa te asiguri ca ai o conexiune de internet buna, el la fel, ca sa puteti vorbi in fiecare zi. chiar numai putin.
- din cand in cand, sa ii faci cate o surpriza (o poza cu voi, o melodie), ca sa iesiti din rutina
- presupun ca el ramane in state. daca e asa, ii poti scrie si sms-uri gratis, tot de pe internet, ca sa simta el ca esti prezenta oriunde ar fi:) nu sa-l controlezi, dar asa cate un mesaj cand te gandesti la el.

daca merita, trebuie sa lupti. noi acum suntem impreuna si nici ca ne mai despartim:)

Luna1 spune:

Noi am fost in situatia asta doi ani. Sotul (pe atunci doar prieten) la Londra eu la Bucuresti. Ne vedeam cel mai devreme la doua luni insa au fost si pauze de patru luni si cinci luni. Nu pot sa-ti spun ce mi-au auzit urechile. Mai ales ca aveam un coleg de serviciu care ma "curta" iar eu o tineam pe a mea una si buna ca eu am o relatie. Toata lumea, de la cunostinte pana la prietena mea cea mai buna si chiar si mama incercau sa ma influenteze sa renunt. Nu urat binenteles insa mama imi zicea ca eu nu am viata doar asa serviciu si casa si iesit cu prietenele in loc sa am si eu un om al meu, prietena mea cea mai buna imi zicea ca totusi s-ar putea sa fac o greseala avand pe cineva care chiar ma dorea la doi pasi iar eu visam la ceva inexistent, m-a sfatuit pana si sa incerc sa merg in paralel ca nu au cum sa afle unul de altul, ca sigur nici el nu e sfant aici, insa tot nu am vrut. Am avut incredere in noi, in faptul ca, contrar spuselor altora exista un "NOI" si l-am iubit enorm iar el la fel. Dupa doi ani si jumatate ne-am casatorit si crede-ma stiam eu ce astept. M-am casatorit cu cel mai potrivit barbat pentru mine, suntem perfecti impreuna si nu putem sta unul fara altul acum.

Normal ca am avut indoieli, mai ales cu diavolitele de prietene la ureche, mai ales cand simteam nevoia sa ma ia in brate si pe mine cineva, sa ma sarute, etc. Insa in astfel de momente ii trimiteam mesaj sau il sunam si imi reaminteam pe cine iubesc.

www.alina-jaime.co.uk/main.php" target="_blank">poze

Alynutza spune:

Lai, pentru noi asta a fost exact chestia care ne-a sudat relatia. Ne cunosteam doar de 3 luni, eu imi depusesem dosar pt State cu ceva timp inainte sa-l cunosc pe el. Mi-a fost teama si sa-i spun, si cand i-am spus ca am dosar depus, mi-a spus doar ca vom vedea daca voi pleca. Cand am plecat (exact la aniversarea de 3 luni) mi-a spus ca ma asteapta. Si ... m-a asteptat, iar azi suntem casatoriti. A fost ingrozitor de greu, n-am de ce sa mint, am stat 6 luni acolo, vorbeam la telefon cam 1 data pe saptamana, iar inspre final, mult pe mess. Au fost zile cand turbam de dorul lui, dar asa greu cum a fost, a trecut, si cand m-am intors acasa si ne-am regasit a fost . Faptul ca o asa distanta pe perioada aia de timp n-a reusit sa ne altereze sentimentele a fost pentru mine un semn. Dar a contat foarte mult ca am si avut incredere unul in celalalt.

Din pacate asta nu e regula fixa, am auzit si de cazuri in care distanta a dus la despartiri. Cred ca e cel mai bine sa discuti cinstit cu el. Insa e clar ca un risc tot va asumati, indiferent cat de cinstit discutati, nu se stie niciodata ce surpriza iti poate rezerva viata (tie sau lui).

giulia71 spune:

Am stat in primavara din cauza unor pb de sanatate ale mele cam doua luni despartita de sotzul si a fost ingrozitor si asta in conditiile in car vorbeam zilnic de doua ori la telefon!
Atunci mi-am dat seama ca il iubesc enorm si ca nu as rezista fara el!
Nu as mai repeta experienta asta niciodata, nu..no way!

Sa auzim de bine ;)

crisu79 spune:

prietenul meu tocmai a plecat azi in alta tara si o sa ne vedem abia in mai cand ma voi duce si eu la el, stiu ca o sa-mi fie ingrozitor de greu fara el, nmai ales ca eram obisnuiti sa petrecem foarte mult timp impreuna, dar cred ca despartirea asta nu va face decat sa intareasca si mai mult dragostea noastra, care este oricum solida, si ca vom trai numai pt momentul revederii.privesc si partea cealalta a problemei si ma gandesc ca o sa am timp mult mai mult pt prieteni, pt mine....am un job care imi ocupa destul de mult timp si imi mananca destula energie....
internetul si Skype-ul ne vor usura si mai mult situatia
deci, capul sus, ca se poate....daca amandoi va doriti asta si lasa vorbele care iti provoaca "ghimpi"
sa auzim de bine