Doresc sa divortez de sotul meu japonez
Raspunsuri - Pagina 3
mamaruta spune:
Paula mea, de ce ti se pare Izanami periculoasa?
paula_mea spune:
Pai asa cred eu ca este cam periculoasa,asta e parerea mea,adik omul i da un deget si ea vrea toata mana cu umar cu tot si-l mai face si kietros,ea vrea cam multe de la el fara depuna nici un pic de efort
.
Zice ca cu banii pe care i trimete sotul ei, in japonia poti hrani o "pisica",cred ca daca eram barbatul ei preferam sa hranesc pisica decat sa-i trimet ei
.
In cazul ei situatia este cam asa -"Interesul poarta fesul"
, ma rog e treaba ei si face ce vrea,dar nu-i corect ceea ce face,ea poate ca inca nici nu-l cunoaste bine pe barbatul ei,poate ca nici nu este asa de rau pe cat il considera ea
paula_mea spune:
Scuzati-ma daca va-u suparat mesajele 
mele,eu mi-am spus parerea mea.
Clover spune:
Intrebare: cand ai spus ca tatal tau este bolnav, era intr-adevar bolnav?
Inca o chestie: banii se fac greu. Daca dupa ce s-a casatorit cu tine avea datorii pe credit card ti-a trecut vreun moment prin cap ca or fi avut legatura cu aducerea ta in Japonia? Ca ma gandesc ca ti-au trebuit bani de viza, de avion, ajunsa acolo probabil nu ai putut sa iti cari multe lucruri si ai avut nevoie de unele noi.
Un bilet de avion dus-intors pentru Japonia pleaca de la 1000$. Crezi ca e numai zgarcenie ca nu da banii astia pe un bilet sa te duci sa stai o saptamana?
Zici ca faci o facultate. Ai avut cea mai vaga intentie de a lucra macar in vacante, de a avea un ban de al tau? Din ce spui tu suna asa: m-am maritat din dragoste, da daca nu merge cum vreau eu macar sa fac rost de cetatenie japoneza si sa imi refac viata)probabil cu alt japonez).
Eu zic sa te gandesti bine ce ai avut si ai pierdut, ca sa stii ca la nimeni nu e relatia numai lapte si miere si sunt discutii si probleme. Si problema nr 1 sunt bani si problema nr 2 sexul.
El are o datorie fata de tine, nu si fata de parintii tai. Masina nu intra in standardul decent de viata. In Romania poti merge si cu transportul in comun daca nu iti permiti masina. De ce crezi ca ar fi trebuit el sa ia familiei tale masina?
The problem with happiness is that you don't know when you have it. You remember it.
Izanami spune:
Hello again tuturor!
Nu stiu cate dintre cele care mi-au raspuns au inteles ca, datorita racelii sotului meu, m-am decis sa raman in Romania. Fiind in dubii in ceea ce privea dragostea lui fata de mine, am vrut sa-l testez sa vad cat de dor i se face de mine. Din moment ce el asteapta ca doar eu sa il intreb daca pot sa vin la el, iar el sa nu-mi spuna nimic din proprie initiativa, cum ca i-ar fi dor de mine si ca ar vrea sa merg acolo, atunci e grav.
Inainte de a ma casatori cu sotul meu, am fost amici timp de 3 ani si ne-am impacat foarte bine. Nu cred ca m-am aruncat intr-o casatorie cu capul inainte. Cunosteam felul de a fi al japonezilor, insa am constatat cu stupoare ca se schimbase total de cand am inceput sa locuim impreuna. Nu era un om bogat nici inainte, dar mi s-a parut foarte ciudat ca, chiar dupa casatorie, brusc, a saracit de tot... Si mi se parea ciudat ca avea in el un mare orgoliu, incat facea mare scandal daca incercam sa muncesc. Nu puteam sa merg de nebuna pe strazi intr-un mare oras cum e Tokyo si sa-mi caut serviciu impotriva vointei lui. Era ciudat, pentru ca, desi avea probleme cu banii, nu ma lasa sa lucrez. El nu lucra la vreo companie anume, ci avea propria firma care mergea prost. Am investit si eu cateva mii de dolari sa il ajut (3000 dolari am dat numai pe laptop), insa degeaba. Eu lucrasem inainte si aveam si eu vreo 7.000 de dolari pusi deoparte. I-am cheltuit pe toti cu el. L-am imbracat din cap pana in picioare, numai cu lucruri de firma, pentru ca imi placea cum il aranjeaza. Acum o sa-mi spuneti ca am fost fraiera, nu-i asa? L-am ajutat pe sotul meu in aceasta mica afacere si am investit si eu bani, pana am ramas fara. Aveam incredere ca afacerile noastre vor prospera. Mereu el ma asigura ca totul va fi bine...
