S-a nascut a doua oara!

Da asa e! Asa simt. Ca Stefan al meu s-a nascut a doua oara.
Exact acum un an pe vremea asta se intampla.
Era data de 25 august--ziua cea mai nefasta a vietii noastre---cand l-am dus pe Stefan la spital sa-i faca o radiografie la sold ca nu mai umbla bine si nu mai alerga si dansa asa cum era el obisnuit. Avea 15 luni si eu am crezut ca dupa toate zbenguielile care obisnuia sa le faca, s-a intamplat ceva la sold ca-si pierde echilibrul atat de usor si cade la fiecare 2 pasi. Atat m-a dus capul si nu mai mult. Am ajuns asadar la spital, la urgente, le explic cum sta treaba, ne duce intr-o camera si asteptam sa vina medicul. Vine intai un rezident, il examineaza, peste o ora vine o pediatra care imi pune multe intrebari, il examineaza si decide sa fim vazuti de un neurolog. Mai trece o ora, vine neurologul, tot rezident, iarasi examinari, intrebari, Stefan e obosit, vrea sa fie lasat in pace sa se joace sau sa plece acasa. Mai trece o ora si vine si neurologa care decide sa i se faca un Ct scan la cap , just in case. Eu nu prea inteleg de ce este nevoie de asa ceva cand eu de fapt venisem pt o radiologie.Pt asta trebuie sa-l adorma ca sa stea nemiscat in timpul scanarii, dar noroc ca Stefa adoarme de buna voie pana se hotarasc ei sa pregatesca sala si cele necesare . Asa ca il ducem usor, in liniste in sala unde urmeaza sa i se faca scanarea. Il intind pe masa, il acoperim cu o paturica calda, incep sa tremur--nu stiu de ce. Incepe procedura. Ma uit pe geamul despartitor de sala unde era tot personalul medical, citesc ingrijorare pe fata lor. Cineva intra in sala si-mi spune ca gata, putem sa ne intoarcem in camera noastra si cineva va veni sa vorbeasca cu mine.
Trece jumate de ora. Vad o echipa de doctori si asistente indreptandu-se spre camera noastra. Intra, inchide usa si-mi dau vestea:" copilul tau are o tumoare pe creier care cauzeaza o hidrocefalie. Aceasta tumoare trebuie scoasa si pt asta s-a facut aranjamentele pt duminica sa se intre in operatie.". Nu mai pot sa respir, pamantul imi fuge de sub picioare, il stang pe Stefan in brate. Mintea mea o ia raznaDuminica? Azi e joi! Asa repede?
:" se fac aranjamentele de internare in spital" continua medicul . " il vom pune pe un tratament pana la operatie, iar maine i se va face un MRI ca sa se vada exact cat este de extinsa tumoarea pt a fi pregatit pt cand voi opera". Mi-au mai explicat cateva lucruri din care nu am retinut mult. Socul e prea mare. Cum e posibil asa ceva? Copilul meu dragut si inocent, care e atat de vesel si jucaus. Toata lumea iese afara, vreau sa fiu lasata singura, cad in genunchi, il strang tare la piept si plang cum nu am mai plans in viata mea.Sunt lacrimi de durere si disperare. Il sun si pe Adi. Ajunge la spital in timp record. Vreau sa plecam acasa pt cateva ore. Vreau sa-l duc acasa pe puiul meu. Chiar plecam pt 2 ore. Stefan e fericit sa se joaace cu jucariile lui si papa bine. Dar ne intoarcem la spital. Ne duc intr-un salon cochet. Ramanem amandoi peste noapte cu Stefan. Nu putem dormi. Suntem stupefiati de vestea primita. Nu stim ce ne asteapta. A doua zi se face MRI-ul. Pt asta trebuie sa-l adorma. Il ducem intr-o camera unde urmeaza sa-l adoarma. Il pup de o mie de ori, adoarme si iesim afara . Dureaza o ora. Stam pe hol amandoi. Nu vorbim unul cu altul. Asteptam sa treaca ora. Peste o ora jumate vine cineva--nu mai stiu cine--care ne spune ca au terminat , dar ca l-au intubat si l-au dus la ICU--Intensive Care Unit--- ca trebuie monitorizat foarte bine. Ajungem si noi la ICu. Cerem permisiunea sa intram inauntru. Cineva ne conduce la patul lui Stefan. Era intins pe pat, cu o groaza de masinarii in jurul lui, un tub ii venea din gurita si dormea. E atat de frumos--are pielea bronzata si parul blond si pare atat de linistit.Mult lume vine si spune cat de frumos copil avem.
Dar noi suntem devastati. Sa-ti vezi copilul asa nu e ceva usor.
Vine un medic sa vorbeasca cu noi. Ne invita intr-o camera alaturata si ne arata imaginile de la MRi. Ne spune ca situatia este foarte grava. Tumoarea este mare si extinsa. Este foarte ingrijorat si nu ne da mari sperante. Ne intoarcem la Stefan. Il pup de mii de ori si ii soptesc ca-l iubim si Andrei--fratele lui--ii este dor de el si de-abia asteapta sa se joace cu el.
