Prematurii-esentele tari se tin in sticlute mici 4

Laura25 spune:

Si ai mei sunt nascuti la Cuza Voda, dar nu mi-a spus nimeni ca ar trebui sa revin la control. Probabil din cauza ca s-au nascut la 36 de saptamani si fara nici o problema. Pe ai mei ii vede din cand in cand pediatra la care am apelat din prima saptamana dupa ce am ajuns acasa. Ei au fost foarte sanatosi, asa ca si intalnirile cu pediatra au fost rare. Mereu mi-a spus insa ca se incadreaza in limitele normale de dezvoltare, ca se vede ca sunt foarte bine ingrijiti din toate punctele de vedere si ca doar dimensiunile Biancai tradeaza faptul ca au fost prematuri. Iar Bianca e maruntica doar, ca raportat la inaltime, are greutatea super.
Mi-ar placea si mie sa le fac o vizita celor de la Cuza Voda, ca au fost extraordinari din toate punctele de vedere.

Laura de shtrumphi, Rares si Bianca 13.06.2005

Fotografiile noastre
Filmulete cu shtrumphi


www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=77878" target="_blank">Poveste cu shtrumphi

dalina2x2 spune:

Vrem si noi in listuta!!!
mamica - dalina2x2 si gemenutele Anita - 2.200kg, 44cm, apgar 7 si Miriam - 1.800kg, 42cm, apgar 7.
S-au nascut prematur, la 34 sapt. si jumatate, dar au fost super ok. Am stat 3 sapt. si jumatate in spital si am iesit cu Anita - 2.700 si Miriam 2.300.
dalina, mamica de gemenute care acum au 6 luni si stau in fundulet!

Davia spune:

Oti fetita mea s-a nascut la 29 de saptamani si a avut 1500 gr. Am stat o luna si o saptamana in spital. Acum e bine ...la 5 luni are 6300 gr. D-na Stamatitn e si acum sefa de la sectia de neonatologie. Daca vrei poti sa suni si sa iti faci o programare la doamna Bivoleanu ...asa ca sa fii sigura ca totul este bine. eu o sa o caut cand ma duc cu fetita la control la ochi. Pana acum nu au fost probleme dar mai facem control asa ca sa ne asiguram ca totul e OK.

In evidenta sectiei de neonatologie inrta prematurii cu grad mare de risc ...adica cei cu greutate de sub 1900 la nastere...probabil ca din acest motiv nu v-au chemat la control Laura.

Pupici la bebelusii vostri si multa sanatate

Laura25 spune:

Davia, fata mea a avut 1600g. Dar dimensiunile mici au fost singura problema.

Laura de shtrumphi, Rares si Bianca 13.06.2005

Fotografiile noastre
Filmulete cu shtrumphi


www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=77878" target="_blank">Poveste cu shtrumphi

try spune:

quote:

---

Originally posted by Ameera
Am o intrebare. Din punct de vedere fizic, ea se incadreaza acum in valorile medii ale varstei reale (9 luni), atat la greutate cat si la lungime. Dar psiho-motor... e inca in urma, corespunde mai degraba varstei corectate. De cate ori intru la copilasi de martie-aprilie 2006, colegii ei de generatie, ies de acolo foarte complexata... Poate sa difere ritmul dezvoltarii fizice de cel al dezvoltarii psiho-motorii, sau e cazul sa-mi fac probleme ?

---

E firesc sa fie asa. Dezvoltarea fizica nu are legatura directa cu cea psiho-motorie. Poate ca fizic este un copil mare (poate mosteneste genele unuia dintre voi sau amandoi) si daca s-ar fi nascut la termen, acum la 9 luni ar fi fost un copil mult mai mare decat media. Lucrul asta e valabil la primul meu copil, nascut la termen si fara nici un fel de probleme. Tot timpul a aratat mai mare decat era. Acum, la 2 ani arata ca un copil de 3 ani, dar se comporta psiho-motor ca unul de 2 ani. Chiar faceam comparatii cu copilul unor cunostinte (care are 3 ani). Cand ii pui unul langa altul par de aceeasi varsta, dar cand ii vezi cum se misca, cum vorbesc, cum se joaca, al meu zici ca-i inapoiat, tinzi sa-l judeci prin prisma inaltimii si maturitatii fizice si sa te astepti la mai multe de la el. Era ciudatel sa-l vezi pe-ala de 3 ani vorbind in fraze si-al meu scotand cuvinte separate din care nu intelegeai mare lucru .

Totusi fetita ta s-a nascut cu 1,5 luni inaintea altor copii, nu-i de neglijat si diferentele se estompeaza mai tarziu, cam dupa 1 an.