Eu nu intelegeam un lucru: din moment ce nu ii mergeau afacerile, de ce nu se angaja si el ca orice om si sa lucreze de la 9 la 5? Mereu imi spunea: ai si tu banii tai, sacrifica-i si tu pentru afacerea asta, pentru relatia asta. De proasta ce am fost, am cheltuit toti banii. Vroiam sa imi creez un viitor alaturi de el, sa avem firma noastra, sa ne mutam intr-o locuinta mai spatioasa, etc. De ce trebuia sa locuiasca in centrul orasului Tokyo, daca nu isi permitea? I-am spus: hai sa ne mutam mai la periferie pentru ca acolo e mai ieftin .El zicea ca adresa noastra da bine pe business card...
Mie mi se pare normal ca sotul sa aduca bani in casa, iar eu sa ii gestionez sau sa ne intelegem de la inceput cum impartim intre noi atributiunile casei.
Eu cred ca are o alta relatie acolo si se simte vinovat si de aceea imi trimite bani in Romania si nu ma cheama acolo. Eram o sotie model, careia n-aveai ce sa-i reprosezi: gateam, faceam curat, cumparaturi, etc. Nu ieseam deloc din casa, decat seara cand ne plimbam amandoi (mai rar si fara a fi romantici, fara tineri de mana si saruturi). Credeti-ma ca incepusem sa nu mai suport raceala lui.
Odata ne plimbam si am observat niste sosete dragute, colorate si ieftine (300yeni). I-am spus: Vai, ce dragute sunt! Putem sa le cumparam? La care el, rece: Nu avem in plan sa cumparam sosete azi. Si a luat-o de nebun inainte. Parca l-as fi injurat.
Ma enerva ca de multe ori, el mergea pe strada inaintea mea, iar eu dupa el. De multe ori ii faceam observatie, dar parea ca uita mereu. Ma simteam ca si cum as fi fost umbra lui.
Altadata, vroiam sa imi cumpar niste pantaloni de 1000 yeni cu care sa merg la sala. El imi spune: ce alegi, sa mergem la un restaurant sa mancam unagi sau sa cumperi pantalonii astia? Fiindu-mi foame, am renuntat la ideea de a cumpara pantalonii... Avea o metoda foarte eficienta de a ma face sa renunt la tot ceea ce imi doream. Eu stiam ca intr-un cuplu, fiecare lasa de la el si daruieste celuilalt.
Odata am luat (din banii mei) un tricou pentru mine si unul pentru el. Cand l-a vazut i-a placut, insa mi-a zis: Aha, ai vrut sa-ti iei tu un tricou si mi-ai luat si mie unul ca sa nu te simti vinovata ca-ti iei doar tie... Am innebunit cand am auzit cum gandea! Vi se pare normal sa ma intrebe asa ceva? Am vrut pur si simplu sa ii daruiesc ceva frumos.
Am avut cateva bijuterii de aur. Vrand sa trimit acasa parintilor mei bani, le-am vandut. Chiar sotul meu m-a ajutat sa gasesc un magazin de bijuterii unde sa le vand.
Am ajuns la concluzia ca nu se poate trai cu omul asta, indiferent cat de darnica si rabdatoare sunt. Si macar daca ma simteam iubita... dar nu ma simteam, iar in mine crestea frustrarea.
Nu mai judecati pe nimeni, decat daca treceti printr-o situatie asemanatoare.
Simtindu-l nepasator, am devenit si eu nepasatoare. Am sacrificat tot pentru el: am renuntat la familie, la tara mea, la bani, pot sa spun chiar si la libertate. Am ajuns sa traiesc izolata si saraca intr-o tara straina. Ceea ce m-a determinat sa raman in Romania. Aici am familie, prieteni, care m-au incurajat sa trec peste situatie si sa merg inainte. Ce-a fost, a fost.
