esec la gradinita dupa o saptamana
Raspunsuri - Pagina 2
roxanal spune:
Maria mea a inceput gradinita la 4 ani si facea si mai rau, se agata de ine de parca o lasam in codru...dupa 3 ziole de plans, m-a chemat directoarea de la serviciu, s-o iau acasa, ca plange rau..si m-am infuriat rau de tot...si i-am spus ca psihologic, uin copil se acomodeaza cu o situatie noua cam in ~3 saptamani...deci sa ma lase cu chestii de-alea...si i-am spus ca stiu destule despre asta...ca sa vezi minune, din acea zi, copilul n-a mai plans asa mult...(asa spunea ea)...deci...Ana, copilul sigur este stresat emotional destul de puternic si faptul ca educatoarea nu-si da silinta deloc s-o faca sa se integrezew, ar tb sa-ti dea de gandit...nu-i ok...normal ca nu le convine ca tb sa lucreze mai mult cu un copil...pe Maria am mutat-o la o gradi privata si acolo exista un loc unde copii pot plange cat vor, mai frate, sa vezi ce nu mai plange nimeni, cand li se da voie...acum nu inseamna ca gardi private nu au pb, multe sunt mai proaste decat alea de stat...se poate si ca fetita sa nu fie pregatita psihologic sa seta la gradi, dar dupa parerea mea nu este...este suficient de mare sa se poate integra intr-o colectivitate...numai sa fie ajutata...si tu tb sa fi ferma, daca vrei sa mearga, sa nu te vasda ca eziti, ca speculeaza imediat..succes mullt si fruntea sus
Roxana Lilea,mama de 2 ori :)
mayarna spune:
Ana,
iti recomand cu caldura sa schimbi gradinita, o educatoare care nu are incredere in ceea ce ofera nu este un om de care are nevoie nimeni. Cred ca de aici trebuie plecat.
In ceea ce priveste puiul tau, stai mult de vorba cu ea chiar daca te poate sau nu urmari, nu renunta la ideea de gradinita, nu abandona sub nici o forma, ai inceput pe un drum, continua, cu blandete , cu intelegere, cu o mai multa atentie, cu fermitate si cu putina detasare ( bazandu-te pe faptul ca mai toti copilasii se acomodaza greu cu ceva nou car epresupune absenta mamei..., in caz contrar ii vei face mai mult rau. Ai incredere in ea, se va acomoda !
Nu dramatiza, exista gradinite care pot lasa in copil de la bun inceput o reactie negativa, ca si persoanele pe care le intalneste la un moment dat. Si noi adultii suntem la fel, in unele case sau in preajma unor persoane ne simtim excelent, in timp ce in alte case sau langa alte persoane nu ne simtim in largul nostru.
Cu rabdare si multa incredere ca vei gasi o gardinita si pentru printesa ta, vei reusi s-o inveti ca viata are si responsabilitati si ca in orice lucru care pare respingator poate fi ceva frumos la un moment dat.
toate bune,
maya
Ana_Alx spune:
fausta_ro,da o intreb de ce nu vrea si imi zice asa inavriabil "mami a plecat si Mimia a lamas singula cu domana si a pins" =(traducerea) "mami a plecat si Maria a ramas singura cu doamna si a plans".Deci e clar ca plange din cauza ca plec de acolo.Desi in sufletul meu mi-a fost f tare greu sa o las la gradi,in urma unor imprejurari aparute,ma simt obligata sa o dau,insa e adevarat ca nici nu e f urgent asituatia...Ar trebui in cateva luni (cam juma de an) sa avem succes.Ideea e ca in mom cand am decis sa o dau nici o clipa copilul meu nu a vazut in ochii mei vreun pas de retractare,sau de retragere.Am strans din dinti si am explicat mereu cu mare calm,si in termeni f frumosi despre gradi.Imi era normal, suuuper greu, sa o vad ca plange insa ea nu a vazut o clipa asta ,deaia am fost extrem de dezamagita ca numai dupa o saptamana educatoarea a renuntat.
