Dzeu mai face minuni… povestea nasterii lui David
Raspunsuri - Pagina 3
Rebiana27 spune:
Mirabela eu cred cu tarie ca toti avem o misiune in viata. A ta a fost una divina... sa dai nastere unui ingeras dupa atatea luni de chin si dupa o nastere extrem de dificila!!! Atat de greu castigatul statut de mamica este ceea ce iti implineste viata. Povestea este tulburator de emotionanta si constituie pentru mine dar si pentru alte viitoare mamici un prilej de a merge mai departe increzatoare in forta divina.
Abia astept sa-mi tin minunea in brate... atunci ma voi considera implinita cu adevarat.
Te 
si-ti urez tie si copilului tau frumos tot binele din lume si multa sanatate!
Rebiana 
17 +
monalac spune:
se aseamana f mult povestea noastra/si eu am avut placenta inserata jos,la 4 luni de sarcina am facut hemoragie masiva cu dezlipire de placenta,de atunci am stat numai in pat si in spital,nu mergeam decat la baie.si la mine tot sotul a preluat sarcinile gospodaresti,el imi aducea de mancare,el facea curatenie,etc.si eu am facut injectii toata sarcina,aproximativ 300,pt ca am sindrom antifofolipdic.si eu am pierdut o sarcina la 3 luni si am facut o gramada de analize sa vad din ce cauza s a oprit sarcina in evolutie.eu nu m am trezit in tp operatiei de cezariana,desi mi a fost frica de asta,pt ca nici la mine nu prind anesteziile,insa m am trezit imediat dupa ce s a terminat operatia si eram pe targa,stiu atunci ca am simtit cea mai mare durere din viata mea,imi imaginasem altfel trezirea din operatie,dar at ma durea atat de tare,incat nici nu puteam sa intreb de copil,mai tz,cand m ma gandit la asta,efectiv mi a fost rusine,parca at ,in mom ala,nu ma interesa de copil,desi il asteptasem atat,dar durerea a fost mai puternica...dupa ce mi au facut calmante,bineinteles ca am intrebat de copil...,mie mi l au adus imediat sa l vad.din pacate insa,unde am nascut eu,nu aveai voie sa stai cu copiii in salon daca nasteai prin cezariana,iar pt ca am stat 9 zile in spital,copilul n a mai vrut sa suga.in spitalul asta de rahat nu aveai voie sa primesti vizite in salon,asa ca mie n a putut sa mi dea nimeni mana sa ma ridic din pat dupa cezariana,stiu ca at cand ma ridicam simteam ca ma rup in doua si pt ca pierdusem f mult sange,dar am refuzat transfuzia de sange,nu vedeam nici pe unde merg,iar copiii erau in capatul celalalt al palierului,unde nu existau decat niste scaune de lemn pe care sa stai sa i alaptezi...copilul meu a avut 4650kg,pt mine totul a fost un efort supraomenesc,simteam de fiecare data ca lesin,ca nu mai pot...of,iarta ma,asta e povestea ta,dar mi a generat atatea amintiri...baietelul meu are acum 1 an si 10 luni si e sanatos,iar asta e cel mai imp.sa ti traiasca minunea si sa ti aduca numai bucurii!
Mirabelac spune:
quote:
Originally posted by Rebiana27
Mirabela eu cred cu tarie ca toti avem o misiune in viata. A ta a fost una divina... sa dai nastere unui ingeras dupa atatea luni de chin si dupa o nastere extrem de dificila!!! Atat de greu castigatul statut de mamica este ceea ce iti implineste viata. Povestea este tulburator de emotionanta si constituie pentru mine dar si pentru alte viitoare mamici un prilej de a merge mai departe increzatoare in forta divina.
Abia astept sa-mi tin minunea in brate... atunci ma voi considera implinita cu adevarat.
Te
Rebiana
Nimic nu e mai frumos decat sa-ti tii bebelusul in brate, sa-ti zambeasca in fiecare zi, oricate probleme ai avea si oricat de greu ar fi, treci mult mai usor peste toate...
Te sfatuiesc sa faci tot posibilul sa alaptezi, n-o sa fie usor daca nasti prin cezariana, am vazut in spital multe mamici care au clacat si din cauza durerilor dar si a stresului, insa e o binecuvantare, o placere reciproca, sa-l vezi cum maraie sa ajunga cat mai repede cu gurita la san, ce satisfacut este cand il gaseste, cum te prinde cu ambele maini si te trage spre el, se uita cu ochisorii aia mici la tine in timp ce papa... e ceva dumnezeiesc... deja ma gandesc ca trece timpul f. repede si o sa creasca mare fara sa ne dam seama...
