adaptarea copilului la schimbari - rog sfaturi

in aceasta toamna, intreaga noastra familie va trece printr-o schimbare importanta, fiindca ne-am mutat intr-o alta locuinta

deocamdata, in noua locuinta suntem doar eu cu sotul, dar in maxim doua saptamani ii vom aduce si pe parintii mei si pe fetita noastra de 4 ani - fetita pe perioada verii a stat la ai mei la Buzau

schimbarea locuintei va aduce si schimbarea gradinitei la care merge fetita noastra

asa incat noi, adultii ne vom confrunta numai cu schimbarea locuintei, in timp ce fetita schimba si locuinta si gradinita

stiu ca o schimbare este o sursa de stres chiar daca este o schimbare in bine, asa ca va rog sa ma sfatuiti cum sa facem ca adaptarea la schimbari sa fie cat mai usoara

noi i-am tot povestit fetitei dupa ce a plecat la inceputul verii la ai mei (a plecat din vechea locuinta) ca ne vom muta cu totii intr-un apartament mai mare, cu mai multe camere, iar ea va avea o camera doar a ei, in care vom pune toate jucariile si toate lucrurile ei, o vom aranja foarte frumos, iar ea va dormi singura acolo, ca e fetita mare :)
(pana acum dormea cu mama, ca nu aveam cum altfel) - pe masura ce mai faceam cate ceva in casa sau in camera ei, ii povesteam si ii explicam totul ... ea pare foarte incantata si nerabdatoare sa vada "casuta noua" si sa-si vada camera cand va reveni in Bucuresti

i-am explicat si ca daca ne mutam in noua locuinta, va trebui sa mearga la o alta gradinita mai aproape de casa... unde sunt multi copii care i-ar putea deveni prieteni si niste doamne educatoare foarte bune, care iubesc mult copiii... si din nou, pare nerabdatoare sa mearga la noua gradinita

ce as vrea sa-i intreb - si pe psihologii acestui forum, dar si pe parintii care au trecut prin asemenea schimbari - este:
1. la ce ar trebui sa ma astept in materie de comportament al copilului ca reactie la schimbarile care se produc
2. cum ar trebui sa-i "raspund" eu pentru a o ajuta sa se adapteze, eventual ce nu ar trebui sa fac
orice alte sfaturi si idei sunt binevenite!
va multumesc si astept ideile voastre,
daniela

ML spune:

Nu sunt psiholog. Un singur lucru stiu ca daca incerci prea multe dintr-un singur foc nu vei avea rezultate, ba din contra.
Este bine ca i-ai povestit ce se va intampla, dar cu mutatul intr-o camera noua si dormit singura si casa noua si gradinita si... este coplesitor si pt. mine.
Citisem ca unui copil mic (cam de 2 ani) ii ia in jur de 2 luni sa se obisnuiasca cu ceva (de ex. il treci din patut intr-un pat mare, il lasi 2 luni apoi il muti in camera lui cu mare, mare tam-tam, ales asternuturi etc.). Desi fetita ta e mai mare, are nevoie de ceva timp sa se obisnuiasca cu toate cele.
Sper ca am spart gheata si vor indrazni sa scrie si alte fete cu sfaturi mai la obiect decat ale mele. Succes!



"Ce verde era valea mea!" (poze)

danis spune:

imi dau seama ca sunt multe si importante schimbari... de aceea va si cer sfatul...

daca as fi putut sa fac altfel sau sa le fac pe rand...

dar mutarea intr-o locuinta mai mare era absolut necesara, vara e perioada optima pentru asta, iar odata cu asta a venit si schimbarea gradinitei, fiindca am schimbat si cartierul (am vrut si o zona mai buna daca tot facem pasul asta...) pana si noi doi, parintii ei suntem cam dati peste cap de schimbare, desi suntem multumiti de ea...

nu ma astept sa doarma din prima noapte singura in patul ei in camera ei din noua casa... stiu ca as cere prea multe... am incercat povestindu-i toate astea sa o atrag, sa-i prezint situatia asta ca pe ceva pozitiv, ca sa o poata accepta mai usor... m-am gandit ca a avea un spatiu personal cu lucrurile si jucariile ei i-ar face placere
cat despre dormit, probabil ca va mai dormi multe nopti cu mama sau uneori cu mine si cu sotul - mi-am propus sa am rabdare pana reusim intr-adevar sa facem asta ...

iti multumesc ML ca ai spart gheata cu raspunsul tau si mai astept si alte sfaturi

Luna1 spune:

Danis prin acelasi lucru trec si eu acum, ne mutam in casa noua si baietelul meu de 5 ani a reactionat invers decat fetita ta. Adica initial nu dorea (in special pentru ca imi spunea ca nu vrea sa renunte la pat ca ii place, si la scoala unde merge) insa l-am "cumparat" cum s-ar spune, adica i-am aranjat un dormitor mai frumos, i-am cumparat televizor in camera, camera lui este opusa de a noastra. In ceea ce priveste dormitul singur nu stiu ce sa iti zic. Adica baiatul meu doarme singur de anul trecut insa eu nu i-am spus ca v-a dormi singur. Anul trecut au intervenit mai multe schimbari (ne-am mutat din Romania in UK) si iti dai seama cum a fost sa nu vorbeasca limba, sa inceapa sa doarma singur, apoi sa mearga la scoala. Insa eu am incercat sa nu vada sau simta situatia in exces, astfel ca l-am dus peste tot sa vada ce superb este aici iar cand a venit ora de somn i-am spus ca mami merge sa faca un dus si vine, astfel ca adormea dus de obosit ce era. Dupa 2 luni mi-a zis singur "nu-i asa ca eu dorm singur ca sunt baiat mare?" Acum nici nu concepe sa doarma cu altcineva, il mai luam cu noi in pat ca si alint insa doarme extraordinar de bine singur.
Diseara este prima noapte in noua casa asa ca va voi spune maine cum a decurs. Si danis nu uita, incearca sa o iei cu vorba buna insa nu o obliga caci in nici un caz nu va face ce doresti.

Succes

http://www.alina-jaime.co.uk/main.php

Donia spune:

Fetita mea are 5 ani si o sa ne mutam si noi peste 2-3 zile, deci si ea va trebui sa se adapteze la o casa noua si la o scoala noua. Acum pare foarte fericita de toate schimbarile astea si eu am cu adevarat incredere ca va fi bine. Daca nu, o sa vin inapoi la subiectul asta sa ma plang :)
danis, eu cred ca si voi ati pregatit fetita cat se poate de bine in conditiile date, asa ca fii mai increzatoare, probabil se va adapta relativ usor. Dupa parerea mea (neavizata) copiii au o mai mare capacitate de adaptare, poate nu sunt la fel de atasati ca si noi de locuri si amintiri, lasa mai usor trecutul in spate si se indreapta cu usurinta catre viitor, mai ales daca e mai atractiv (vezi o camera mai frumoasa, jucarii, etc).
Cu Roxana am venit in Canada cand avea mai putin de 3 ani. Am avut emotii mari pentru ea, dar s-a adaptat foarte usor la o locuinta noua (nemobilata si cu doar 4-5 jucarioare, caci n-am putut lua mai nimic din Romania), apoi la gradinita intr-o limba necunoscuta, apoi la o alta locuinta si la o alta gradinita, acum ne asteapta a treia locuinta canadiana si a treia gradinita. Singurul moment mai delicat a fost cu dormitul singura in camera ei, am dormit impreuna vreo 3-4 nopti, apoi am stat cu ea alte cateva nopti si am citit multe povesti, apoi am asteptat sa adoarma, apoi i-am spus cateva zile la rand ca va trebui sa doarma si singura, ca mama mai are treaba, de spalat vase, de facut dus, etc. Si a venit si seara in care, dupa ce am citit povestea, am iesit din camera si am inchis usa. Au urmat destule nopti in care ne tot striga si ne mai cerea ba apa, ba sa mergem cu ea la baie, etc, dar cu timpul s-a obisnuit (desi uneori si acum ne mai striga sa-i ducem apa, sau ca am uitat s-o imbratisam, etc).
A, si cand am inceput s-o culcam singura in camera ei canadiana am pus o luminita de veghe si stelute pe pereti si tavan, cred ca a mai ajutat-o si asta.
Eu zic sa ai incredere in ea, sa vorbesti cu ea si sa va "felicitati" una pe alta pentru noua locuinta, eventual sa ii povestesti cum ai trecut si tu (cu bine!) prin momente similare (la noi asta functioneaza destul de bine)... Eu cred ca va fi bine, mai tine-ne la curent.

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii (L. Blaga)

ankalaura spune:

Donia, eu nu iti pot povesti din experienta mea, ci din cunostinte... Este vorba de nasii nostri, care, ca si voi, inainte de a avea casuta lor, au locuit cu parintii. Au reusit sa aiba o cocheta garsoniera cand baietelul avea 4 ani.
Pustiul era atat de dornic sa stea numai cu parintii lui (desi isi iubea bunicii tare mult), incat cea mai mare dorinta a lui a fost sa se vada cat mai rpede mutat. A fost o perioada de amenajari de final, cand au vrut sa il mai lase la bunici, iar pustiul n-a mai vrut sa mai plece. Nici pana azi n-a mai vrut sa plece! E bucuros ca are locul lui de dormit acum (chiar daca in aceeasi camera cu parintii...), ca are coltul lui de joaca (este vorba de o garsoniera foarte foarte mare).
Unde a fost insa rezistent, a fost gradinita! I-a trebuit mult sa se adapteze, si plangea la serbari. El este un baietel sensibil, dar nu e in fusta mamei. Cred ca i-a fost lui mai greu, mai ales ca inainte nu fusese decat vreo 2 luni, cu un an inainte, la o gradinita unde nu i-a placut deloc si de unde l-au retras. E posibil reatia sa nu fi venit ca insotind mutarea in alta casa, alt cartier, ci ca reactie la gradinita unde fusese initial.
Mult succes la adaptare!