E adevarat dupa cum zicea cineva ca probabil ca educatoarele nu aveau chef de bataie de cap,ceea ce pare inadmisibil,dar in romania totul e posibil.Plus ca era o gradinita particulara cu preturi destul de high.(deci te gandesti ca dai un ban dar face)
Intr-adevar am sa schimb gradinita ,dupa cum zicea cineva...e clar ca personalul de acolo are un grad mic de profesionalism.
Adica eu ca mama eram dispusa sa mai incerc inca o saptamana si apoi sa trag concluziile,insa personalul de acolo nu era pregatit.Deci eu am facut sarcrificiile necesare ,eu si copilul meu,insa personalul nu....
Cristina_C spune:
In cazul nostru, nu educatoarea, cu eu am spus "stop" dupa o saptamana. Plangea ingrozitior dupa ce plecam si nu se linistea cu absolut nimic. Pe educatoare nici n-o baga in seama cand incerca sa-i distraga atentia. Ei n-am nimic sa-i reprosez. La gradinita, Robert nu vedea si nu auzea pe nimeni, stia una si buna, sa vin eu sa-l iau. In restul zilei acasa acasa era foarte nervos, nu manca si nici nu dormea bine, noaptea visa urat si spunea ca nu vrea la gradinita. Pur si simplu am considerat ca nu era momentul potrivit pentru gradinita. Din fericire imi permiteam sa stau cu el acasa. In cele cateva luni de puza a avut contact cu copii, l-am dus la multe activitati extra-gradinita, la inot si, incet, incet, a devenit mai independent. Uimitor de usor a fost cand l-am dus a doua oara, la 3 ani si 4 luni. N-a mai protestat si dupa o saptamana de program de 2 ore a reusit sa stea pana la pranz, ca toti copiii cu program scurt.
Asa ca fiecare isi cunoaste cel mai bine copilul si stie cand ceva nu e in regula si cand limitele nu mai pot fi fortate.
Cristina,
mama lui
www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Cristina_C" target="_blank"> Bobita, zis si Robert, 14 decembrie 2002
Cresc...
Ana_Alx spune:
da,cristina,asa e ..imi cunosc copilul: si iti zic ca nu plangea f tare la despartire,si seara cand ne revedeam era f fericta,nu parea trista.La pranz cand o luam povestea senina ca a pland un si "putin si mult" (asta era expresia folosita de ea ;) ).Deci ce sa zic? Eu vedeam ca ea nu era abatuta si trista,isna educatoarele zic altceva se pare...Habar nu am...Deci intr-adevar plangea cand se apropia ora sa vin sa o iau,insa pana atunci era ok.
Ma rog..asta e..o sa mai incerc peste catvea luni asa am decis
Cristina_C spune:
Ana, succes si-o sa vezi c-o sa reusit!
Cristina,
mama lui
www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Cristina_C" target="_blank"> Bobita, zis si Robert, 14 decembrie 2002
Cresc...
Anady_Diana spune:
Asa iti zic si eu, Ana, o sa reusiti. Puiul meu merge de 4 zile la gradi si are 2 ani si 1 luna. Primele 2 zile au fost super, nu a plans, papa tot doarme tun. A treia zi s-a prins ca il lasam acolo si a inceput sa boceasca dupa plecarea noastra. Azi, a 4 zi, a racnit ca un leu ce e (zodiacal, fireste) de dimineata si s-a linistit abia cand au mancat micul-dejun. 
E un copil sensibil, dar i-am facut o pregatire psihologica inainte de a-l "lansa" in colectivitate: il duceam des la copii, iar sambata si duminica dinaintea inceperii gradinitei l-am dus la Mall Vitan si s-a jucat la bile, acolo la subsol pana a obosit .Si era super fericit ca merge la copii, iar luni, la gradi, pentru el cam tot aia a fost. Asta pana azi, cand a inceput sa se prinda ca de fapt...Dar speram ca nu va dura mult faza cu plansetele, ca ma termina psihic, chiar daca eu nu sunt genul de mama-mamoasa. Curaj, trebuie, doar vrei un pui puternic, independent, nu?
