cum sa le deschidem copiilor lumea

corinadana spune:

Ramona am inceput explicatiile astea de cand ea a inceput pre school 3 ani si 10 luni. Era ptr prima data cand 2 ore pe zi nu era langa mine. Apoi kindergarten si scoala cu cate 7 ore pe zi cu scoli mari, mari.

2 anisori bine inteles ca nu ai ce sa i explici, e micuta si nu stiu daca te ar intelege si n plus tu esti tot timpul cu ochii pe ea cand sunteti afara din casa.



corinadana mama Ralucai
The mother's heart is the child's schoolroom.
poze

capcaunul spune:

Au explicat unii inaintea noastra cu mult talent, si cu mult talc mai ales, cum sta treaba cu strainii, cu lumea buna si rea, cu ce este bine si ce nu: Grimm, Andersen, chiar si de-ai nostri, Creanga, Ispirescu ...

ocu spune:

Buna, intr-adevar interesant subiect, voi ce le-ati raspunde (6 ani)la intrebarea "de ce e apa marii sarata?", cat despre a le arata si partea mai putin placuta a lucrurilor nu sunt prea convinsa de utilitate, farmecul copilariei tocmai acesta ,e sa fie totul frumos si placut, oricum vor afla si celelalte aspecte si vor avea un refugiu in perioada placuta a copilariei.
Sunt cu ochii pe subiect.

simali spune:

Despre cum sa vorbesti copiilor despre straini am gasit o abordare foarte "prietenoasa" intr-o poveste americana pentru copii.
Este despre o familie de ursuleti; tata urs citea mereu in ziar (si comenta)despre rapitori, criminali si violatori. Fetita urs auzea si incepuse sa nu mai fie politicoasa cu vecinii, sa se teama sa iasa chiar si pana pe peluza din fata casei, etc.
Mama urs i-a aratat un cos cu mere. "Vezi acest cos cu mere? Care dintre ele crezi ca este cel rau?" Fetita urs a aratat un mar mai pricajit si patat. Mama urs l-a taiat si i-a arata ca era bun in interior. Apoi i-a aratat un mar foarte frumos, putred in interior. "Asa este si cu strainii. Din cauza ca nu-i cunoastem nu putem spune numai dupa infatisare care este bun sau rau. Oamnii sunt in general buni si bine intentioanti, asa cum in acest cos, cea mai mare parte a merelor sunt bune. Dar pentru ca unii pot fii rai, trebuie sa fim atenti si sa urmam niste reguli:
- niciodata nu primim nimic de la necunoscuti (cadouri, dulciuri, etc).
- niciodata nu plecam nicaieri cu necunoscuti.
- niciodata nu vorbim cu necunoscuti; dar vom saluta politicos.
- daca un necunoscut ne cere ajutorul vom fugi repede la un adult cunoscut si-i vom cere ajutorul la randul nostru.
- niciodata nu vom da ceva unui necunoscut.
- niciodata nu deschidem usa necunoscutilor daca se intampla sa fim singuri acasa.
Cu un set de reguli bine stiute un prichindel se poate descurca si pe de alta parte i se da si sentimentul de importanta, pentru ca pare ca o mare parte din problema este in mana lui.
Consider ca trebuie insistat pe "oamenii sunt in general buni si bine intentionati" si pe intelegerea si aplicarea regulilor.

vrabiuta spune:

quote:

---

Originally posted by ocu

Buna, intr-adevar interesant subiect, voi ce le-ati raspunde (6 ani)la intrebarea "de ce e apa marii sarata?"

---

o sa incerc eu o explicatie scurta, care se poate adapta in functie de varsta: acum multe milioane de ani apa marii era dulce. de-a lungul timpului, ploile care au cazut pe pamant au spalat rocile si au dizolvat diverse minerale, pe care le-au dus in mare. cand apa s-a evaporat, formand norii, mineralele si sarurile au ramas in apa. si de-a lungul timpului apa a devenit din ce in ce mai sarata. acum apa marii si a oceanelor este mai sarata in zonele subtropicale, unde se evapora multa apa dar ploua putin, si in zona tarmurilor, acolo unde mari rauri cu apa dulce se varsa in mare.
sper sa iti fie de folos.

cele mai frumoase

simali spune:

vrabiuta. Multumim pentru raspuns.
Dar cum raspunzi la intrebarea: "De ce au pus marea pe jos?"

wesel spune:

Buna,
Sunt si eu de acord ca unui copil trebuie sa-i arati intai partea buna si frumoasa a lumii, dar apoi sa-l si atentionezi asupra pericolelor. Mi se pare normal sa gandesti pozitiv, dar si ceva precautie nu strica: exista pericole ascunse, de care copii nu se pot feri. Si flacara este frumoasa, stralucitoare, dar arde. De aici si pana la a-l face pe copil sa discearna intre bine si rau e un drum lung cat o viata! Depinde de talentul fiecarui parinte cum sa-i vorbeasca mai bine despre lume.
Intr-adevar si pe noi ne-au ajutat mult cartile "specializate", fie ele larousse-uri, atlase, vreau-sa-stiu, dictionare ilustrate. Dar si teatrul ne-a invatat multe. Iar exemplul propriu - inclusiv cu povestiri personale - a completat explicatia. Regulile, fara o explicatie credibila, Matei le-a uitat dupa un timp.
Nici un parinte nu doreste ca fiul lui sa repete greselile din tinerete, sau sa fie ranit asa cum a fost el. Dar, dincolo de explicatie si de speranta ca a priceput raul, un copil ar trebui totusi sa retina imagini pozitive, insorite despre lume, care sa-l ajute pe el, pe viitor, sa vrea sa fie un om bun si fericit.
Mamica wesela si Matei

wesel spune:

A, si iata cateva raspunsuri la "de ce au pus marea pe jos?":
- marea e lumea pestilor si, asa cum lumea oamenilor, a plantelor si a animalelor e jos, tot asa si lumea pestilor e jos.
- pentru ca, daca ar fi sus, n-am mai vedea soarele, sau, mai rau, am trai si noi numai in apa!
- marea e pe jos ca sa putem noi, oamenii, sa intram in ea, sa simtim nisipul sub picioare si sa ne bucuram de valuri.
- sau, mai poetic: dar niau scoicilor sa nu le fie cald?
Mamica wesela

simali spune:

Iata un proiect pe care l-am inceput timid acum, la varsta gradinitei, dar pe care intentionez sa-l folosesc mult mai des in clasa I-a. Se numeste JOCUL DE-A MAGAZINUL.

Preambul. Am constat ca majoritatea copiilor pot numara si pana la 100 dar dar fara sa inteleaga VALOAREA intrinseca a cifrelor pe care la folosesc si cu atat mai putin rostul adunarilor sau scaderilor.
Material necesare:
- casa de marcat de jucarie (nu este absolut necesara dar copilul poate fii amuzat de idee si cu atat mai mult interesat de joc) sau numaratoare;
- un raft pentru "marfa"
- o masuta mica pe post de tejghea
- un scaunel pentru micul vanzator
- o cutie pentru casa de bani
- un caiet pentru "contabilitate" sau o tablita magnetica
- bani de 1 leu (eu am folosit numai de 1 leu la 5 ani dar se pot folosi toate felurile de bani). Prefer bani reali tot pentru efect.
- etichete pentru prêt
- marfa (noi “vindem” masinute dar se poate vinde orice-l fascineaza pe copil
VANZAREA LA BUCATA:
- se pune pe fiecare produs pretul (de la 1 la 5 sau de ce nu 10, la varsta prescolara).
- La inceputul zilei “vanzatorul” face socoteala cata marfa are, si cati bani in caserie (de obicei “0”).
- Trece totul pe tablita intr-un tabel cu doua coloane.
- Cap de tabel: pe coloana 1 este desenata o masinuta , pe coloana 2 e desenata o moneda.
- Randul 1: sub masinuta scrie cu rosu cifra corespunzatoare numarului de masinute din magazin;
- Randul 2: sub moneda scrie cu verde cifra corespunzatoare banilor avuti in casrie.
- Randurile urmatoare sunt pentru iesirile de marfa (numar de bucati) si intrarile de bani (lei).
- Cumparatorul vine, saluta politicos (i se raspunde lafel de politicos) si cere ce vrea sa cumpere
- Vanzatorul trece in tabel iesirea de marfa si intrarea de moneda.
- La sfarsitul zilei se inchide tabelul scriind cu alta culoare total masini iesite si total bani intrati. Se face diferenta: ce-am avut si ce am (foloseste casa de marcat, numaratoarea, betisoare, degetele, etc.).
- Daca ziua a fost buna “vanzatorul” poate sa puna la pusculita banii stransi din vanzarile zilei respective sau sa-i schimbe pe dulciuri din rezerva strategica a lui mami.
Acestea sunt numai liniile generale ale jocului. Se poate inventa un nume pentru magazin, desena o firma, striga marfa, face reclama (mincinoasa pentru a vinde, si astfel un exemplu practic despre “nu tot ce se vede in reclame la televizor este bun”); se pot returna unele produse neconforme, si primi banii inapoi, etc.

Mai tarziu, cand in clasa I-a incep sa se invete unitatile de masura, magazinul poate vinde la metru (se foloseste o linie mai lunga), la litru (cu sticle de plastic si pahare gradate) sau la kilogram (exista in comert balante de jucarie sau cantare – eu am gasit la Kaufland).

Este un mod de a petrece timp de calitate cu copilul, de a-i face introducerea in lumea comertului, dar si a cifrelor, de a aplica manierele, de a-l invata sa resolve cu tact problemele cu care se confrunta.

Poze aici.
http://community.webshots.com/album/554633759FjyOEU

Ramona J spune:

Si noi ne jucam asta, era unul dintre jocurile preferate ale fiului meu. Capitalistul, vine mereu cu idei de afaceri ca vrea sa fie bogat!
Chiar avem o casa de marcat de jucarie. Cred ca ar fi cazul sa o folosim din nou. Avem si "bani" si a sosit momentul sa invete fiecare moneda.
E bun jocul asta ca poate fi adaptat dupa virsta.

The best thing you can do for your children is to love your wife.