cum sa fiu mai apropiata de copilul meu

Acum cateva minute m-am uitat pe un post unde se specifica ca nu trebuie sa bati copii dar as dori concret sfaturi despre cum poti sa -ti educi copilul fara bataie .Eu nu doresc sa lovesc copilul dar ce te faci atunci cand ii explici ca nu face bine de mai multe ori chiar ,inveti copilul cum sa procedeze in anumite situatii si el rade, este cu gandul in alta parte sau pur si simplu nu vrea sa te asculte.Rar sunt cu fiica mea "pe aceeasi lugime de unda".Este adevarat nu prea am timp dupa ce vin de la sevici si ea sta toata ziua singurica iar eu mai am de gatit ,calcat,spalat,curatenie .Cateodata as dori sa stam mai mult impreuna sa vorbim dar singurul lucru pe care-l doreste este sa iasa afara sa se joace cu prietenele ei si nu-i place sa o supraveghez.Nu pot sa o las sa iasa afara cand eu sunt la servici (cate mai auzi si pe la televizor).As dori sa lucreze pentru scoala,sa citeasca ,ca a cam uitat tot(intra in clasa a III a) dar nu am sorti de izbanda sa o conving.Cum sa o convig sa faca ce trebuie ? Ziua ,chiar daca vorbim la telefon tot nu am nici un control.Azi a recunoscut ca a fost in vizita la ea prietena ei dar eu nu sunt de acord sa se viziteze cand nu sunt eu acasa.Am certat-o un pic (nu am tipat).Procedez bine ?

KUKI spune:

Citesc printre randuri ca o mai atingi din cand in cand atunci cand nu vrea sa faca "ce trebuie" si din cate inteleg mare lucru nu rezolvi asa. Tot nu face ce vrei tu.
Si mai citesc ca tu ai vrea sa stati mai mult impreuna, dar calcatul rufelor si curatenia sunt mai importante, ca tu ai vrea sa invete pentru scoala, in vacanta, cand tu nu esti acasa, ca ai vrea sa nu o viziteze prietenele cand tu nu esti acasa....si tot asa, o lista cu dorinte ale tale. Dar ale ei? Sau cum le imbini pe ale tale cu ale ei?

Ale tale sunt dorinte firesti ale unei mame, ale ei sunt la fel de firesti pentru o fetita de clasa a III-a. Incearca sa-ti amintesti cum erai tu la varsta ei, cum gandeai, ce vroiai, ce traznai faceai fara sa stie parintii...incearca sa o intelegi cu adevarat, pe urma vor veni si solutiile.

filofteia spune:

Avand in vedere ca este singura la parinti, eu nu i-as interzice sa-si primeasca prietenele acasa. M-as interesa despre acele prietene, as vorbi si cu parintii lor, poate i-as impune fetei ceva de genul... sa nu intre intr-o anumita camera.
Din ce povestesti se pare ca ai un copil bun... dar ca in orice relatie trebuie ca fiecare sa lase de la el... tu gandestete la ce ai putea lasa de la tine astfel incat fetita ta sa nu se ascunda de tine asa cum a facut-o deja... Sunt de acord sa nu o lasi afara, dar nici nu poate sta singura atata timp... nici nu poate face lectii toata ziua, doar este in vacanta ... eu nu prea sunt de acord cu temele de vacanta... Ai putea chiar uneori sa o lasi si pe ea sa se duca la prietenele ei acasa ... si s-o verifici daca este acolo....
Nu stiu de ce am senzatia ca o ingradesti prea tare... Si ai mei ma ingradeau foarte rau, iar in liceu chiuleam de la scoala si ma duceam cu colegii la plaja... pentru ca altfel nu ma lasau...Acum imi dau seama ca as fi vrut sa stie sa fie mai apropiati de mine... sa nu mai simt prapastia asta de acum.
Nu stiu cum voi proceda cu baietelul meu, sper sa gasesc calea cea buna. Norocul meu este ca deja are grupul lui de prieteni, format de bone, cu care eu sunt de acord, iar dimineta se viziteaza intre ei cu tot cu bone.