simali spune:
Iata cum am procedat eu. La 3 ani:
Intre 2,5 ani si 3 ani (timp de 6 luni) am pregatit copilul. Am vorbit despre gradinita, am mers in vizita de cateva ori la gradinita la care urma sa mearga, am facut un fel de teatru de papusi cu subiectul gradinita. Am luat cateva figurine de plus si i-am spus ca aceia sunt copiii. Apoi am improvizat un loc de joaca, un loc unde mergeau "copiii" la masa, un loc in care dormeau, cum vin parintii sa-i ia acasa, cum apare doamna si-i invata pe copii un cantecel, etc. Erau 3 momente "culminante":
- cand copiii isi faceau prieteni si mergeau la joaca copilul sarea in sus de bucurie, era emotionat si incantat.
- cand aparea "doamna" o lua suparat si o arunca "in prapastie"; incepea convingerea copilului s-o scoata pe doamna din prapastie ca ea vrea sa se imprieteneasca cu copiii. El raspundea:"stai acolo, in prapastie, sa te scoata escavatorul, daca vrea". Multe luni a tot aruncat-o pe doamna in prapastie. Cu rabdare, pana la urma l-am convins ca "doamna" nu e dusmanul copiilor si ca ei au nevoie de ea in clasa.
- cand veneau parintii sa ia copiii acasa. Ma punea sa-l asigur de zeci de ori ca parintii chiar vin sa ia inapoi copiii si ca nimeni nu-si lasa copilul acolo DE TOT. Foarte des copiii mici asociaza lasatul la gradinita cu abandonul. Ei se tem tot timpul ca parintii nu se mai intorc sa-i ia pentru ca nu au fost cuminti.
Cand aud ca oameni straini le dau sa manance (masa pana la 3 ani este puternic asociata cu mama sau cu familia) sau ii pun sa doarma (somnul este un abandon de sine) deja incep sa se teama ca s-a mutat casa la gradinita.
Ai multa rabdare. Explica-i de zeci de ori copilului (chiar daca aparent nu pare ca te asculta) ca vei veni sa-l iei, ca-l iubesti, ca la gradinita este numai un loc in care merge o vreme, pentru ca altfel ar trebui sa ramana singur, inchis in casa, pentru ca dimineata toata lumea pleaca la serviciu. Baiatul nostru a fost foarte impresionat cand a inteles ca acasa nu ramane nimeni, casa se goleste, iar alternativa ar fi sa ramana singur cuc. Deja gradinita, prin comparatie, a devenit un loc mai bun.
Ana_Alx spune:
simali,multumec pt idee am sa o aplic in mod sigur.Deocamdata ea acum din proprie initiativa daca o intreaba cineva daca se mai duce la gradinita,zice ca "se duce cand se face mai mare".Si in gluma bunica-sa i-a zis ca daca vrea merg impreuna sa darame gradinita si a zis ca nu ,ca ea merge acolo ,doar ca sa se faca un pic mai mare .Zic ca e un pas ...Oricum intentionez peste aproximativ o luna sa reluam iar.
filofteia spune:
Vreau sa va spun si experientele mele.
1. nepotica... dusa la gradinita la 3 ani, nu s-a integrat deloc. Nu plangea, dar ii spunea tatalui meu "Tataie, ma doare inima cand ma duc la gradinita". Dupa un an a mers din nou... era mai mare, si nu a avut nici o problema de integrare.
2. copilul meu... a mers prima data la gradinita la 3 ani si 9 luni. Nu a plans decat in prima zi, dar tot anul ne spunea ca nu-i place la gradinita. Punand la socoteala ca nu invatase nimic (singura poezie era cea de la serbarea de craciun pe care il invatasem eu) am schimbat gradinita. Aici s-a integrat foarte bine si am fost placut surprinsa cand copilul mi-a povestit cum atunci cand un baietel nou a plans dupa mama lui educatoarea i-a pus sa se tina de mana (desi sunt foarte multi in grupa 27) si au vorbit toti despre parinti si despartirea de ei si gradinita si s-a linistit copilasul.
Deci depinde si de copil si de educatoare .. tu poti sa simti cel mai bine reactia copilului tau. Si nu-ti face probleme toti vor la un moment dat sa socializeze unii mai devreme, altii mai tarziu.