"Tot ceea ce nu te doboara, te face mai puternic"
Alex - 5 Nov. 2004 si Adrian 24 Aug. 2006 ......... poze cu noi

nanaoti spune:

DAvia iti multumesc mult pentru raspuns.
am numerele de telefon ale amandurora. AM vrut sa fiu sigura ca fac tot ce este posibil pentru binele lor si am fost la control de cate ori ni s-a spus sau cand ma gandeam eu ca e ceva in neregula. Au fost d-ne dr. extraordinare si asistentele f amabile si bine pregatite. Au avut grija f mare de copiii nostri, ca si de toti copii de acolo (fara nici un fel conditionari materiale).
Si ai mei au fost sub 1900. BAiatul a avut 1800 si fetita 1450 la 32 de saptamani. Fetita a avut un piciorus pana la genunchi vanat tare din cauza faptului ca i-am prins eu piciorusul in col (zice dr). Au avut si icter o perioada mai lunga. au stat la terapie intensiva vreo 2-3 saptamani, apoi inca o luna tot la prematuri dar nu asa de monitorizati.
Acum sunt bine au 1 an si 4 luni, baiatul vreo 13 Kg si fetita vreo 9 si ceva. SUnt draguti si nici nu stii cand trece ziua cu ei.
Poate ca am fost putin incontienta in spital pentru ca ma gandeam tot timpul ca sunt copii obisnuiti care sunt putin mai curajosi.
Bravo fetitei tale. AI mei la 5 luni aveau mai putin. De ex. fetita avea 5500 si baiatul 7200.
Try are dreptate cam dupa 1 an se estompeaza diferentele.

Am intalnit multi adulti, fosti prematuri care sunt f . bine, sanatosi si impliniti.






Oti & gemenii bucovineni

Ameera spune:

Laura, Try, multumesc pentru raspunsuri Nu imi faceam oricum prea mari probleme, doar ca vazand ce avant si-a luat si ce frumos a inceput sa creasca in ultimele luni, ma asteptam pe undeva sa se dezvolte in acelasi ritm pe toate planurile. Plus ca si lumea din jur pare sa uite ca e totusi un bb prematur si se tot intreaba de ce la varsta ei inca nu face una sau alta. Eu o las in ritmul ei, n-am fortat-o cu nimic.

Pupici pentru toti prematuricii!

Ameera si Sara

andruscka spune:

Ma primiti si pe mine in listuta?
Fetita mea Andra Maria s-a nascut la 26 saptamani si a avut 750 grame.
Acum are patru ani si jumatate, insa eu am probleme cu ea.
Daca din punct de vedere fizic e dezvoltata normal, din punct de vedere psiho motor e "evaluata" ca un copil de 2 ani si jumatate.
Abia acum a inceput sa mearga singura dar se sprijina de perete sau mobila. Singura nu vrea ii este frica.
Si inca ceva. Fetita mea nu vede.
Nu vreau sa va intristez dar imi face bine sa corespondez cu mamici de prematuri
Un an bun, multe impliniri si sanatate va doresc.
LA MULTI ANI!

Andruscka

Sheannamp spune:

Andruschka si Andra Maria, bine ati venit in clubul esentzelor tari!
Nu prea stiu ce ar trebui sa scriu in aceasta situatie! Doar ca bratele noastre sunt deschise si ca, eu personal, as vrea sa va ascult povestea, povestea unei mari invingatoare si a unei supermamici!

---

Sau taci sau zi ceva mai bun decat tacerea!

andruscka spune:

Multumesc pentru sprijin
Sincer nici nu stiu cum sa incep.
Era in ian.2002 cand am aflat ca sunt insarcinata. Nu va spun cat eram de fericiti, mai ales ca eram programata la un control ca sa depistez de ce nu raman insarcinata.
Cand supriza, am ajuns la control dar pentru altceva, acum eram deja o viitoare mamica.
Nu stiam insa ce va urma. Dar..
La 12 saptamani am avut amenintare de avort, dezlipire de placenta, m-am internat in spital, tratament, apoi totul era ok. Nu stiu cat de ok era totul cert e ca la 25 sapatamani mi s-au rupt membranele.
M-am internat din nou in spital, numai ca greul de abia acum incepe.
M-au tinut cu membranele rupte timp de o saptamana ca sa i se matureze plamanii.
Nu va pot spune ce am simtit saptamana asta pentru ca nimeni nu-mi spunea nimic, nu am putut manca, nu am putut dormi.
Si cum sa dormi cand eram in sala de travaliu.
In data de 22 iulie am nascut-o pe Andra, nastere normala.
Ce pot sa spun e ca langa mine in sala de nasteri erau o groaza de medici, asistente, toti se foiau in jurul meu.
Am nascut-o pe Andra, nu mi-au aratat-o (aveau ei motivele lor!) eu am reusit sa-i vad un piciorus atat.
Asta se intampla diminetat la ora 10.00.
Pana mai dupa amiaza am stat sub supravegherea medicilor, si am dormit putin.
Seara am mers la terapie intensiva unde era fetita mea, si nu va spun ca am ramas socata cand am vazut-o cat de micuta era.
Primul lucru cand am ajus langa ea, pentru ca nu mi-au dat voie sa pun mana s-o ating i-am numarat degetelele
Nu stiu ce a fost in capul meu atunci.
Am inceput sa plang iar asistentele care erau niste dragute, mi-au spus sa nu mai plang ca-i transmit si fetitei starea.
Am mers am vb.cu medicul neonatolog iar el mi-a spus ca sanse sunt foarte mici, pentru ca ea s-a nascut cu septicemie, si ca trebuie bagata pe antibiotice timp de 21 zile.
Daca trece de aceasta perioada ar fi ceva sanse.
si mi-a mai spus ceva: sa ma rog la dumnezeu ca el face tot ce poate, dar nu depinde numai de el.
Nu va pot descrie in cuvinte cum am "petrecut" aceste 21 zile.
Ei a trecut si perioada asta, facea crize de apnee, si ma bucuram cand imi dadeau vesti bune.
Singurul lucru care il reprosez mediclui neonatolog este ca nu i-au facut control oftalmologic in maternitate.
Nu stiam riscurile oxigenului (mentionez ca Andra nu a stat la ventilator).
Si uite ca dupa trei luni de stat in spital plecam si noi acasa fericiti nebanuind ce avea sa urmaze.
Nu stiu daca ma credeti dar dupa trei luni de stat in spital si mai ales starea in care am stat, cand a venit sotul sa ne ia acasa ma minunam de cata lume vedeam pe strada.
Chiar i-am zis sotului meu: Ia uite ce masini si cati oameni!
Sotul meu nu a zis nimic a crezut ca am luat-o razna.
Iar cand am ajuns acasa am cerut voie sa ies putin afara sa stau pe bancuta din fata blocului.
Am fost la magazin sa cumpar ceva si vanzatoarea care ma cunostea de altfel s-a uitat crucis la mine.Si stiti de ce?
Am aratat cu degetul ce voiam sa cumpar.
Eram intr-o stare foarte proasta dar fericita pentru ca ajunsesem in sfarsit acasa.
La o luna am fost sa-i facem control oftalmologic la Emilia Irza, eu alaptam atunci, iar d.na dr.Nascutzi i-a spus sotului meu ca fetita are dezlipire de retina stadiul V.
Mie nu au vrut sa-mi spuna, dar eu eram cu fetita dintr-o camera alaturata (ii dadusem sa suga), am auzit franturi din discutia lor, ceva de operatie in Belgia.
Am iesit imediat de acolo si l-am gasit pe sotul meu plangand, l-am intrebat ce are, el mi-a spus ca nimic si ca vb.acasa.
Nu va spun ca nu stiu cum a condus pana acasa ii siroiau lacrimile pe obraji.
Cand am ajuns acasa am aflat intreaga poveste, daca-i pot spune asa, si atunci am hotarat sa mergem si la un alt dr.la spuitalul de oftalmologie.
Din nou acelasi diagnostic.
Am crezut ca innebunim amandoi, si pentru ca a fost un sos pentru mine, eu am pierdut si laptele.
Am mers acasa si nu stiam de ce Andra plange,ii era foame dar eu nu mai aveam lapte.
A inceput o intreaga aventura pentru strangerea banilor necesari operatiei (cam 8000 euro) si datorita oamenilor cu suflet am reusit sa plecam plini de sperante in Belgia.
Am operat fetita si de glaucom pentru ca in Romania nici unul din cei doi medici nu nu-au spus de glaucom
Anul acesta am fost cu fetita la control (pentru ca a avut glaucom trebuie sa-i masuram tensiunea oculara) si ne-au dat o veste f.proasta. Andrei i s-a dezlipit retina din nou. E ca si cum n-as fi operat-o.
Cam asta e povestea noastra.
E trista dar asta e. Mergem mai departe si speram ca intr-o buna zi Andra sa poata vedea si ea catusi de putin.
Cred ca Dumnezeu ne-a dat putere sa mergem ami departe.
Trebuie sa mergem mai departe si sa fim puternici.
Mai ales ca anul acesta pe 30 oct. am pierdut si o sarcina la 25 saptamani.
Ce sa va spun?
Ca plang si iar plang.
Multumesc mult pt.incurajari.
Si chiar imi face bine ca am descoperit acest forum unde pot vb.si eu fara sa fiu privita cu mila.
Ca asta mi se intampla cand merg pe strada.
Andra este privita altfel si nu inteleg de ce.
E un copil normal, chiar daca are probleme.
Va pup si aveti grija de voi

Andruska