aurora56 spune:

Ai dreptate kuki ,mi-aduc aminte ca si eu cand eram in clasele 1-4 ma duceam la o colega de-a mea de clasa acasa sa mancam salata de rosii si sa ne jucam cu papusile .O cunosc pe bunica acestei fetite cu care se joaca fiica mea pentru ca este profesoara la scoala dar de parintii ei nu stiu nimic .Pe de alta parte imi fac probleme si pentru Lavinia ,cealalta fetita ,pentru ca banuiesc ca bunica ei stie ca ea este afara si sunt convinsa ca o cauta si nu stie unde ar putea fi .Toate aceste se intampla in perioada cand sunt la sevici (banuiesc).Cand sunt acasa eu o intreb intotdeauna pe Lavinia daca bunica ei stie ca este la Elena .Totusi nu as vrea sa se viziteze ziua pentru ca societatea in care traim poate nu este la fel ca acum 18 ani .Se intampla atat de multe , incat prefer sa aiba usa incuiata cat nu sunt acasa .

Ramona J spune:

Eu cel mai bine discut cu fiul meu seara, inainte de culcare.
Ne pregatim cu ceva timp inainte de ora lui de culcare. Pina nu demult ii citeam eu carticele, acum invata sa citeasca si imi citeste el mie.
El e necomunicativ, niciodata nu aflu in timpul zilei cum a fost la scoala, nimic.
Dar dupa ce citim incepem si povestim una-alta. Citeodata pornim de la tema cartii sau vorbim despre ceva ce s-a intimplat in ziua respectiva. Aduc usurel vorba despre scoala si... isi da drumul. Ba citeodata nu stiu cum sa-l mai opresc ca se face tirziu.
Trebuie sa-ti faci timp pentru copil, chiar daca e o jumatate de ora sau o ora. Dar atunci ii dai atentie ei si numai ei. O faci sa se simta iubita si ea se va apropia de tine.
In final aveti de cistigat amindoua. Mult succes!

The best thing you can do for your children is to love your wife.

aurora56 spune:

Treaba cu povestitul la culcare s-ar putea sa mearga .Multumesc!O sa incerc .

pisicuta si matei spune:

Cand citesc mesajele voasre imi vine sa plang involuntar pentru ca imi amintesc de mama mea si cum nu a stiut niciodata sa fie alaturi de mine.Nu aveam voie sa aduc persoane in casa,adica prietenele mele nici macar cand era acasa,pentru ca o deranjau pe ea,asa ca evident ca le mai chemam cand nu era ea acasa.Nu a vorbit cu mine niciodata,daca facea ceva rau(din punctul ei de vedere) eram proasta,nu eram buna de nimic si asa am ajuns sa am incredere in mine abia pe la 20 ani.In permanenta ma compara cu cineva si se gasea cineva sa fie mai bun decat mine,ma punea sa fac curat in casa si apoi mai si comenta ca nu am sters bine parful,ma trimitea la cumparaturi si evident ca ma certa ca nu le-am facut bine,aveam grija de sora mea.ii faceam pachetelul pentru gradinita,o duceam si o luam de la gradinita.Si toatea astea le faceam de pe la 5 ani
Si sunt multe momente cand as fi vrut sa fie cu mine,sa ma aprecieze,ca asta conta cel mai mult pentru mine,sa ii pot povesti ceea ce mi se intampla,dar nu existau astfel de momente.Nici macar nu imi amintesc sa ma fi pupat vreodata(motivatia este ca nu e pupacioasa

Aurora nu pierde ocazia,cu siguranta fetita ta sufera foarte tare,si o sa fie si mai rau cu cat trece timpul.Se va indeparta iremediabil de tine.Nu e pacat cu atat mai mult cu cat e fata,teoretic ar trebui sa fie mai usor sa comunicati,aveti multe puncte comune.Ce conteaza mai mult relatia cu fiica ta sau niste rufe care trebuiesc calcate,curatenie si altele?Nu crezi ca te-ai putea distra cu fiica ta in loc sa faci aceste lucruri obositoare si pana la urma inutile?!

