ce este cuvintul???
ce este cuvintul??? | Autor: lilanda
De vreo doua zile, de cind exista un split despre diabet/diabetici la ZZ stau si ma tot gindesc ce inseamna un cuvint?? Este cuvintul doar o notiune cu sens ori ceva mai mult??? Si cind (ma) intreb asta, ma gindesc la termenul “embodiment” ( caruia oricit as vrea, nu-i gasesc echivalent in romaneste), termen care reprezinta punctul in care realitatea fizica si cea sociala se intilnesc in viata de zi cu zi si care are ca punct de plecare teoria fenomenologica. “Emodiment” este folosit mai cu seama in informatica ( in ceea ce priveste utilizarea computerelor), insa ma gindesc ca ar putea avea valoare si in semantica.
Adica: daca viata mentala si experienta de zi cu zi se influenteaza reciproc, de ce nu ar influenta societatea sensul intrinsec al unui cuvint!!!
De pilda, daca exista cuvintul “diabetic” cu sensul de persoana care sufera de diabet, de ce acest sens nu poate fi modificat ori distorsionat de faptul ca, in viata reala, bolnavii de diabet considera cuvintul “diabetic” peiorativ??? Si asta este doar un exemplu despre cum, de-a lungul timpului, cuvintul isi schimba sensul in functie de realitatile sociale (un alt exemplu, ar putea fi cuvintul "travestit” 
).
Asa ca, ma intreb: este cuvintul doar “unitate de bază a vocabularului constând dintr-un sunet sau un complex de sunete cărora le corespund unul sau mai multe sensuri” (DEX) sau si “contine calitatea de a se transforma/adapta realitatii sociale”?? Voi ce credeti??
pozulici si www.desprecopii.com/forum/topic.asp?ARCHIVE=true&TOPIC_ID=24607&whichpage=4" target="_blank">calatoria lui Ilie spre tara lui Hamlet
Raspunsuri
iubibubi spune:
dictionarul nu poate cuprinde mimica sau tonul. sau conjunctura. sau "realitatea sociala". dictionarul ofera "varianta" statica, sa zic asa, a cuvantului.
lilanda spune:
quote:
Originally posted by iubibubi
dictionarul nu poate cuprinde mimica sau tonul. sau conjunctura.
Nooo...cu atit mai mult; ca io ma gindeam doar la cuvintul-unealta, folosit in scrisuri, ca si forumul la o adica!! Se poate vorbi asadar, de o fenomenologie a cuvintului, asa cum este cea a lumii sociale sau a perceptiei??
Ma gindesc daca ccc cuvintul nu poate fi considerat un fel de Dasein al lui Heidegger, la nivel de vorbe, vreau sa zic :-))
pozulici si www.desprecopii.com/forum/topic.asp?ARCHIVE=true&TOPIC_ID=24607&whichpage=4" target="_blank">calatoria lui Ilie spre tara lui Hamlet
iubibubi spune:
adicatelea daca se poate (sau nu) ajunge la dimensiuni incredibile prin distorsionarea "cuvantului" si "ajustarea" lui in functie de prejudecatile proprii? si daca trebuie (sau nu) sa fim vigilenti si sa-l protejam de astfel de "abuzuri?
Andrada spune:
Eu cred ca acest cuvint e (printre altele) si un compromis al comunicarii ...
Scrisesem mult dar sterg ca ma cam miscam in jurul cozii, mai poposesc miine la subiect daca reusesc sa spun in ceva mai putine cuvinte
ei eventual mai mult sens,
A
Pegasis spune:
Sigur ca depinde de context, dar cred ca am putea traduce embodiment prin intruchipare, personificare. E un cuvint folosit si in traducerile de texte religioase si in articole economice.
Nu pot sa emit aici o parere avizata, ca nu-s lingvist, dar cred ca ar trebui sa folosim cuvintul in sensul pe care societatea i-l atribuie si nu strict in spiritul dictionarului. In definitiv, tot noi le-am construit, tot noi le schimbam.
lilanda spune:
quote:
Originally posted by iubibubi
adicatelea daca se poate (sau nu) ajunge la dimensiuni incredibile prin distorsionarea "cuvantului" si "ajustarea" lui in functie de prejudecatile proprii?
