Viata de familie dupa bebe
Raspunsuri - Pagina 8
adina nicoleta spune:
ina, te aud!!! si la noi e la fel de cind s-a nascut fetita, numai viata de parinti, munca acasa, munca la serv! viata de cuplu...nici nu mai stiu ce e aia! de aia sper ca luindu-mi de pe umeri ceva greutate, poate o sa am timp macar sa ma gindesc la viata de cuplu...simt ca pierdem mult in domeniul asta cu toate frictiunile astea mici de zi cu zi...nu mai ai nici un chef! si parerea mea este ca e un drum f periculos ... ce faci daca continui asa si te trezesti peste vreo 2 ani ca nu mai simti nimic pt cel de linga tine? eu simt ca neaparat trebuie sa gasesc o solutie ca viata de familie dupa bebe sa nu mai fie doar o corvoada!
monalac spune:
pt ca am avut o sarcina dificila si a tb sa stau numai in pat,sotul meu a facut curatenie,el imi aducea sa mananc,el spala vase....ii si permite serviciul,fiind profesor si lucrand 20 de ore pe saptamana.acum avem un baietel de 1 an si 11 luni,a fost f greu,a avut colici pana la 5 luni, a plans f mult,n a baut lapte decat in somn,nu a existat noapte sa nu ne trezim si mi s a parut normal sa ma ajute.s a trezit si el noaptea sa faca biberoane,cu aspiratorul numai el da,el strange jucariile de prin toata casa...dar in afara de el,nu m a ajutat nimeni,nici macar o ora,nici macar sa mi arate cum sa fac baie copilului.eu inca nu stiu ,de 1 an si 11 luni,ce i aia noapte dormita neintrerupt si am avut un copil tare dificil,care n a stat in patut,n a stat in carut,n a stat singur nici macar o clipa ,dar ceea ce e important e ca e sanatos si ca l am crescut asa cum am vrut noi.e adevarat ca am devenit mai mult ca niste frati si ca ceea ce conteaza acum e doar copilul,dar important e ca suntem pe aceeasi lungime de unda,ca amandoi suntem de acord ca banii pe care i avem,nu prea multi,tb folositi in general pt copil,nu ni se pare prea mult ca inca ii dam lapte praf sau ca ii cumparam haine mai scumpe,dar mai bune calitativ,chiar daca noi nu ne permitem sa luam masa in oras,nici macar sa mancam o pizza undeva.dar nu regretam nimic.nu i pun un pampers dimineata si unul seara,ca sa fac economie,inca mai consumam 2 baxuri pe luna,pt cris al meu,nimic nu e prea scump.iar sotul meu e de acord cu mine intrutotul.la cumparaturi mergem toti 3,facturile le platim cand eu cand el,facem totul impreuna si totul se invarte in jurul copilului.traim pt el.nu cred ca s a schimbat nimic in rau,doar ca nu mai dormim in acelasi pat,eu dorm cu copilul,dar dormim in aceeasi camera.
tanima_i2002 spune:
cand era la el acasa facea cat de cat treaba. Cand ne-am mutat la casa noastra mai facea si atunci in limita timpului disponibil, dar bineinteles impins de la spate. Insa nu mi-a placut niciodata cum se implica el in treburile gospodaresti. Nu numai ca e neindemanatic, e si superficial. Ca doar asa a fost invatat de mic, daca nu a avut de la cine sa mosteneasca... Asa ca de cele mai multe ori ma lipsesc de ajutorul lui. Si daca e sa am nevoie de el intradevar, il cical pana face camine sau renunta sa mai faca ceva. Dar ce e facut de mine tot mai de incredere este. De ex un lucru prost invatat din copilarie de care nu il pot dezobisnui: nu spala cada dupa dus/baie si mizeria se tot strange pana a ajuns sa nu se mai ia. Avem fiecare baia lui. L-am tot lasat in jegul lui, ceea ce se pare ca nu l-a deranjat f tare, dar te faci tot tu de ras ca femeie daca vine cineva, plus ca nu te lasa inima sa stai in halul ala in casa ta. Asa ca din cand in cand intru si acolo cu deparazitarea. Si ce mult ii place cand e curat...
