Printesa Ioana Teodora, o adevarata minune

Astazi e Sf. Teodora, iar Ioana Teodora implineste 3 saptamani, asa ca m-am gandit la un mic cadou: povestea nasterii printesei noastre.
Totul a inceput acum 3 ani si ceva, cand ne-am dat seama ca vrem un bebe mic. Am intrerupt anticonceptionalele si am incercat rabdatori cateva luni. Citisem ca abia dupa un an ar fi cazul sa ne ingrijoram, asa ca mergeam increzatori inainte. La un moment dat imi intarzie ciclul, incep greturi, dureri de sani, burtica mare si teste… negative. Concluzia medicului: sarcina fantoma! Bine ca nu am mers prea departe cu ea, doctorul mi-a spus ca a avut cazuri in care pacientele i-au venit sa nasca dupa noua luni de simptome si in burtica nu era nimic! Toate bune pana aici, problema e ca mi-am blocat ovulatia pe sistem nervos si timp timp de noua luni nu am avut ciclu, termometrul arata in fiecare dimineata 36.6, de incepusem sa o iau razna. Intre timp facem si o spermograma cu un rezultat care ne-a socat: 4 milioane de spermatozoizi, si aia nu prea vioi. Deci amandoi aveam probleme… Dupa tot felul de tratamente esuate, incepem amandoi un tratament naturist si … surpriza! Imi revine ciclul, temperatura creste la ovulatie, o luna de incercari si …testul slab pozitiv. Super fericiti, anuntam evenimentul, ajungem la ecografie in saptamana a 7-a si constatam ca sarcina se oprise din evolutie. Organismul nu o respinsese din cauza tratamentului cu Progesteron. Nu-i nimic, se intampla, asa trebuie sa fie si mergem mai departe. Ce a urmat nu vreau sa povestesc in amanunt, nici prin ce am trecut din punct de vedere fizic, nici psihic. Cert e ca in decursul unui an am pierdut 7 sarcini, fara sa ajung sa cunosc motivul. Am facut zeci si zeci de analize, tot ce e posibil ca investigatie, am cautat, am studiat, nici un raspuns. Totul decurgea parca dupa un plan identic: test de sarcina pozitiv, sarcina in evolutie pana in saptamana 5-6, avort spontan. Nervii mei erau la pamnat, nimic nu mai conta, depresia era in culmea apogeului. Plangeam cand vedeam mamici cu copii si femei gravide, nu puteam trece pe langa magazinele pentru copii si, mai grav, ajunsesem sa imi urasc prietenele care ramaneau insarcinate si nasteau fara probleme. Totul pana in ziua in care s-a nascut finutza mea. Am inceput sa cumpar lucrusoare pentru ea, ca si cum ar fi fost copilul meu, mergeam la ea, o alintam, o luam in brate si sufletul mi se linistea. A venit si ziua botezului, zi in care mi-am simtit sufletul curat si eliberat. A fost minunat, nu am cuvinte sa descriu trairile mele de atunci. Intre timp faceam monitorizari ecografice, pentru a stabili momentul ovulatiei. Se parea ca foliculii mei se spargeau la o dimensiune foarte mica si nu reuseseau sa produca ovule de calitate. Asa ca iau hotararea sa recurg la stimulare dupa botez. NU a mai fost nevoie! De Sf. Andrei testul a iesit mai pozitiv decat il vazusem eu vreodata, Beta Hcg-ul era in cantitate foarte mare, de Sf. Nicolae vad minunea mica la ecograf si suntem convinsi ca de data asta am reusit. Folicul avea 10 mm cand s-a spart! Trec primele trei luni de emotii, in care se putea produce avortul spontan, trec si urmatoarele trei, cu contractii in fiecare zi, incepe numaratoarea inversa… In luna a 6-a se dezlipeste placenta, se formeaza un hematom de 3 cm, noroc ca placenta e lunga, se intinde pe jumatate de uter. Contractiile continua si in saptamana 33 sangerez ceva mai mult (mai sangerasem in decursul sarcinii) si se deschide colul. Incep emotiile, nu am stare sa stau in pat, refuz tratamentul, le innebunesc pe fete pe forum. (Papadie, sa stii ca dau berea!). Caut informatii despre copiii prematuri, greul trecuse, puteam sa nasc. Sarcina a fost minunata, fara dureri de spate, fara arsuri, fara edeme, ceam mai usoara sarcina pe care puteam eu sa mi-o imaginez. Ajung in saptamana 37 si doctoral imi spune ca bebe e mare, gata, putem sa nastem, ma cheama cu bagajul luni, pe 17 iulie (termenul meu era undeva intre 4 si 8 august, poate astazi, cine stie?). Intre timp vorbesc pentru Salvare, totusi din Ploiesti pana in Bucuresti e ceva distanta, emotii, sotul se intreaba daca nasc in masina, in fine. Nu a fost nevoie.
Deci ma prezint cu bagajul la spital. La ora 10 mi se face internarea si apoi rasul si clisma fortate (degeaba am strigat ca eu nu nasc in ziua aia). La 11 ma controleaza doctorul (era de garda, de-aia ma chemase), mi se face o injectie cu calciu, una cu Moldamin, si incep contractile (noroc ca eram obisnuita din timpul sarcinii). Ma intreaba doctorul daca am contractii, eu ii spun ca am la 2 minute, ma controleaza, dilatatie 3, asa ca imi rupe apa. In momentul ala am realizat ca nu mai am cale de intors, asta e, nasc azi! Asa ca suport in liniste contractile, zambesc, respir adanc si numar de cate ori vine una, timpul trece usor si frumos, mi se pune Oxitocin-ul, doare, dar e minunat. Ma gandesc ca totusi o sa urmeze contractii adevarate, auzisem ca treci pe langa moarte cand nasti, incerc sa ma relaxez si reusesc. Apare anestezista, eu spun ca mai resist, mi se face totusi epidurala (doctorul stia in ce hal fac numai cand ma atingea la control, deci era clar ca nu se astepta sa resist la durerile de nastere). Epidurala mi s-a facut la ora 2, la ora 3 deja trecea efectul primei doze, asa ca moasa ma controleaza si incepe sa strige, hai pe masa, esti dilatata 9, nasti! Ajung impreuna cu anestezista la concluzia ca nu se poate sa-mi mai faca o doza de anestezic, ca nu o sa reusesc sa imping, asa ca facem doar un sfert de doza. Ajung pe masa, doctorul intra in fuga, in timp ce isi lua halatul pe el, cumnata mea ajunge in ultima clipa cu camera de filmat si ii spun moasei ca eu vreau sa imping. Impinge atunci. Ok, imping si simt cum bebele meu se pregateste sa iasa. I se vede capul, mai imping o data si imi imaginez ca printesa mea vrea neaparat afara, asa ca o ajut si ii iese capsorul. In cateva secunde o simt cum iese toata si nu-mi vine sa cred ca asta a fost, a trecut, mi-o aseaza pe piept si nu stiu cum sa reactionez. La ora 15,25, dupa un travaliu de 3 ore ore, cu 3.250 de grame si Apgar 9, puiul meu vedea lumina zilei. Totul s-a intamplat atat de repede, fara durere, cu o mare liniste si lumina in suflet, incat ma intreb uneori daca eu am nascut. Sotul meu spune ca eu nu am nascut, ci ca acest copil ne-a fost pus in brate de Dumnezeu, dupa toata suferinta prin care am trecut in toti acesti ani. Stiu ca sunt fete care plang mult mai mult decat am plans noi, dar vreau sa spun tuturor ca in viata trebuie sa ai incredere, sa nu renunti si sa fii convins tot timpul ca va fi bine.
Printesa Ioana Teodora zambeste, e cuminte si acum suge linistita in brate la mine. Nu stiu daca ati avut rabdare sa cititi tot ce am scris, dar imi doresc sa fi citit povestea mea toate fetele care isi doresc din suflet un copil, pentru ca sper ca am reusit sa le arat ca se poate!
Ioana Teodora e intr-adevar o minune.