"Daca" asta ar fi un efect :-))...si nu, nu ma refream la vigilenta si protejare, fiindca dinamica e mai greu de controlat, ci faceam mai mult un exercitiu despre (ce este) cuvint(ul), in sensul de a constientiza cum il folosim, mai ales in scris, acolo unde paralimbajul si bodylanguage nu ne sustin.
Paralela cu fenomenologia o facusem pentru ca, mi se pare mie, cuvintul presupune esenta si manifestare. Este un cod de comunicare si are constiinta noastra (cuvintul fenomenologic - aca ceea ce intelegem noi din el), dar si constiinta celorlalti (cuvintul obiectiv - adica ceea ce inteleg altii din el)...exact ca embodimentul de care vorbeam (pegasis, nu-mi place deloc deloc termenul de personificare ori intruchipare
As putea sa-l explic ca acea caracteristica a noastra de a interactiona cu lumea si de a-i da sens).Ma bucur insa ca, cel putin noi aicea, nu vedem doar sensul dictionarului, ci si contextul si compromisul...si asta e total diferit de "political corectness'u", invocat la subiectul de la ZZ, care, in opinia mea, aduce modificari de retorica, dar nu de substanta. Partea buna a political corectness (tot in opinia mea) este insa ca ii invita pe oameni sa constientizeze totusi ceea ce caracterizeaza :-)
pozulici si www.desprecopii.com/forum/topic.asp?ARCHIVE=true&TOPIC_ID=24607&whichpage=4" target="_blank">calatoria lui Ilie spre tara lui Hamlet
Andrada spune:
Partea buna a political corectness (tot in opinia mea) este insa ca ii invita pe oameni sa constientizeze totusi ceea ce caracterizeaza :-)
Partea proasta la political corectness e ca e tot o teorie predigerata si ca poate fi folosita ca scuza la neimplicare si nepersonalizare.
A
www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Andrada" target="_blank">Camera lui Marcu
lilanda spune:
quote:
Originally posted by Andrada
Partea buna a political corectness (tot in opinia mea) este insa ca ii invita pe oameni sa constientizeze totusi ceea ce caracterizeaza :-)
Partea proasta la political corectness e ca e tot o teorie predigerata si ca poate fi folosita ca scuza la neimplicare si nepersonalizare.
haha...da' nu ma lasi deloc sa am o critica obiectiva??? :-)) Gasisem si io un punct tare la political corectness
...in rest, asa cum spuneam si mai spuneam, teoria asta ii doar retorica!!!pozulici si www.desprecopii.com/forum/topic.asp?ARCHIVE=true&TOPIC_ID=24607&whichpage=4" target="_blank">calatoria lui Ilie spre tara lui Hamlet
Pegasis spune:
Ahhh, nu vreau deloc sa intru pe panta asta cu political corectness. S-a scris atit de mult despre asta si parti bune si parti rele. Prin extensie s-a ajuns la discutii despre discriminare pozitiva si multe altele. Cind se pierde esenta cuvintului si ajungem sa ducem la extrem limbajul cotidian (in sensul de permanent autocontrol) in nici un caz nu mai putem vorbi de exprimarea reala a ideii/sentimentului/starii pe care o descriem. Folosim (si ne alegem) cuvintele in functie de educatie, starea in care ne aflam, societatea in care traim si interlocutor (si multe altele desigur).
Cuvintele trebuie sa ne ajute in evolutia noastra, sa ne mareasca gradul de comunicare si de adaptabilitate, dar orice derapaj de genul PC nu poate duce la nimic bun.
Andrada spune:
Cu toate ca exista si alte feluri de comunicare care intovarasesc cuvintul si ii dau nuanta, sau ca exista un cadru de discutie in care cuvintul capata contur, valoarea cuvintului nu poate fi in fapt diluata.
Nu exista in mod real "diabeticutule" ca sa folosesc discutia deja nascuta. Cuvintul are putere, nu gluma, oricite haine ai asterne peste el. Poate de aici si observatia ca marii scriitori aveau vocabularul restrins. Elocventa dar si prudenta.
De aceea ziceam ca pina la urma si cuvintul e un compromis al comunicarii. De ex pentru ca nu putem muri in fiecare zi pentru persoana iubita nu putem decit sa spunem "te iubesc". Pentru ca nu putem pricepe (in adevar)ce se intimpla cu celalalt alegem sa-l "iertam".
A
www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Andrada" target="_blank">Camera lui Marcu