Vine si medicul care imi daduse vestea ieri si care urmeaza sa-l opereze pe Stefan si mergem sa vorbim. S-au hotarat sa se faca operatia maine, sambata, pt ca este foarte mare presiune pe creier. El spera sa nu se inrautateasca starea lui si sa fie nevoie de interventie in noaptea asta ca ar dori ca tot personalul sa fie odihnit. Operatia va dura minim 4 ore. Incepe sa ne povesteasca de procedura in sine. Parca ne spune o poveste, parca vorbeste despre altcineva, nu-mi vine sa cred ca e despre copilul nostru. Exista riscul ca operatia sa nu reuseasca si sa nu supravietuiasaca. Acest lucru nu-mi iese din minte. Ne-am petrecut aproape toata noaptea langa patul lui Stefan. M-am rugat si i-am soptit sa traiasca si sa fie tare ca mama si tata si Andrei il iubesc din tot sufletul. La ora 4 ne trimite asistenta in sala de asteptare sa ne odihnim un pic ca ne asteapta o zi grea, Adormim pe niste fotolii si la ora 6 jumate vine si ne trezeste si ne spune ca s-a hotarat inceperea operatiei mai devreme un pic pt ca se pare ca starea lui Stefan s-a inrautatit. Nu mai rapunde la ciupituri si i s-au chircit degetele.
langa pat era medicul anestezist care se prezinta si ne spune ca el va fi anestezistul lui Stefan. El se asteapta la o operatie de 7 ore. Il rog sa aiba grija de Stefan. Pe Stefan il pupam si cu lacrimi in ochi il rugam sa traiasca si sa fie tare. Vine multa lume in jurul patului. Fiecare tine cate un aparat sau ceva si se indreapta spre sala de operatie. Dispar in spatele usilor glisante, noi ramanem indurerati si disperati.
Ce facem atatea ore? Hoataram sa mergem la biserica, dar intai trecem pe acasa sa dam telefon in Romania la bunici sa-i anuntam si pe ei. Tre sa stie si ei . Mergem la biserica si ne rugam. Altceva nu mai putem face. Viata copilului nostru e in mainile lui Dumnezeu si al medicilor.. Trec aproappe 4 ore si ne hotaram sa mergem la spital. Pe drum suna celularul . E medicul. Inima mi se opreste, ii dau telefonul lui Adi sa vorbeasca el. Operatia a fost o reusita, totul a decurs mai usor decat s-au asteptat. Medicul ne asteapta pana ajungem si noi si ne explica ca tumoarea probabil ca e una maligna , dar tte sa asteptam rezultatul patologului care va fi peste 3 zile.A extras cand de mult a putut.Vine si un asistent de la ICU, care are grija de Stefan si ne spune ca vom putea intra inauntra peste cateva minute, doar sa-l aranjeze un pic. Incerc sa ma pregatesc pt imaginaea care o vom avea cu puiul nostru. Mi-l inchipui plin de bandaje. Vine si momentul intrarii in sala si vad un Stefan la fel de dulce, la fel de frumos, la fel de linistit, fara bandaje!!!!. Are unul in spatele capului, dar nu se vde din fata. Are si un mic furtunas care dreneaza lichidul cefalic. Urmatoarele zile sunt decisive. Tre sa vedem daca corpul lui este capabil sa absoarba singur sau e nevoie de shout.
Este prima data cand simtim ca exista speranta. Evolutia lui in urmatoarele cateva zile a fost uimitoare. Medicul nostru a fosr super multumit. Nu a fost nevoie nici de shout. Intr-o saptamana am fost lasati acasa. Am invatat cum sa avem grija de un copil operat pe creier si care e dornic sa traiasca. Din pacate tumoarea a fost una maligna si a fost nevoie de o doza foarte puternica de chemoterapie urmata de stem cells transplant. Totul a tinut 6 luni. Din 13 sepetmbrie pana in 8 martie. In tot acest timp Stefan a invatat sa umble de 3 ori, a fost foarte bolnav din cauza medicamnteleor, afost la limita dintre viata si moarte, dar a invins.Pe data de 8 martie, cand a iesit din spital, nu putea sa stea in picioare singur. A fost nevoie de 2 luni pana a inceput sa fie independent sa umble singur prin casa fara sa fie nevoie sa stau in spatele lui. Acum , dupa 5 luni, alearga, joaca fotbal, sare din pat si se catara pe televizor.
Stefan ne-a facut sa intelegem ce este important in viata, ne-a invatat sa fim mai buni si mai intelegatori, ne face viata mai frumoasa in fiecare zi. Andrei il iubeste foarte mult si Stefan e topit dupa fratele lui.
Speram din tot sufletul sa nu mai fie bolnav si ii multumim lui Dumnezeu pt fiecare clipa alaturi de puiutii nostri.
Asa cum a m si intitulat subiectul, simtim ca Stefan s-a mai nascut o data si s-a nascut mai plin de viata si mai dornic sa traiasca.