Anca si papusica Eliza (26.august.03)
Eliza

Ramona J spune:

Noi ne-am mutat recent. Fiul nostru de sase ani s-a adaptat foarte bine.
Tocmai, eu cred ca acum e momentul sa o pregatesti pe fetita sa doarma singura.
Tot asa l-am pregatit si noi, i-am povestit despre ce va fi si cum va fi, i-am facut o camera frumoasa si... i-am spus ca acolo va dormi singur, ca un baiat mare. A dormit singur inca din prima seara.
Eu zic ca acum e momentul sa faci chestia asta, asa va asocia schimbarea cu dormitul singura si nici nu va mai cere sa dormiti cu ea.
Daca nu e un copil extrem de sensibil eu nu mi-as face prea multe griji. E important sa fiti putin mai atenti, sa petreceti timp impreuna. Asta cred ca i-ar da o siguranta in plus.
Am observat ca de multe ori noi parintii ne facem mult mai multe griji decit copiii. Eu m-am agitat cu vreo luna inainte sa inceapa scoala, in ultima saptamina de vacanta nici n-am putut sa dorm. Copilul s-a adaptat foarte bine, i-a placut din prima zi. Sigur ca a avut si el emotii, dar dintre noi doi eu am suferit mai mult.

The best thing you can do for your children is to love your wife.

Luna1 spune:

Guys succes enorm. Am ajuns in noua casa (in care intre noi fie vorba si mie mi-e urat deocamdata caci nu e total aranjata si mai are putin aspect de casa goala in afara de dormitoare), era seara tarziu, i-am pus un DVD sa-l vada pe noul lui televizor si jumatate de ora mai tarziu cand m-am dus sa il opresc ca era deja f tarziu, asteptam lacrimi de genul "mi-e urat". Cand colo al meu flacau imi zice "noapte buna", il intreb daca sa las usa deschisa imi zice ca nu sa o inchid ca e baiat mare. Si s-a culcat. Intradevar s-a trezit pe la 1 noaptea plangand si l-am mangaiat un pic si a adormit la loc insa era asa de obosit ca eu cred ca ar fi avut un somn agitat si in mod normal. Oricum azi dimineata nu-si mai amintea nimic si iubeste casa.

Va doresc acelas succes!

http://www.alina-jaime.co.uk/main.php

Ramona J spune:

Felicitari!

The best thing you can do for your children is to love your wife.

GeorgetaR spune:

Eu nu vreau sa dau sfaturi ci sa cer. Situatia mea e cam asa:
Ne mutam si noi in cateva zile. Andrei are doar 1an si 9 luni si nu stiu cum va reactiona. La noi nu se pune inca problema sa doarma singur, in schimb ar trebui sa doarma cu tata fiindca eu urmeaza sa nasc si va trebui sa dorm cu cea mica, evident in alta camera.Pana acum il adormeam cu noi in pat, il mutam dup-aia la el in patut (in aceeasi camera)si il mai luam langa mine daca se trezea peste noapte.Ma intreb daca acum ar fi momentul sa facem si schimbarea cu dormitul, sau mutatul e deja destul pentru el. Eu as mai avea pana nasc vreo luna, dar n-as vrea nici sa asocieze dormitul lui doar cu tati cu aparitia lui bebe.
Poate aveti vreun sfat si pentru mine.

danis spune:

georgetaR, felicitari! la voi parca sunt si mai multe schimbari... sau oricum, mai importante

ma intreb daca l-ai atrage pe Andrei intr-o situatie in care sa aleaga el daca prefera sa doarma cu tata (nu am inteles daca este vorba de tatal tau sau de sotul tau) sau sa doarma singur in camera, asa cum fac "baietii mari"... poate oferindu-i aceste doua optiuni il "deturnezi" un pic de la supararea pe care i-o produce "despartirea" de tine; in plus, ii oferi posibilitatea de a decide singur, ceea ce il va flata (pentru ca apartine adultilor in general); si in plus, a dormi cu tine nu va mai fi o optiune astfel... daca insista, ii poti spune ca ai facut asta pentru el cand era bebe, iar bebele care vine are si el nevoie de prezenta ta... poate si parerea unui psiholog te-ar ajuta aici...