cornilia spune:

Medeea, La Multi Ani printesei Teodora!
O frumoasa poveste si exemplu de rabdare si curaj! M-a impresionat! Sa va bucurati de fetita si sa-i dea Dumnezeu multa sanatate si noroc in viata (si parintilor asemenea!!!)

Cornelia si Maya (06.07.2004)

anasia spune:

medeea, sa-ti traiasca minunea, D-zeu te-a rasplatit dupa tot ce-ai indurat!

anasia 40+ Alessia
pozici
bebe

floarea de colt spune:

" Nu stiu daca ati avut rabdare sa cititi tot ce am scris, dar imi doresc sa fi citit povestea mea toate fetele care isi doresc din suflet un copil, pentru ca sper ca am reusit sa le arat ca se poate!"

am citit cu nesat povestea ta cu final fericit!!
esti cu adevarat o mamica invingatoare!!
pt cuvintele din finalul povestii tale , mi-a vennit sa plang putin...dar in acelasi timp sa sper mai mult...

o sa vina si la mine ziua cand o sa povestesc aici cum am castigat batalia cu viata si cum am in bratele bebele meu!!

pupici medeea ,si tie si ioanei teodorei!!
sa creasca mare si frumoasa si sanatoasa!!

karina1976 spune:

O poveste frumoasa cu final fericit!
Sa va traiasca minunea mica, sa va bucure sufletul intreaga viata.

karina1976

"Doamne, ajuta-mi sa nu uit!"

felicia74 spune:

La multi ani tuturor Teodorelor!

Felicia si Ilinca Teodora (15 noiembrie 2005)

polux spune:

La multi ani micuta printesa.Sa fi fericita si norocoasa si sa-ti bucuri parintii. iar tie mamica curajoasa toata stima si florile din lume.

Liliana

Poze cu maimutica mea

Poze noi

Eseea spune:

Felicitari pentru "povestea de succes". Iar finalul fericit, Teodora, sa va aduca doar bucurii!!

Tethys spune:

Of Medeea prin cate a-ti trecut ! Ma bucur ca s-a terminat totul cu bine! Intradevar , povestea ta este o incurajare pentru fetele cu probleme. Pupici si sa-ti traiasca aia mica ! FELICITARI !!!!!!

Medeea76 spune:

Multumesc mult pentru cuvintele frumoase tuturor!
Sotul meu a fost putin dezamagit, se astepta sa scriu povestea cu inflorituri si glume si sa o fac mai atractiva. Si eu ma gandeam ca la fel o sa scriu. Dar cand am inceput povestea, mi-am dat seama ca nu pot sa scriu decat cuvinte simple, pe scurt, si tot ce am dorit a fost ca mesajul meu sa ajunga la voi.

monet spune:

si ai reusit, draga mea, o poveste curata si frumoasa. sa fiti sanatosi sa sa va bucurati unii de altii in viata asta - sa va traiasca minunea!

mona, lia (24.04.2004) si maya (28.10.2005)


POZE MEXICO 2006
MAYA DE IULIE 2006
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=60893" target="_blank">ASA S-A NASCUT MAYA site-ul nostru www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=31961" target="_blank">ASA S-A NASCUT LIA