Faptul ca sotul meu inca imi mai trimite bani, este un mare noroc. Nu credeam ca va trimite in toti acesti ani. Dar nici nu ma cheama acolo. Spune ca el a transformat garsoniera in care locuiam in birou, are si un angajat. Deci eu nu mai am loc acolo??!!
Fiind inca legata de el prin actul de casatorie, nu pot sa il insel, nu pot sa cunosc pe nimeni. As putea, dar nu m-as simti bine.
De divort i-am spus de mai multe ori, insa el ma intreaba, foarte nevinovat: pai ce motiv ai sa divortezi? numai ca viata e foarte grea in Japonia si nu pot sa-ti ofer mai mult?
Insa, nu acesta e motivul. As putea sa traiesc alaturi de el, fara sa am pretentii, daca n-ar fi atat de rece, daca ar fi mai iubitor.
Cand i-am cerut bani pentru operatia tatalui meu (operatie de hernie), nu i-am cerut doar de dragul de a-i cere. Chiar trebuie sa faca aceasta operatie. Nici pana acum n-am reusit sa strangem banii necesari. Pentru facultate m-am imprumutat si nu pot sa spun ca toata vara am huzurit si am cheltuit banii. Am muncit si eu pe perioada verii, iar vara urmatoare vreau sa plec sa muncesc in SUA, prin programul Work & Travel (ca student). Asta in cazul in care mi se da viza. Daca nu, muncesc in Romania.
Din moment ce nu am reusit in iubire, macar in cariera vreau sa reusesc. Nu inteleg ce vi se pare atat de deplasat faptul ca urmez o facultate, din moment ce s-a ales praful de relatia pe care am avut-o? A, pentru ca o fac pe banii lui? Eu am cheltuit cu el toti banii. Cred ca se simte si el vinovat si dator fata de mine, cat de cat... El repeta ca vrea sa se impace cu mine, insa eu stau mereu sa ma gandesc: oare se merita sa ma intorc la viata de acolo? Nu, nu e pentru mine.
Nu stiu cate din cele care m-au criticat si-au sacrificat totul pentru sotii lor. Si mai ales sa fie si soti deosebit de reci. N-ai cum sa te obisnuiesti cu raceala. Ti se ia si devii si tu rece, in final. Din moment ce nu mai am viza, cum sa ma intorc la el?? Si ce rost ar avea sa ma intorc la el?
I-am spus de multe ori ca vreau sa divortez, dar nu l-am convins. Mereu ne certam, mereu ne impacam, dar toate astea se fac prin e-mail, pe messenger... El nu vrea sa divorteze... Vrea sa aiba o relatie virtuala probabil. Atunci sa astepte pana strang eu 3000 de dolari.
Pentru cele care m-ati criticat: va respect parerea, dar sa pastram o limita a bunului simt. Eu am fost foarte sincera si v-am expus situatia mea exact asa cum este. Am inteles care e parerea voastra: trebuie sa incetez sa mai accept ajutorul banesc de la amicul meu sotz, sa intrerup facultatea si sa muncesc. Aveti dreptate cand afirmati faptul ca si eu ma complac in situatia asta. Dar sa va spun si parerea mea: consider ca si eu la randul meu l-am ajutat, iar acum ma ajuta el pe mine.
Chiar am avut o discutie cu el si este un om bun, dar nu pot trai cu el, atata tot. Ca amic, e minunat! Cand a venit vorba de divort, mi-a spus ca pot apela la el oricand am nevoie, iar el, daca poate, ma ajuta. Si eu vreau sa ajung in stare sa il pot ajuta vreodata. O sa ma revansez fata de el.
Inaintea mea, el a avut o relatie de 5 ani cu o americanca, chiar s-au logodit, dar nu s-a mai ajuns la casatorie, nu se stie de ce... Acum insa, pastreaza legatura, tipa respectiva si-a deschis o firma de cosmetice, iar el mai primeste de la ea pachete cu produse pe care el le vinde in Japonia.