Iti doresc din suflet o sarcina usoara si un bebe sanatos!
Mirabela - mamica fericita de David (21.09.2006)
POZE EU SI DAVID
www.totsites.com/tot/davidstefan" target="_blank">PAGINA DAVID
POVESTEA NASTERII BUBURUZEI
Mirabelac spune:
quote:
Originally posted by monalac
se aseamana f mult povestea noastra/si eu am avut placenta inserata jos,la 4 luni de sarcina am facut hemoragie masiva cu dezlipire de placenta,de atunci am stat numai in pat si in spital,nu mergeam decat la baie.si la mine tot sotul a preluat sarcinile gospodaresti,el imi aducea de mancare,el facea curatenie,etc.si eu am facut injectii toata sarcina,aproximativ 300,pt ca am sindrom antifofolipdic.si eu am pierdut o sarcina la 3 luni si am facut o gramada de analize sa vad din ce cauza s a oprit sarcina in evolutie.eu nu m am trezit in tp operatiei de cezariana,desi mi a fost frica de asta,pt ca nici la mine nu prind anesteziile,insa m am trezit imediat dupa ce s a terminat operatia si eram pe targa,stiu atunci ca am simtit cea mai mare durere din viata mea,imi imaginasem altfel trezirea din operatie,dar at ma durea atat de tare,incat nici nu puteam sa intreb de copil,mai tz,cand m ma gandit la asta,efectiv mi a fost rusine,parca at ,in mom ala,nu ma interesa de copil,desi il asteptasem atat,dar durerea a fost mai puternica...dupa ce mi au facut calmante,bineinteles ca am intrebat de copil...,mie mi l au adus imediat sa l vad.din pacate insa,unde am nascut eu,nu aveai voie sa stai cu copiii in salon daca nasteai prin cezariana,iar pt ca am stat 9 zile in spital,copilul n a mai vrut sa suga.in spitalul asta de rahat nu aveai voie sa primesti vizite in salon,asa ca mie n a putut sa mi dea nimeni mana sa ma ridic din pat dupa cezariana,stiu ca at cand ma ridicam simteam ca ma rup in doua si pt ca pierdusem f mult sange,dar am refuzat transfuzia de sange,nu vedeam nici pe unde merg,iar copiii erau in capatul celalalt al palierului,unde nu existau decat niste scaune de lemn pe care sa stai sa i alaptezi...copilul meu a avut 4650kg,pt mine totul a fost un efort supraomenesc,simteam de fiecare data ca lesin,ca nu mai pot...of,iarta ma,asta e povestea ta,dar mi a generat atatea amintiri...baietelul meu are acum 1 an si 10 luni si e sanatos,iar asta e cel mai imp.sa ti traiasca minunea si sa ti aduca numai bucurii!
Multumesc de urari, sa fie sanatos si sa-ti aduca numai bucurii!
Imi pare rau ca ai trecut si tu prin atatea ca sa aduci pe lume acest copilas, ce sa-ti zic, la mine a fost greu dar recuperarea super usoara, cel mai rau mi se pare ca n-ai putut alapta atunci imediat si eu cred ca i-au dat biberon, la noi ii dadeau cu lingurita, eu de a doua zi deja aveam probleme cu el ca nu voia sa suga, lingea tza-tza ca o pisica, astepta sa-i curga din lingurita... daca i-ar fi dat biberon, adio tza-tza, mai ales dupa 9 zile la tine... dar bine ca e sanatos, sunt multi copii care sunt perfect sanatosi care papa lapte praf. Ai avut un bebe grasunel... acum cum este? a crescut bine?
Te pup. Numai bine!
Mirabela - mamica fericita de David (21.09.2006)
POZE EU SI DAVID
www.totsites.com/tot/davidstefan" target="_blank">PAGINA DAVID
POVESTEA NASTERII BUBURUZEI
Rebiana27 spune:
Mirabela si eu ma gandesc sa alaptez indiferent care vor fi consecintele (dureri, discomfort etc) si asta pentru ca stiu ca-i face bine copilului dar si pentru ca as vrea sa stabilesc o legatura si mai puternica intre mine si minunea mea. Si, exact cum ai zis si tu este vorba de o perioada destul de mica din viata bebelului si merita orice efort, totul este sa am laptic.