De cand cu bebe... si-a schimbat si serviciul si nu mai are timp de nimic, asa ca am rezolvat problema mai simplu: fac numai eu. El aduce in schimb banii in casa. Cand va trebui sa ma duc si la servici probabil ca imi voi mai planta inca 10 maini, pe care mi le doresc si acum de altfel ca sa am timp sa fac cate as vrea dar nu pot. Ce e bine e ca el recunoaste ca e un puturos desavarsit si ca eu sunt prea harnica ptr el. Dar cu ce ma incalzeste oare?
Qamar spune:
Desi vad ca majoritatea mesajelor sunt destul de incarcate de energii negative, imi pare bine sa vad ca sunt si femei care au o situatie ok si sunt multumite de sotii lor...
nici eu nu cred ca e asa de important cum a fost educat/crescut hazbandul...Inainte sa fim impreuna si inainte sa avem Bia, el avea un stil de viata complet dezordonat, habar nu avea ce e aia bebe in casa sau cum si ce sa faci intr-o familie..
Si uite ca pe drum am invatat amandoi- ca nici eu nu m-am nascut invatata, cum multe femei au impresia..Facem amandoi ce si cat putem, cum ziceam si in alt mesaj, insa in timpul saptamanii, cand se intoarce seara de la serviciu, repet, MI SE PARE ABERANT sa ii cer sa se apuce de diverse chestii domestice. Sau sa ii reprosez ca dupa dusul zilnic hainele lui nu au nimerit cosul de rufe.
Eu nu prea am timp de certuri de-astea marunte pentru banalitati....Si se pare ca nici el. Dupa cum zicea si Ripley, nici eu nu aud reprosuri. Si zau ca nu's wonderwoman. Sunt zile cand efectiv nu am chef sa fac nimic in afara de a avea grija de Bia, si ce credeti? ca vine si comenteaza ca nu e ciorba facuta? sau ca nu am spalat vasele?
In primul rand trebuie sa ne gandim la noi, ca familie, si sa nu lasam chestiile astea mici sa intervina intre noi...Praful se sterge el eventually, pe mine m-ar pufni rasul sa il vad cu carpa de praf prin casa
sau prin bucatarie printre oale si cratiti...
Il apreciez enorm pentru ceea ce face si sunt recunoscatoare pana la cer ca nu trebuie sa alerg cu facturi, sau pe la banci, sau dupa cumparaturi mai mari...De multe ori, am impresia, ca uitam sau ignoram aspectele bune ale lor, ale domnilor soti si le cautam prea mult nod in papura....
Asa ajungem sa nu ne mai bucuram de nimic...
M-am intins cam mult...mai vreau doar sa spun ca exista totusi un capitol in care am insistat de la inceput sa se implice la maxim si in care se implica cccu cea mai mare placere: cresterea Biei. Cred ca eu i-am facut de maxim 2-3 ori baita singura, in rest ne asista si el, se joaca ccu ea, ne stropim, ne samponim...nu in acceasi vana toti, desigur, Bia in vanita ei si noi pe langa. Ii schimba scutecul de la o zi si iese cu ea la plimbare, ii da sa manance...si de asta sunt si mai multumita.
EU va doresc numai bine si poate, data viitoare, inainte sa incepem o cearta majora legata de cine duce gunoiul saptamana asta, sa ne gandim ca , totusi, ei sunt barbatii pe care i-am ales noi si pe care se presupune ca ii iubim mult, mult
Noe si Anne-Bianca (14.03.2006)
Ce mai citim noi
Pe unde ne mai plimbam
tyaa spune:
De cand sutem parinti...ciuciu viata de cuplu desi ma asteptam la altceva de la el ( e a doua oara tatic). Nu stiu de ce dar de o vreme incoace sunt asa de furioasa pe el. Treaba nu merge cum trebuie. Cel mai rau e cred.....ca nu se ocupa de fata mai deloc. Desi o iubeste, daca e un film interesant la Tv, sau lucreaza la calc, greu il urnesc. Trebuie sa ii repet de cateva ori pana face ceva.
Hainele nu prea le pune in cos, farfuria rar si-o pune in chiuveta, astea is lucruri marunte...nu au asa mare importanta. O schimba doar la insistentele mele. Nici nu ii gaseste hainele in dulap.
Nici eu nu is perfecta, el nu imi comenteaza nimic. Poate doar cand ma intreaba ce am....
