COPILUL MEU S-A FACUT INGERAS
Raspunsuri - Pagina 6
speel spune:
Doamne ce nenorocire!Ramai fara cuvinte in fata unei asa nenorociri.Dumnezeu sa odihneasca sufletelul de ingeras!
Elenalove27 spune:
...nu imi gasesc cuvintele
Elena
36+
POZE
"Happiness is not having what you want.It is wanting what you have."Anonymous
ingeras26a spune:
Ma rog ca bunul Dumnezeu sa va dea putere sa acceptati peste aceasta tragedie cumplita!
Pupicei, Ingeras 33+ 
Maya
andreea81 spune:
Ma voi ruga impreuna cu tine pentru sufletelul fetitei tale! Curaj, Rodica! Nu esti singura pe lumea asta... Andreea
crangutalil spune:
Of, Rodica, citind povestea ta am retrait-o pe a mea....Si eu sunt profesoara, si eu am avut o fetita cu malformatie cardiaca....Durerea e crunta,dar trebuie sa treci mai departe...eu am luptat si acum am o fetita perfect sanatoasa de un an jumate...Deci se poate....
Sa-ti spun povestea mea.Avand un baietel de 2 ani hotaram ca e momentul sa facem al doilea copil....trece un an si nimic....La un moment dat fac o gripa, urata, cu febra 40...Trece gripa dar ciclul nu apare...Cand testul 2 liniute...Fericire, groaza ca stiam ca gripa nu e buna...Dr ma sfatuieste sa nu pastrez sarcina ca e risc de malformatii...iti dai seama dupa un an de cand asteptam sarcina.Renunt, gandindu-ma ca vreau un copil sanatos...Si mai trece un an si nu raman insarcinata...Incep cu tratamente de stimulare, grafice de ovulatie ca sa prindem momentul propice...nimic.Pana cand la un moment dat renunt, convinsa ca eu n-o sa mai fac copii.Si surpriza, raman insarcinata...Bucurie imensa....Si vine ecografia morfologica la 20 saptamani, la care sa aflam sexul, evident ca imi doream o fata...Si cade bomba:Este fetita, dar din pacate vad ceva la inimioara, o malformatie...Poate nu e bun ecograful, va astept maine la Filantropia la profesorul X, cel mai bun,si aparat performant...Nu-mi venea sa cred...Racita nu fusesem, cel putin nu-mi aminteam, singurul moment de care imi era frica se petrecuse pe la 2 luni de sarcina cand fusesem internata in spital cu baietelul si vecina de salon facuse rubeola...Eu stiam ce inseamna rubeola pe sarcina si ma umflasem de plans, dar analizele de sange imi aratau ca avusesem rubeola in copilarie si deci aveam anticorpi...Dr meu ginecolog spunea ca sa stau linistita...Si atunci de unde?Am crezut ca s-a prabusit cerul pe mine...si tot nu credeam...A doua zi dr. x, cel mai bun, confirma diagnosticul, malformatie cardiaca grava,nu rezista nici pana la nastere sau daca rezista moare imediat dupa nastere..Eram distrusi..Eu cred ca am si luat-o razna atunci, recunosc, mi-am facut testamentul, am zis ca sa mor si eu odata cu ea...Si tot n-am crezut si ne-am dus la dr.Pop la cea tridimensionala...Multumesc ca ne-a primit imediat chiar daca programarile se fac cu luni de zile inainte, m-a sunat personal sa ma intrebe ce si cum...Ne-am dus cu inima cat un purice dar cu un dram de speranta...S-a uitat cu ecograful ala o ora jumate,era ora 21 cand ne-a primit si se facuse 22.30 si el se tot uita, fara sa scoata un cuvant..am crezut ca innebunesc...din pacate acelasi lucru:malformatie incompatibila cu viata.Era clar.Intrebarea pe care am pus-o dr a fost ce sanse am sa fac ALT copil sanatos.Nu mi-a raspuns...ca nu stie...ca sunt sanse ca si un altul sa aiba probleme, sunt sanse sa fac altul perfect sanatos...adica nici un raspuns...Am plecat impleticindu-ma...nu stiu cum de am rezistat....Am hotarat cu sotul meu ca eu nu rezist sa duc sarcina pana la capat, s-o nasc si sa-mi moara in brate...ca pierd 4-5 luni timp in care pot face alt copil....desi nu credeam ca voi mai ramane insarcinata...Si am hotarat sa fac avort terapeutic la 23-24 saptamani.Asta inseamna declansat nasterea, contractii, o nastere normala, numai ca e copilul mic.Si am nascut(avortat)pe 4 februarie 2005, noaptea la 11,in salon, ca idioatele alea de asistente nu ma credeau ca am contractii din minut in minut si ca chiar iese....Sotul era de fata, a vazut tot saracul, de nu si-a revenit mult timp...Era cat o lingura de lemn, si mai ales vie....nu stiu cat a mai trait....Cert este ca la necropsie la fel a rezultat, ca partea stanga a inimii nu era dezvoltata mai deloc fata de dreapta si nu avea artera pulmonara, deci clar nu avea cum sa respire...Nici macar nu am putut s-o ingrop, era practic avorton la 24 de saptamani...desi era copilul meu si o nascusem vie,am vazut-o...Crunt...
