esec la gradinita dupa o saptamana

Am dat fetita de 2.4 ani la gradinita.Merge de o saptamana acolo,si desi educatoarea mi-a zis cand am inceput ca programul de acomodare dureaza 3 saptamani ,acum dupa o saptamana mi-a zis sa intrrupem ca nu e pregatita.Fetita mea plangea ce e drept cand o lasam acolo insa nu era genul care sa se agate de mine.Nu am lasat-o pt inceput decat 2 ore.Acolo mi*a zis educatoarea ca statea cuminte o ora si ceva si apoi incepea sa planga pana cand aveau gustarea si se duceau la sala de mese.Atunci intr-adevar stiu ca primele zile am stat pe la usa si am auzit-o: nu voia sa intre acolo nici in ruptul capului si dadea din picioare daca cineva incerca sa o convinga sa intre.Oricum prima saptamana a stat decat de la 9 -11, si veneam si o luam .Deci chiar la ora gustarii ,daca nu voia oricum sa o serveasca ,o luam acasa.Ieri insa mi-a zis educatoarea ca de plans era sa si vomite(i-am zis educatoarei ca ea intr-adevar mai face asa,desi f rar,insa mai face chestia cu vomitatul cand e f afectata emotional de o situatie care ei ii displace).Dar era vorba de plansul de dinaintea intrarii la sala de mese,ca cica pana atunci a fost chiar ok,a cooperat.Si plange un pci candf o lasam la gradi ,apoi se linistea,si apoi plangea iar cand venea ora gustarii.Probabil ca se prinsese si stia ca trebuie sa vin eu sa o iau.Oricum mi se pare ciudat ca zice ca sa facem intrerupere dupa doar o saptamana.Poti intr-o saptamana sa iti dai seama daca e pregatit sau nu? Si chestia cu statul 2 ore a venit la initiativa lor..tot ce am facut am facut cum au zis ele,adica m-am conformat nu e vorba ca m-am opus vreunei metode...oare chiar nu e pregatit copilul?sau e lipsa de tact?

ingridnen spune:

Copilul este inca mic.. unii se adapteaza mai repede, altii nu, depinde de copil si de educatoare. Sora mea l-a dat pe baietel (in Germania) la gradi la 2 ani si dupa 3 saptamani l-a retras, copilul era traumatizat, nu mai manca etc. Au reluat la 4 ani si la alta gradi si a fost totul OK.

Si noi vom merge la gradi din 18. septembrie, sper sa se acomodeze ca am mari emotii.

Fata ta merga la gradi de stat sau particulara ?

Ingrid si Cristi 3 ani si 6 luni

Ana_Alx spune:

ingrid merge (sau mai bine zis mergea) ,deci mergea la particulara, cu referinte bune.
nu zic ca ce s*a inamplat cu fii-mea le strica referintele.In nici un caz...doar ca vreau sa inteleg....

Field_mouse spune:

Tu esti mama ei, tu trebuie sa stii, adica, sa simti, cum e mai bine. Cu "nedaptatul" e ciudat - cand imi dadeam eu copii la cresa, directoarea mi-a zis ca nu exista copii, care nu se adapteaza, ci parinti care nu fac fata "concertelor" copilului.
Si de ce au spus ele s-o lasi 2 ore toata saptamana? Era mai logic 2 ore azi, 4 ore maine, etc. si program intreg la sf. saptamanii. Poate i s-a format deja un reflex sa planga ca in 2 ore vine mama oricum?
Poate, e mai bine s-o dai laalta grupa/gradinita (daca ai posibilitatea).
Daca are cine sa stea cu ea acasa, poti s-o mai lasi acasa vreo jumatate de an si sa incerci din nou.
Ma repet - tu stii cel mai bine, bazeaza-te pe intuitia ta. Succes

lordra spune:

Field Mouse, ba io cred ca unii parintzi prefera sa-si asculte copiii. Da, exista si copii care nu se adapteaza (in cele din urma se vor resemna, insa asta nu e ceva bun, neaparat).
Ana, cred ca ar trebui sa-ti asculti copilul si sa nu-l traumatizezi fortzandu-l sa mearga intr-un loc pe care il detesta. Nu toti copiii accepta colectivitatea. Cu sigurantza nu e pregatita sa faca fatza despartirii de tine, asa incat mai bine te-ai gandi la o metoda de a o mai tzine langa tine pana ce mai creshte.
Toti psihologii pe care i-am citit sustin ca abia la 3 ani copilul e cat de cat pregatit sa faca fatza despartirii de mama. Evident ca aceasta despartire se poate petrece si inainte, insa asta va lasa ceva urme in sufletul copilului, urme ce se vor vedea treptat in comportamentul lui.

compi spune:

cand mai iesi cu ea prin parc, la nisipare, incearca sa o lasi sa se joace si cu alti copii, eventual sa o convingi sa imparta jucariile cu ei. cred ca e un pas bun catre 'dresajul' de gradinita.

Ana_Alx spune:

da compi asa incerc sa fac de muuult timp..poate de un an de zile...insa fara efect.Si oricum incercarile astea nu erau in ideea de a merge la gradi..asa mi se parea normal sa stau un pic la distanta.E ok,insa jucariile nu le da nici sa o bati,insa nici nu "atenteaza" la jucariile altora.Daca respectivul nu i le da ,nu insista,isna pe ale ei le pazeste cu strasnicie...Deci per total: nu e prea sociabila.....

fausta_ro spune:

Ana_Alx, dar pe fetita ai intrebat-o de ce nu ii place la gradi?
Ma gandesc ca poate ai fost tu prea stresata in prima zi si ai transmis starea si copilului, care a perceput-o ca pe un potential pericol acolo.
Si inca ceva: ai incercat in una din zile sa o lasi program normal, fara sa treci pe acolo?