Am uitat sa mentionez de ce am intrebat de viza permanenta. Daca mi se da acest drept, dupa 5 ani de casatorie, de ce l-as refuza? Mi-ar prinde bine deoarece facultatea pe care o urmez este de limbi si literaturi straine, engleza-japoneza. As putea sa devin profesoara de limba engleza in Japonia. Insa nu vreau sa mai am vreodata relatie cu vreun japonez. M-am invatat minte. Poate american, englez... Sa fie crestin, ca e mai bine.
Va multumesc si astept in continuare parerile voastre (inclusiv critici). Ma ajuta sa analizez mai bine situatia si din alta perspectiva.
Numai bine!
nanami spune:
imi pare rau prin ce ai trecut , dar totusi cu viza nu e asa de simplu. chiar daca ai 5 ani de cas. nu e obligatoriu sa-ti dea viza perm. depinde de situatie , tu acum ai viza??? am inteles ca nu. deci dupa cativa ani fara viza de jap. nu cred ca primesti , bine ar fi sa-ti dea.
cat despre relatia asta .......daca esti hotarata sa nu temai intorci la el , atunci cere divort cat mai repede si uita de el. daca nu conteaza banii pt. tine inseamna ca te descurci si singura(adica fara ajutorul lui).
la fel si in relatia cu japonezii, spuneai ca nu vrei sa mai ai niciodata vreo relatie cu vreo unul din ei , atunci nu vad ce ai mai cauta in jap., refa-ti viata in alta tara, pe astia daca nu-i intelegi si nu te dai cat de cat dupa ei nu ai cum sa reusesti.
eu nu le tin partea ,din contra ii urasc , asa ca oameni, dar sotul meu e altfel, pt, ca mi-am dat interesul si l-am dat dupa mine si el dupa el.
deci daca nu ai de gand sa-ti faci o relatie buna si o familie aici parerea mea este ca nu tre sa mai vii aici. pt, ca nu ai sanse.
daca vrei si dragoste si cariera in acelasi timp ... tre sa cauti omul potrivit , care e f. greu de gasit la ei. dar daca el e asa de rece si nu te doreste ....nu stiu ce mai speri? ce mai astepti? ultimul cuvant " divort". fara a mai profita unul de altul.
na! eu iti urez BAFTA , si scuze daca m-am exprimat gresit sau aiurea.
ganbatte.
G.K.R
Izanami spune:
Nanami, nu tin neaparat sa iau viza permanenta de Japonia. Dupa divort, as putea sa plec cu contract de munca, daca vreau neaparat sa ajung acolo. Daca nu in Japonia, in oricare alta tara. Pot sa muncesc si in Romania, nu ma deranjeaza.
Eu nu am putut trai alaturi de un sot japonez. Se pare ca avem conceptii mult prea diferite.
Elenalove27, mai stii, poate ca ai avut o legatura chiar cu sotul meu??
Ma bucur pentru tine ca ai reusit sa scapi dintr-o relatie in care nu te simteai implinita.
Eu indiferent ce ii spun sotului, are impresia ca nu avem motive de divort si mereu crede ca eu sunt suparata pe el si-i spun vrute si nevrute pentru ca nu si-a tinut promisiunile fata de mine si mereu imi spune sa am rabdare inca un pic si sa am incredere in el, pentru ca el simte ca ma poate face fericita. Eu m-am enervat si i-am spus ca n-am nevoie de fericirea lui, ca am asteptat destul si intre noi s-a racit totul. El cica: Da, esti nervoasa si te inteleg... Dar o sa iti treaca, pentru ca in orice cuplu sunt probleme...
Cand port cu el o discutie, am impresia ca vorbesc cu peretii. Ma bate gandul sa ii spun ca am cunoscut si eu pe cineva aici! Pentru ca, din moment ce el nu intelege de ce vreau sa divortez, trebuie sa gasesc o solutie. Dar, parca il aud ca zice: Nu cred ca ai putea sa faci asa ceva. Tu vrei doar sa ma faci gelos. 
Cam asta e stilul lui de a vorbi. Pana la urma insa, va trebui sa ia situatia in serios.
Clover spune:
Izanami, trebuie sa intelegi ca noi evaluam situatia ta numai in baza a ce spui tu. Iar in primele mesaje ai pus lucrurile intr-o anumita lumina.
