mezalianta...
Raspunsuri - Pagina 7
coraly spune:
Si eu cred la fel. Desi te temi sa arunci vina asupra mamei tale, o mare parte din vina ea o poarta.
Te-ai lasat dominata de ea toata viata, si acum faci la fel. Pentru inceput ai putea sa pui piciorul in prag, si sa areti ca te poti descurca si fara ei.
Si ce daca sotul nu se ridica la asteptarile lor? Nu s-a casatorit cu ei, ci cu tine. Nu te mai lasa influentata. Eu cred ca este un om care merita efortul, daca a suportat atatea langa tine. Gandeste-te si la el!
La fel cum ti-au zis si altele, ia-ti o bona, ia o pauza de ai tai o vreme, da-le de inteles ca nu vrei sa se mai bage in viata ta. Si vezi cum va fi.
Coraly si Sergiu (3 ian 2005)
poze
gabi_j spune:
trista situatie... mai ales ca nu esti destul de puternica sa lupti.
o relatie necesita multe compromisuri si sacrificii de toate felurile. din pacate alta cale de a-ti salva casnicia nu este, decat sa renunti la ajutorul financiar primit de la parinti. noi aici tot vorbim de tine/sau de EA , dar sotul tau ce caracter are? el nu o infrunta din cand in cand pe mama ta? lasa capul jos, si accepta sa fie privit ca oaia neagra a familiei? ce crezi din ce motiv te-a inselat? probabil simte/stie ca este desconsiderat, si privit ca o fiinta inferioara. Daca nu reusiti sa 'divortati' de parintii tai, nu aveti nici o sansa sa ramaneti impreuna.
si eu am avut niste probleme de posesivitate cu mama mea. o iubesc foarte mult, dar in acelasi timp imi dau seama ca e foarte posesiva si incapatanata. daca nu faci ceva cum zice ea, nu e bine. am mai 'edus-o' un pic, si s-a mai inmuiat. la 24 de ani, aveam o relatie in general buna, dar ne 'frecam' zilnic, aveam discutii despre cum spal eu vasele, cat de des imi fac ordine in dulap etc, si intr-o zi cand mi s-a umplut paharul, i-am spus sa se pregateasca pentru ca intr-o luna ma mut de acasa, in chirie. cand am anuntat-o a fost de acord, dar peste cateva zile imi zicea ca n-o sa ma descurc, apoi peste alte cateva zile deja ii parea rau, dar eu nu m-am lasat. m-am mutat intr-o garsoniera, nici prea aproape nici prea departe de ea, si am stat acolo cateva luni, dupa care mi-am cumparat propria garsoniera (cu ajutorul mamei, bineinteles). la inceput era cam suparata ca am 'parasit-o' dar pana la urma a recunoscut ca e mai bine asa pentru relatia noastra.
sa stii ca eu am avut o cunostinta care s-a sinucis din cauza parintilor: nu l-au lasat sa se casatoreasca cu femeia pe care a iubit-o. el era profesor de liceu si ea invatatoare, si li s-a parut discrepanta prea mare... dupa ce tragedia a avut loc, parintii lui s-au mutat intr-un alt oras, de rusine, pentru ca stiau ca ei au fost de vina.
in fine, eu nu iti dau nici un sfat. doar sa te gandesti bine si sa te hotarasti ce vrei. nu e posibil ca tot timpul altcineva sa decida in locul tau. constientizeaza ca tu esti o persoana individuala, si sa faci ce e mai bine pentru tine. daca e mai importanta bunastarea, si cum esti vazuta de altii, da-l afara pe sot, si ramai in apartamentul de 4 camere, confortabil, si cu mama in spatele tau; in schimb, daca vrei sa ramai cu sotul, pregateste-te pentru ce e mai rau, pentru ca in situatia asta tensionata nu o sa mai rezisti mult cu nervii.
Gabici
'Be yourself. Everybody else is taken.'
www.sosdogs.ro" target="_blank">ADOPTA UN CATEL
Ramona J spune:
Eu sper ca sotul ei nu ii infrunta parintii, dar ar trebui s-o incurajeze pe ea sa se desprinda de ei.
Asa e, el simte ca e desconsiderat nu numai de parintii ei ci si de ea, si probabil in curind si de copii - care cresc in acest mediu ostil tatalui.
In mod normal nu iau nimanui apararea pentru violenta sau adulter, n-o s-o fac nici acum. Dar pot sa inteleg cum a ajuns el la asemenea fapte. Ma mir ca rezista in casnicia asta.
Te-ai gindit ca poate munceste atit de mult si ca sa scape de atmosfera de acasa? De ostilitate?