Multa lume de DC ne-a fost alaturi si pt asta suntem foarte recunoscatori.Va pupam !

mona72 spune:

Multa,multa sanatate si sa va bucurati de asa copii frumosi!

adi2003 spune:

Citind aceste randuri, mainile imi tremura si ochii imi sunt impanziti de lacrimi.
Cunosteam povestea lui Stefanel, stiam ca ati intampinat greutati, dar el este un invingator.
Impresionanta poveste. Bunul Dumnezeu v-a ajutat sa treceti peste aceste incercari.
Sa aveti parte de multe bucurii de acum incolo, dar in primul rand de sanatate. Stefanel v-a invatat o lectie de viata, iar voi ati fost alaturi de el trup si suflet.
Numai bine va doresc!
Cu drag,
Simina

Florile mele

pd spune:

Citind povestea vostra mi-au dat lacrimile din nou, ca si atunci cand am aflat prima data.
Sunteti o familie puternica si va doresc sa nu mai treceti niciodata prin asa greutati.
Multa sanatate micului luptator Stefan si intregii familii si sa aveti parte numai de bucurii!

Paloma si Cristina-Maria(14 iunie 2004)
Poze
Poze petrecere 2 ani si poze vacanta Bulgaria
Vacanta Antalya

elena2001 spune:

Asa cum spunea Simina povestea este impresionanta.....
Dana scumpa, desi stiu bine povestea voastra, am citit aceste randuri printre lacrimi....
Dumnezeu sa aibe grija de voi si in continuare!!!!
Stefan s-a nascut un luptator si a demonstrat-o si acum si cand era la tine in burtica.....si el stie ca mami, tati si Andrei au fost tot timpul alaturi de el !!!!

Multe, multe pupicuri de la finuta ta care este mandra sa te aibe ca si nasica

Irina, mamica Cezarei (15 ian. 2006)

aelita spune:

Am citit cu lacrimi in ochi ...Ati trecut printr-o grea incercare si sper ca NICIODATA sa nu mai treceti prina sa ceva!Multa sanatate ,sa creasca mare si sa uitati aceasta dureroasa intamplare !

Tethys spune:

Of, Doamne prin ce ati trecut ! Va uram multa, multa sanatate la toti- dar in special lui Stefanel- si sa nu mai treceti niciodata prin asa ceva! .

andre_ea spune:

Ce poveste cutremuratoare! Multa sanatate lui Stefanut cel puternic! Sa dea Doamne Doamne sa nu mai fie bolnavior niciodata! Multi pupici si parintilor care au trecut printr-o asemenea incercare!

---

Andreea, mami de Shurubar - 10.08.2005
POZE

grati.ela spune:

Multa sanatate lui Stefan si multa putere familiei intregi! Povestea voastra ne readuce in prim plan ceea ce este cu adevarat important in viata.

Irinusha spune:

Ca atunci cand am aflat de Stefa, am plans din nou ... insa acum sunt si lacrimi de bucurie ptr. ca ati trecut cu bine peste tot!
Sa va traiasca baietii! Sunteti o familie minunata!
Va pupam! Numai bine si multa sanatate!


Irinusha & Cris (03.05.04)

lorelei_19 spune:

Doamne, Dana, prin ce-ati mai trecut. Slava Domnului ca s-a terminat totul cu bine. Sa va traisca puiutzii si sa nu mai fie niciodata bolnavi. Cu adevarat o a doua nastere

"Unde exista dragoste, exista si Dumnezeu" - Tolstoi