Acum mi se pare logic ca daca tu ti-ai investit toti banii in relatie si nici macar o pereche de sosete nu puteai sa-ti iei ca lucrurile au stat altfel.
Si eu ma intreb daca ti se potriveste viata in Japonia, daca ei sunt asa diferiti.
The problem with happiness is that you don't know when you have it. You remember it.
paula_mea spune:
Izanami primele tale mesaje sunt diferite fatza de ultimul mesaj care l-ai trimes.
Povestea din ultimul mesaj trebuia sa-l spui de la bun inceput,nu?
Eu nu vad nimic rau prin faptul ca sotul tau pretzuieste valoarea banului,este normal sa-ti pretzuiesti banul,pt. ca azi il ai, dar maine sa-r putea sa nu-l mai ai ,eu i apreciez f. mult pe oamenii care stiu sa-si foloseasca banii cu cap,si nu dau cu banii pe lucruri mai putin utile sau poate chiar inutile.
Si relatia mea de casnicie a fost f.f.f dificila timp de 2-3 ani,dar am avut rabdare,am sperat si visat ca totul va fi bine,si visul m-i s-a realizat,am luptat mult pt. fericirea casnicii mele,nu am dat nici un pas inapoit,si am castigat,acum sunt f. fericita alaturi de sotul meu,m-am chinuit mult dar a meritat,cred ca si la tine se poate intampla acest lucru,dar depinde foarte mult si de tine,daca vrei si daca esti pregatita sa lupti
Legat de viza permanenta ...sunt sigura100%ca nu o vei primi,de la viza permanenta i-ati gandul.
Iar chestia cu "pisica"...o pisica in jap. o hranesti cu maxim 10 euro pe luna,sa nu-mi spui ca sotul tau iti trimete doar 10 euro pe luna,hai sa fim seriaose....nu?
Izanami spune:
Clover si paula mea, intr-adevar trebuia sa specific in primul mesaj cum stau lucrurile, dar m-am grabit si nu am dat toate detaliile.
Si mai vin acum cu un detaliu deosebit de important. Initial venisem in Romania pentru ca eram bolnava (PAPANICOLAU III, risc crescut de cancer). Vizitele la doctor in Japonia erau foarte scumpe, asa ca am venit in Romania sa ma tratez. Dadeam foarte multi bani pe medicamente (milioane), dar el nu ma credea. Zicea ca in Romania n-are cum sa fie atat de scump. In cateva luni, mi-a expirat viza, el nu mi-a reinnoit-o si nici in vizita nu a venit timp de 3 ani, macar sa vada cum ma simt, cum evolueaza tratamentul. M-am inchis in mine datorita racelii lui. M-am gandit in toti acesti ani ce sa fac cu viata mea, mi-a trecut in cap si o impacare cu el, dar m-am gandit mai bine ca nu as fi fericita alaturi de el. As fi pur si simplu ingradita ca si pana acum.
Stiu ca in primele mele mesaje s-a inteles ca primeam bani gratis de pomana de la el, fara sa fac niciun efort si mai faceam si mofturi. Insa eu i-am dat lui TOT ce aveam si nu m-am ales cu iubirea la care speram si mi-am pierdut si cativa ani din viata aiurea. Eu cred ca el nu e capabil sa iubeasca cu adevarat sau ma iubeste intr-un mod ciudat, fara a arata acest lucru.
Elenalove27, sa stii ca imi dai idei sa-i trimit sotului fotografii cu un eventual "iubit"!
Totusi, imi respect sotul si nu vreau sa il fac sa sufere. Vreau sa ne despartim pasnic. El este un om bun, dar pur si simplu nu m-am simtit implinita alaturi de el . Eu am alte vise, alte idealuri. Se pare ca nu ne potrivim. Lui ii place sa se impuna si sa faca numai el regulile. Pentru mine fericirea nu inseamna sclavie. Mie imi place egalitatea in cuplu, pentru ca acest lucru inseamna echilibru.
Fiecare om are dreptul la fericire. Eu inca n-am gasit-o, dar nu mi-am pierdut speranta.
Astept in continuare sfaturile voastre. Cum credeti ca ar fi cel mai indicat sa procedez in cazul meu?
Pupici
si 
sanatate!