Neaparat trebuie sa ai o discutie cu parintii tai, sa le multumesti pentru cite au facut pentru tine dar sa le explici ca tii la casnicia/familia ta. E bine sa nu va mai vedeti foarte des si sa nu-i implici in viata ta de zi cu zi. Va vedeti saptaminal, oficial, cu totii. De cite ori mama ta incearca sa-l denigreze pe sot aminteste-i ca e al tau si ca tu-l iubesti si sa nu-l mai vorbeasca in felul asta pe tatal nepotilor ei. Daca esti consecventa sint sigura ca va intelege si in timp va renunta.
Eu pot sa inteleg ca parintii sint dezamagiti de alegerea copiilor lor. Ce nu pot sa pricep este cum continua sa se poarte urit cu sotul/sotia chiar dupa ce ei sint casatoriti, au copii, sint la casa lor. E cumva scopul lor sa distruga familia copilului lor? E incredibil!
Eu cred ca ar trebui sa fie bucurosi cind vad ca lucrurile merg bine, sa vada ca s-au inselat si gata. Vor ei sa dovedeasca cu orice pret ca au avut dreptate? N-au avut, dar nu se lasa pina nu-si desavirsesc "opera".
Sper ca vei avea taria sa rezolvi aceasta problema. Nu e vorba de vreo infruntare majora, trebuie doar sa pui piciorul in prag, sa stabilesti niste limite clare. Pina mai e ceva de salvat.
The best thing you can do for your children is to love your wife.
kores spune:
Va multumesc din suflet pentru mesaje... nici nu stiti ce mult inseamna pentru un om slab de caracter... pentru ca eu in acest moment nu stiam efectiv ce sa mai fac , in ce directie s-o apuc, e minunat acest site cu fetele lui de aur...
Aseara am venit acasa de la serviciu... un fapt banal, dar tocmai aceste fapte banale imi creeaza iritare, disconfort si nervi... a trebuit sa ma convinga ca nu e mai bine sa pun la fiert 2 pungi de lapte si nu toate trei, pt caaaaa.......; apoi de ce le dau o ciocolata intreaga la copii, ca nu ebine, bla, bla....am zis gata mama, lasa-ma odata sa decid si eu, etc... s-a facut foc si paie, a plecat val-virtej nici nu m-a mai salutat... mi-a lasat din nou un sufleet greu, dar gratie sfaturilor voastre am zis, asta e, se supara, ii trece, va trebuie sa mobilizez toata familia tatal si sora sa-i explicam....
apoi am fost foarte rabdatoare cu copilasii mei,m-am inarmat cu rabdare si putina indiferenta !! sotul a lucrat pina tirziu in service, a venit murdar si obosit, dar... n-am mai izbucnit...va multumesc...
trebuie cumva sa-mi salvez casnicia...va multumesc...
dar nu ma gindeam tocmai mama saraca sa fie cuiul...pacat...o iubesc si ma iubeste neconditionat... stiu ca si in sufletul ei se simte parasita, indepartata... dar trebuie sa-mi aduc de fiecare data aminte inversunarea, orgoliul aprig care o apuca cind se discuta despre el si cum ar trebui sa fie el...
"dar sotul tau ce caracter are? el nu o infrunta din cand in cand pe mama ta? lasa capul jos, si accepta sa fie privit ca oaia neagra a familiei?"
El ii respecta, se inchide in el, tace mult daca il ataca, uneori si plinge cind vede ca totul e nedrept, imi spune sa aleg ce vreau eu, el se supune...
el seamana mult cu mama lui, eu de fapt ma inteleg foarte bine cu soacra mea e calma, intelegatoare, dicreta, niciodata nu mi-a reprosat nimic... ca sa vedeti culmea ironiei mama mea e geloasa pe ea, comenteaza de fiecare data cind ne ducem pe la ei: voi nu aveti bani si pierdeti vremea pe drumuri prin coclauri....
mi-e rusine, dar trebuie sa despic firul, sa vad ce si cum sa fac ca sa ma salvez de trecut....
Ramona J spune:
Nu ai motiv sa-ti fie rusine. Fii bucuroasa ca ai "luat taurul de coarne".
Mama ta stie ca te simti vinovata cind ea se supara, pe asta si conteaza foarte mult. Eu sint convinsa ca te iubeste foarte mult, pe tine si pe copii. Dar trebuie sa inteleaga ca prea e ca o closca si nu iti face bine. De fapt cred ca stie, dar nu se poate abtine. Asa cum tu stii ca ea e in mare parte vinovata pentru situatia actuala, tot asa isi da si ea seama de situatie. Doar ca ea poate crede ca asa e mai bine pentru toti, dar tu stii ca vrei sa-ti pastrezi familia intacta.