Numai bine si tie si minunii tale!
Rebiana 17+
catty spune:
Mirabelac, maine iti vei boteza puiutul scump. Sa va dea Dumnezeu sanatate si forta sa treceti peste toate si sa va bucurati de minunea din viata voastra. Pupici
catalina
"Uneori ai suferit prea mult ca sa ai dreptul sa nu spui niciodata SUNT PREA FERICIT"
pisi_ella spune:
Ce poveste impresionanta! 
Si ce mamica curajoasa si fericita! Si ce bebelus fumusel foc!
Sa va traiasca, sa fie sanatos si sa aiba noroc!
Si da...intr-adevar...un copilas merita tot efortul si tot sacrificiul nostru!
_Ella,
Emma & 
Matei
Povestea nasterii lui Matei ;)
http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=58237
Deschide bratele spre schimbare, dar nu-ti pierde din valorile tale.
Mirabelac spune:
Va multumesc pt. urari!
Am avut si noi botezul, David a fost foarte cuminte, n-a plans deloc desi era flamand, si-a bagat mainile in gura pana la cot si apoi a supt paturica
. Au fost inca 4 copii botezati si ei urlau, nu plangeau, al meu cu ochii cat cepele inspecta terenul...
La petrecere a dormit toata noaptea, nici n-a mancat, eu m-am distrat de minune ca de la revelion nu mai iesisem nicaieri... a fost super ok...
Mirabela - mamica fericita de David (21.09.2006)
POZE EU SI DAVID
www.totsites.com/tot/davidstefan" target="_blank">PAGINA DAVID
POVESTEA NASTERII BUBURUZEI
radcarmen spune:
Felicitari Mirabela! Am plans citind povestea puiutului tau si te admir pentru perseverenta si credinta pe care ai avut-o ca in final va fi totul bine. Jos palaria din partea mea! Esti cu adevarat un exemplu pentru viitoarele mamici.
De aceea Dumnezeu ti-a daruit un copilas minunat, sanatos is frumusel foc.
Eu abia acum am descoperit povestea ta, de altfel nu demult am descoperit forumul DC cu toate ca si eu imi astept minunea peste putina vreme. Suntem in saptamana 34 si vom fi tot baietel. Minunea noastra cred ca a venit sa ne mai aline durerea pierderii mamei mele, pentru ca este conceput (fara intentie) undeva in jurul datei ei de nastere, la 3 saptamani dupa ce ea a plecat la Cer.
Va pup si va doresc sa aveti o viata plina de bucurii si sanatate deplina.
Cu drag,
Carmen sapt 34 cu 
Vlad Gabriel
Mirabelac spune:
quote:
Originally posted by radcarmen
Felicitari Mirabela! Am plans citind povestea puiutului tau si te admir pentru perseverenta si credinta pe care ai avut-o ca in final va fi totul bine. Jos palaria din partea mea! Esti cu adevarat un exemplu pentru viitoarele mamici.
De aceea Dumnezeu ti-a daruit un copilas minunat, sanatos is frumusel foc.
Eu abia acum am descoperit povestea ta, de altfel nu demult am descoperit forumul DC cu toate ca si eu imi astept minunea peste putina vreme. Suntem in saptamana 34 si vom fi tot baietel. Minunea noastra cred ca a venit sa ne mai aline durerea pierderii mamei mele, pentru ca este conceput (fara intentie) undeva in jurul datei ei de nastere, la 3 saptamani dupa ce ea a plecat la Cer.
Va pup si va doresc sa aveti o viata plina de bucurii si sanatate deplina.
Cu drag,
Carmen
Carmen te rog sa ma scuzi ca nu ti-am raspuns pana acum, imi pare rau pt. mama ta, fie ca acest bebelush sa se nasca cat mai usor, sa fie sanatos si sa-ti aduca alinarea si mangaierea pierderii mamei tale. Astept sa ne scrii si tu povestea nasterii micutului Vlad Gabriel, frumos nume.
Mirabela, mamica fericita de David Stefan (21.09.2006),
www.totsites.com/tot/davidstefan" target="_blank"> site-ul nostru si povestea nasterii.
www.geocities.com/bucurii2006/informatii.html" target="_blank">VREI SA-TI INSCRII BUCURIA PE SITE?