Mergeti impreuna la un suc,la o prajitura,in parc,la un film,la teatru,oricumde,nu conteaza,numai voi doua si vorbiti despre baieti,filme,muzica,orice este mai aproape de varsta ei.Si incet incet o sa va apropiati.

De cat timp nu i-ai mai spus ca o iubesti,ca este totul pentru tine?
Gandeste-te bine!

Eu as fi vrut ca mama mea sa fie altfel si atunci sigur nu ar fi fost prapastia care este acum intre noi.Eu imi doresc din toata inima sa nu ajung in aceeasi situatie cu baietelul meu,oricum vad diferente intre ceea ce facea mama cu mine si ceea ce fac eu acum,si sper sa continu pe drumul cel bun si in viitor.

mult succes!



Pozici cu noi
"Cronometrul" lunilor

Ramona J spune:

Pisicuta, ne intilnim peste tot!
Da, si eu ii spun copilului ca il iubesc si il incurajez si il laud mereu cind face ceva bine.
Sigur ca ma mai supar si citeodata nu-mi place cum reactionez. Dar sintem oameni si mai gresim cu totii. Poate ca si din asta invata copiii ceva (sper - cum sa nu faca).
Mi se pare foarte important sa ii facem sa se simta iubiti - neconditionat.

The best thing you can do for your children is to love your wife.

pisicuta si matei spune:

Da Ramona,poate ne intalnim si in Sua cine stie.

Este foarte important sa stie copilul ca il iubesti neconditionat.Eu si cand il cert ii exlica ca asta nu inseamna ca nu il iubesc.Este omenesc sa te enervezi sau sa cedezi nervos,evident ca si mie mi se intampla si apoi imi pare tare rau si imi cer scuze de la el daca nu are nici o vina si ma leg eu de chestii pe care el oricum nu le poate controla la varsta lui [1an si 4 luni].

Pozici cu noi
"Cronometrul" lunilor

Ramona J spune:

Pisicuta, te asteptam!
Micuta noastra are un an si cinci luni. Cel mare face sapte ani luna viitoare.

The best thing you can do for your children is to love your wife.

isabela spune:

Si eu, chiar daca o cert, nu uit sa-i spun ca o iubesc. Seara, dupa ce vine de la joaca, ne petrecem timpul impreuna. Vorbim despre ce a facut in ziua respectiva, despre cum a scris temele de vacanta, despre tot felul de lucruri marunte, dar care inseamna mult pentru fiecare.
Iar eu mi-am organizat treaba in gospodarie( unde si sotul ma ajuta foarte mult) in asa fel incat in fiecare zi sa am timp pentru copilul meu.
Cat despre temele de vacanta cred ca majoritatea copiilor nu sunt incantai. Nici a mea nu le face din propie initiativa sau cu mare placere, dar i-am explicat ca acesti job-ul ei, ca poate nici mie nu imi este intotdeauna usor sa ma duc la servici, dar trebuie sa o fac.
La noi exista urmatoarea regula:cat timp este singura acasa, nu iese afara, nu merge in vizita la prietena ei,( exceptand cazul cand mamica fetitei este acasa) nu vine nimeni la noi. Dar atunci cand unul din noi este acasa, fie merge ea in vizita, fie primeste vizite. Nu s-a intamplat pana acum sa plece de acasa, daca am stabilit sa nu faca acest lucru. Am intrebat-o cum s-ar simti ea daca m-ar cauta pe mine la servici si nu m-ar gasi, desi i-am spus ca sunt acolo. Ar fi ingrijorata? A recunoscut ca da, ar fi.
Incerc, atunci cand nu sunt de acord cu ceva, sa-i explic de ce cred ca nu este bine. Pana acum a functionat.
Fiica-mea are 8 ani.