Sa iti povestesc ce am patit eu cu fiica-mea ( are acum 12 ani ) la inceputul gradinitei: in primul rand am fost extrem de stresata de aceasta "plecare" a ei. Si ca sa ii netezesc cumva drumul, dupa ce a plans in prima zi, in urmatoarele am stat cu ea tot programul. Pana cand educatoarea, plictisita, probabil, de prezenta mea si incomodata ca nu poate iesi la suetele de cafea cu celelalte, mi-a spus ca de a doua zi sa nu mai stau, dar sa o las singura program normal, chiar daca va plange. Asa am facut. Recunosc, nu am putut sta acasa, l-am pus pe sotul meu de m-a plimbat toata dimineata prin oras, pana la sfarsitul programului. Cand m-am dus sa o iau, imi batea inima sa imi iasa din piept. Ma gandeam ca am sa o gasesc lesinata de plans. Stupoare: fii-mea era urcata pe o masa si canta cat o tineau puterile "Multi ani traiasca!" unei alte educatoare care isi serba ziua de nastere.

Asa ca, incearca si tu sa fii putin mai detasata de problema si forteaza putin nota, lasand-o sa stea tot programul. Poate merge.

Si as vrea sa mai spun un lucru, in baza experientei pe care am capatat-o cand a intrat la scoala: desi nu pare, gradinita este esentiala atat pentru formarea copilului, cat si a viitorului scolar. Chiar trebuie privita cu multa atentie.

eve44 spune:

si eu mi-am dat baietelul la gradi tot de ac virsta.
Bine la noi s-a acomodat din prima zi ,a fost super incintat de faptul ca are atitia copii(8 in grupa) si educatoare draguta.
Dar mi s-a atras atentia de catre managerul gradinitei ca daca nu se acomodeaza in 2-3 saptamini ,tb sa-l retrag si sa reluam gradi dupa citeva luni.Deci practic ar exista posibilitatea ca micutul sa nu fie inca pregatit pentru gradinita.
Deci poti sa mai incerci peste un timp .
Succes!

Eve

"Cu penele altuia te poti impodobi ,dar nu poti zbura."L Blaga

Cristina_C spune:

quote:

---

Originally posted by eve44

Dar mi s-a atras atentia de catre managerul gradinitei ca daca nu se acomodeaza in 2-3 saptamini ,tb sa-l retrag si sa reluam gradi dupa citeva luni.Deci practic ar exista posibilitatea ca micutul sa nu fie inca pregatit pentru gradinita.
Si prima data data l-am dus la 3 ani, dar pur si simplu nu se putea desparti de mine.

---

Asa s-a intamplat la noi, si din proprie initiativa am decis sa facem pauza cateva luni. Am platit ca sa ne pastreze locul. De unde in ianuarie nici nu vroia sa auda de gradinita, in aprilie a stat de buna voie si s-a acomodat foarte repede.

Cristina,
mama lui
www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Cristina_C" target="_blank"> Bobita, zis si Robert, 14 decembrie 2002
Cresc...

annablue spune:

Dragi mamici, ca sa citez pe cineva specializat, parerea mea este ca un copil nu este pregatit sa se "desparta" de un parinte (in speta, mama) deoarece nu are siguranta "individualitatii" lui.
Mai exact, poate fi vorba nu doar de varsta copilului ca factor determinant ci si de "disponibilitatea" lui. O mama care se teme sa-i dea drumul puiului ei (de teama ca acesta nu se va descurca daca ea nu ii va fi in preajma) ii transmite lui aceasta nesiguranta. Plus, mamicile care stau multe ore cu puiul (nu exista bunici si mamica sta toata ziua cu el) ii creeaza lui acel sentiment de siguranta in stransa legatura cu apropierea lui de ea.
Si eu am trecut prin aceasta "capcana", am stat numai eu cu el pana la 2 ani dar am fost avertizata sa-l invat sa stea singur (desi eu eram in casa, in alta camera) si sa nu ii fie frica de despartirea de mine.
Eu l-am dus la cresa de la 1 ani si 10 luni si l-am lasat de la inceput la progam pana la 17. La inceput i-a placut, apoi a facut nazuri o perioada dar in maxim o luna s-a obisnuit.
Ca sa il ajut sa "depaseasca" momentul, petreceam tot restul timpului impreuna, ii raspundeam la orice chemare si ii dadeam multa atentie cand ne jucam.
Asa, el a invatat ca eu sunt oricand pentru el, il apar daca e cazul dar nu e nevoie sa fim tot timpul impreuna.
Si acum ii repet destul de des (avem aproape 4 ani) ca niciodat nu trebuie sa ii fie frica cand mami si tati sunt cu el, sa stie ca noi suntem cei care intotdeauna ii vrem binele si il protejam iar daca il pedepsim sau nu ii dam ceav ce isi doreste (dulciuri, jucarii) o facem tot spre binele lui.
De exemplu, aseara i-am spus asta in timp ce ne spalam pe dinti...
Chiar functioneaza !

Ana, o mamica fericita

_
Annablue si Adita(1.11.2002)
"De noi depinde sa avem o viata frumoasa..."

fotografii cu noi

coafura preferata