Au mai trecut 4 luni, timp in care parerile medicilor erau impartite:unii spuneau sa nu mai fac copii, ca am 35 de ani si riscul de a avea pb sunt mari, altii spuneau ca pot sa mai fac fara pb...Si in iulie din nou test de sarcina pozitiv...bucurie, teama...si iar n-a fost sa fie...avort spontan la 6 saptamani, desi eram internata in spital si incercam cu injectii sa pastrez sarcina...alt soc, alt chiuretaj....vai de uterul meu...apoi trece o luna, inca o saptamana, mie nu-mi vine ciclul...fiind primul dupa chiuretaj nici nu stiam cand trebuia...si intr-o doara iau un test de sarcina...doua liniute,a doua mai palida...si era sarcina ..Toti mi-au spus sa nu pastrez sarcina, ca e prea repede , ca nu e uterul refacut...Si am spus NU, daca acum mi-a dat-o D-zeu stie el ce face.Si mi-am luat concediu medical toata perioada de sarcina , de teama sa nu mai iau de la copiii de la scoala ceva,am stat mult un pat, injectii cu gravibinon, iminenta de avort, apoi sarcina pelviana ca n-a vrut sa se intoarca cu capul in jos...dar au trecut.Nu-ti spun cum am trait, cu ce teama, pana la ecografia morfologica, de care ne era teama sa nu ne spuna iarasi ca are ceva...Si ne-a spus ca e bine, si tot nu ne-am linistit, alta teama:daca dr. n-a vazut?Si au trecut cu bine 9 luni, nu-ti mai spun ca la toate controalele ma intrebau de ultima menstruatie ca sa-mi calculeze DPN si eu nu aveam ce sa le spun, si le explicam ca e dupa un chiuretaj...si se stabilea DPN dupa masuratorile ecografice...Pana la urma pe 9 aprile 2005 s-a nascut fata mea, la 37 de saptamani,3500g, prin cezariana ca ti-am spus ca nu s-a intors, si e perfect sanatoasa.Am mers cu ea la 7 zile sa-i facem ecografie cardiaca sa fim siguri, ca inca ne temeam, dar totul e ok, are acum un an jumate.
Iarta-ma ca ti-am povestit toate astea, e prima oara cand le-am povestit, ce vreau eu sa-ti spun e ca ai incredere in D-zeu ca totul va fi bine, ca ingerasul tau va veghea de acolo de sus si ca cu ajutorul Lui vei avea un alt copil sanatos, care niciodata n-o va inlocui pe Raluca, dar iti va da un sens in viata.Iti doresc multa sanatate si putere...si credinta....
strumfi2004 spune:
Sincere condoleante, Rodica!
Multa putere amandurora, tarie si credinta! Dumnezeu va va alina cat de curand!
Gratiela, mamica strumfilor 
Mariuca si 
Stefanut
roxanal spune:
Plang, plang, plang...atat, voi? multa putere, ce poti spune decat sa puteti plange?
Roxana Lilea,mama de 2 ori :)
violetamaria spune:
ROAGATE SI AI INCREDERE IN DUMNEZEU
TE VA RASPLATI
ardeiash spune:
curaj rodica! Dumnezeu e cu voi!
s-auzim numai de bine! si 
mira_m spune:
D-zeu sa te intareasca si sa iti dea putere sa mergi mai departe!
Don't talk unless you can improve the silence!
Mami
&minunea mea 
( mai 2004) 