Fac in fiecare zi mancare dar mi se pare ca nu ii place pt ca numai cand a mancat gatit de mama lui l-am auzit zicand "ah, ce bine mi-a cazut, doamne ce bun ii" sau alte alea....
In weekend...desi ar putea sta sambata si pe acasa prefera sa mearga la servici, uneori chiar si duminica.....daca nu la servici macar singur sa iasa pana la loto, dar si atunci fuge la o cafea...unde credeti ? tot la serivici.
POate toate astea nu reprezinta mare lucru, dar traite zi de zi te macina si te imbatranesc inainte de vreme.
Degeab as face 2 feluri de mancare pe toata saptamana ca nu ar manca.....curat fac in fiecare zi, nu stiu cum putem face atata mizeria. Daca as da cu asp de 2 ori pe sapt probabil nu am putea umbla desculti prin casa.In ultima vreme am facut si prajituri f des ca doar stau acasa si am timp....si uite asa pana vine el acasa acumulez obosela si o doza mare de nervi cand intarzie si pote nici nu merita tratamentul pe care il primeste.
Nu cred ca pe el l-ar interesa daca fac curat sau nu.....cred ar fi multumit cu ceva bun de mancare, pe mine senina si vesela (nu conteaza cat am muncit in ziua aia), copilul sa fie si el vesel, satul, curat........nu stiu .....nu stiu
Am uitat sa spun ca el ajunge de la servici in fiecare zi cam pe la 19.
Nu stiu ce ma nemultumeste, poate daca ar avea el atatea de reprosat la adresa mea...nu e o concluzie dar lipsa vietii de cuplu face sa fiu asa....sta prea putin timp cu noi si poate si atunci e obosit.......Poate sunt nevasta "ruxac"?
In momentul asta m-am saturat sa stau si sa ma gandesc la lucrurile astea marunte care ne fac viata amara..mi-as dori pe cineva care sa vada lucrurile clar si sa ne spuna unde gresim ficare. Ce simplu, nu?
si bebe Elisa Nicola(21 sept. 2004)
http://community.webshots.com/user/2002
country girl spune:
Eu n-am zis ca ar fi vina sotzului.
Vina e a mea. S-a schimbat ceva, pe fondul oboselii, al treburilor de zi cu zi si am intrat intr-o rutina din care nu ma pot smulge.
mama Ilincai
mcrmiki spune:
Intr-adevar viata se schimba din momentul in care devii parinte, dar in bine zic eu si cu avantaje, dar si mici dezavantaje.
Noi am iesit tare mult inainte de a-l avea pe Bogdan si a cam fost un soc cand l-am nascut si ne-am dat seama ca nu mai facem doar ce vrem si ca cineva depinde de noi. Dar ne-am obisnuit si apoi a veni Vlad si acum doua luni a aparut si Alexandru si pot sa a spun ca este extraordinar de frumos. Sotul meu s-a implicat inca de la inceput in cresterea si educarea copiilor, caci altfel as fi ramas doar la un copil. Si in casa ma ajuta, sta cu copii, ii schimba, sunt incantata de felul in care se poarta. Noi avem activitate intensa pana pe la ora 22 cand copii adorm si atunci fiecare face cam ce vrea{televizor, calculator). Si mie mi se pare ca de cand il avem si pe Alexandru sotul meu se implica si mai mult in cresterea si educatia copiilor, citeste carti despre educatia copiilor, ai nostrii sunt cam agitati si trebuie sa-i punem la punct. Si in casa de la inceput am facut impreuna, cu atat mai mult acum de cand il avem si pe Alexandru.
Si eu cred ca, conteaza foarte mult educatia data acasa, asa ca eu de acum am inceput sa-mi invat copii sa fie ordonati, sa-si puna farfuriile in chiuveta etc.