Esti intre ciocan si nicovala. Sotul tau trebuie ca te iubeste foarte mult daca nu sare si el la harta sau nu isi ia lumea-n cap.
Cam cum s-ar fi isterizat mama ta daca te purtai cu ea la fel cum te porti cu el?
Ea trebuie sa inteleaga ca e loc in viata si in inima ta si pentru ea si pentru sotul tau. Si mai ales sa inteleaga ca prin comportamentul ei te impinge sa alegi intre ei doi.
Eu cred ca ar trebui sa stai de vorba cu ea intre patru ochi. Nu trebuie sa amintesti de trecut, stai strict la subiect. Sint sigura ca ai in minte un discurs pregatit, ca ti-ai imaginat de mai multe ori c-o s-o infrunti.
Dupa furtuna initiala cred ca lucrurile se vor rezolva. Va trebui sa inteleaga si sa accepte situatia si tu te vei simti eliberata.
The best thing you can do for your children is to love your wife.
gabi_j spune:
Kores, eu sper ca veti trece cu bine peste perioada care urmeaza, mai ales ca se apropie si sarbatorile de Craciun. Cel mai important si mai bun lucru e ca stii ce vrei. Asta e primul pas.
Cel mai bine si mai frumos ar fi sa poti sa rezolvi problema asta cu mama, fara infruntari si certuri. Dar... cateodata e nevoie de o cearta, cu tipete si strigate, sa te descarci, si apoi, deobicei oamenii cu incapatanarea mamei tale nu inteleg daca le spui cu frumosul. Dupa o cearta din asta s-ar putea sa nu va intelegeti o perioada, si poate ar fi bine sa nu va vedeti, sa nu vorbiti, sa aveti timp sa va ganditi la relatia voastra si sa va dati seama ce este important si ce nu. Exista riscul, ca ea, din cauza orgoliului, sa nu te mai poata 'ierta'. Eu aici am avut noroc cu mama: e incapatanata, dar nu si orgolioasa. De cand nu mai stam impreuna, avem o relatie minunata, nu numai de mama-fiica, dar imi este si o prietena foarte buna, si pot sa ii spun orice.
Va tin pumnii!
Gabici
'Be yourself. Everybody else is taken.'
www.sosdogs.ro" target="_blank">ADOPTA UN CATEL
simanoro spune:
Cu siguranta ai nevoie de consiliere psihologica sa poti merge mai departe si sa-ti recapeti echilibrul emotional. Citeste cate ceva despre abuzul emotional sa vezi ca o sa te identifici ca victima.
http://www.ziarullumina.ro/articole;441;1;14177;0;Clubul-psihologului:-Lectia-despre-maltratare-sau-abuz.html
http://acest topic este si pe site-ul Desprecopii/articole/Psihiatrie/Maltratarea_-_agresarea_fizica_si_psihica_a_copilului_473.htm
O sa iti fie un pic greu sa stabilesti o relatie normala cu mama ta. De aceea, cred ca un psiholog te poate ajuta. Fii puternica; familia ta are nevoie de tine si copiii tai au nevoie de un climat linistit in care sa se dezvolte armonios. Mai bine sa nu treaca si ei prin ce ai trecut tu.
Victoria spune:
Kores, din cate vad, cam toata lumea a identificat problema ta ca fiind in alta parte decat ce ai postat tu initial...vezi titlul subiectului.Inca o data, sotul tau mi se pare un om deosebit de bun, daca tace, inghite si chiar plange, numai ca sa mearga casnicia.
Iar tu, dupa ce mama ta te-a abuzat fizic si verbal, grav, continui sa-i chinui pe toti( sotz, copii - ca probabil tot asa e si cu ei - si chiar pe tine) numai ca sa-i faci ei pe plac...ia zi, merita?
V
In curand, de cate ori am sa deschid gura in public, nici pe mine n-o sa pot sa ma mai cred. Gabriel Liiceanu
Adrianai spune:
Kores ar trebui sa-ti dai seama ca incepi sa devii ca mama ta. Nervoasa, cicalitoare si asa mai departe. Tu ai obtinut de la sotul tau o reactie violenta la o actiune violenta. Nu supun ca nu e grav cea ce ti-a facut sotul tau, dar la fel de grav este si ce i-ai facut tu lui.
sirod spune:
Mie nu mi se pare iubire neconditionata din partea mamei tale...imi pare rau!