Sfaturi practice: pune-l in fata faptului implinit - faci asta sau asta?; vorbeste frumos cu el, nu-l ameninta ca nu ajungi la nici un rezultat bun; impartiti-va sarcinile; si daca nu merge plateste o menajera si ati incheiat problema. Cat despre copii eu nu as accepta sa nu se ocupe de ei, ca doar nu i-am facut singura si un copil are nevoie si de mama si de tata in procesul educatiei. Este trist pentru ca este secolul vitezei, ca este situatia de asa natura mai ales la noi in tara si nbu prea mai este timp de stat cu copii, dar sa nu uitam ca anii trec si nu ne mai intalnim cu ei niciodata. Si acum au cea mai mare nevoie de noi, cat sunt mici, pentru a-i forma niste oameni adevarati. Pupici
Un cuvant plin de iubire pretuieste atat de mult si totusi el costa atat de putin." N. Iorga
http://community.webshots.com/user/mcrmiki
Miha&Sorin&Bogdan(24.12.2000)&Vlad(17.11.2003)&Alexandru(29.09.2006)
Bee spune:
Din ce vad eu aici, pentru unele dintre noi viata de familie dupa bebe se rezuma la: ingrijit copil, facut mancare, facut curat. Si nu mai scriam inca odata aici, daca nu as fi citit in ultimele pagini niste randuri aproape disperate, scrise de niste femei ingrozitor de obosite si ingropate in rutina zilnica. Fetelor, copilul creste si la sfarsit ramanem toate (daca avem noroc) numai cu barbatul de langa noi. Copilul, nu va tine cont ca n-am dormit noptile ca sa avem grija de el. Nici nu va tine minte ca in casa era sau nu curat, era sau nu mancare buna la masa. Dar stiti ce cu ce va ramane? Cu amintirea unei relatii armonioase sau nu intre parinti! Iubirea e ceea ce conteaza cel mai mult. SI aici e vorba de iubirea pentru barbatii nostri, ca doar nu degeaba le-am facut copii. Eu una n-ash putea sa dorm o noapte fara sotul meu langa mine! Sa fie el in aceasi casa si sa dormim in paturi separate? Nici gand. Acum am fetita bolnava si dormim toti trei in patul "matrimonial" si au cam fost nopti nedormite, nopti in care eu il luam la rost ca nu se misca suficient de repede sa aduca supozitorul la fata cand avea febra mare. Oricum chiar si dupa asemenea nopti, a doua zi, fiecare din noi avea senzatia ca am gresit fata de celalalt si ne parea rau si ne imbunam reciproc.
Aveti grija de dragostea voastra, oricat ar fi de greu.
Bee
si Ana Teodora (22.12.2005)
http://www.dropshots.com/dochia
tyaa spune:
Bee, aici cred ca e vorba de femeile furioase care se plang ca sotii nu le ajuta suficient cu copiii si nu le inteleg nevoile si anume acelea de a mai iesi in lume, de a face altceva decat casa sau copil.
Cel putin eu,daca as vedea ca apreciaza mai mult ceea ce fac, ar sta mai mult pe acasa (nu ca sa munceasca in gospodarie) sa se joace cu cea mica, sa o mai scoata si el la plimbare fara sa ii spun eu.....nu cand vine acasa sa continue munca sau sa se uite la tv, cred ca as fi mult mai intlegatoare si mai iubitoare.
Obsnuiam sa ii mai fac si lui cadouri (o bluza, o pereche de blugi).......nici nu parea ca se bucura dar el nici cand ii cer bani nu are pt treburile astea. E vorba de niste maruntisuri dar.......nu de aici porneste totul? Buna noastra dispozitie ca mame si neveste?
si bebe Elisa Nicola(21 sept. 2004)
http://community.webshots.com/user/2002
gabrielav spune:
Eu m-am chinuit aproape 1 ani cu sotul meu. Dupa nasterea copilului, primele luni au fost super. Apoi a inceput sa vina tarziu acasa, daca venea era in fata tv-ului. De noi se ocupa prea putin. Eu eram servitoarea, menajera, bucatareasa. Lumea mea se invartea in jurul copilului, a bucatariei, a spalatului budei. URAT. Erau multe scandaluri, multe certuri daca ii spunea sa faca ceva. tot timpul ne reprosam cate ceva. A fost o perioada mizerabila in care mai aveam putin si ajungeam la divort. Dar, a venit si ..miracolul. O carte care i-a deschis ochii :"De ce barbatii se uita la meci si femeile se uita in oglinda." A facut minuni aceasta carte. S-a schimbat. Se poarta mai frumos ca niciodata. A inteles ca sunt si eu om, ca vreau sa ies din rutina zilnica, ca am dreptul sa fac si altceva decat sa stau sa o fac pe menajera. Multa rabdare va doresc celor care trec prin aceasta situatie.