ADOPTIA-TEMA LIBERA DE DISCUTII,SAU SUBIECT TABU
Raspunsuri - Pagina 3
Mmmaria spune:
Flaviutza, te-am pus pe lista celor "speciale"; si ce ai povestit tu imi intareste convingerea ca ai nostri copii ne depasesc in materie de intelegere a lucrurilor.
Eu personal cred ca ei de fapt stiu dinainte si ca tot ce le explicam noi e asa, pe deasupra...Daca explicatiile noastre se pliaza pe ceea ce ei stiu/simt, bine, daca nu atunci cu atat mai rau pentru noi. Eu sunt convinsa ca cel putin copilul meu (care in acest moment nu are doi ani si nu spune mai mult de douazeci de cuvinte) STIE. Si cred ca astept sa mai creasca oleaca si sa-mi spuna: Mami, nu te mai chinui sa-mi explici...
Mmmaria spune:
Revin fiindca azi noapte, intr-una din pauzele de somn, ma gandeam la tine, Flaviutza: sa inteleg ca pana la urma l-ai luat de sotz pe cel pe care il cunosteai doar de cinci luni si ca el te-a convins sa pastrezi cupilu'? Ai prins unul din cei cinci barbati perfecti de pe planeta? Wow!
Rozi spune:
...pai daca merita fata...?! 
flaviutza spune:
haha, nu stiu daca al meu sot face parte din aaia 5 pefecti, eu cred ca nu, ca el inca e la faza cu colectia de masinute,ne mai ciondanim si noi ca nu face aia, aia, ca nu spala vase si nu duce gunoiu dar niciodata nu refuza sa faca ceva cu si pt fie-sa. asa ca il mai iert.
eu am ramas pregnant imediat,cred ca vreo gaura in protex io stiu?!.si ne-am trezit asa, intre o bere si un drum la disco gravizi!
eu eram studenta,el dadea licenta.22,resp 23 ani si minte de 15.eu doar cu mama,fara ajutor, el(relativ) copil de bani gata care nu miscase un desti toata viata.
eu am aflat prima, lui i-am spus peste doua zile. eu ca fac intrerupere,el ca sa ma mai gandesc, ca doar ce-o fi asa greu sa cresti un copil. socru-miu, om serios,genul ala de nu ai curaj sa ridici nasu in fata lui ,a scapat lingura din mana! soacra-mea,deh ca soacrele, a zis ceva :"vezi,ti-am spus eu ca i-am lasat pe astia doi prea mult singuri!!" si ne-au intrebat ce vom face. si am spus ca ne mutam la mine si sa se imprumute unde or sti ca facem nunta repede, dar repede ca creste burta!
eu una m-am dumirit de situatie (adica de faptu' ca sunt si maritata si gravida) prin luna a 8-a cand am realizat ca mai am putin si nasc. si primul bebe pe care l-am tinut vreodata in brate al meu a fost,ii cumparasem(asa mi se spusese) hainute ,si asa idee am avut eu despre cum arata un nou nascut ca i-am putut da respectivele haine pe la 5 luni
nu va povestesc cate nopti si zile nedormite am avut, ca am venit cu ea acasa si nu avea cine sa ma schimbe pana seara la 8,si mai eram si operata. nu s-a mancat mancare gatita in casa vreo 4 luni, cand a trebuit sa trec la diversificarea lu ALE
asa ca fiecare bebe vine cand vrea el, nu cand vrem noi,numai ca uneori sufletelele astea de bebei mai gresesc burtile in care se baga!
Manuelita spune:
Felicitari Flaviutza!
In genul asta am venit si eu pe lume (cum ai nascut-o tu pe ALE), inca mama mea s-a luptat si pentru ca tatal meu nu era dorit de ginere, numai ca ei se iubeau fooarte tare si au luptat cu toti, si m-au avut. Si pot sa-ti spun, la varsta mea de om mare acum de 23 de ani, ca nu exista cadou mai mare pe care il poti face copilului tau (neadoptat sau adoptat) decat niste parinti tineri si luptatori...
Cat despre povestea ta cu cum vine un bebe adoptat in familie, asa o sa le povestesc si eu copiilor mei viitori, celui adoptat si celui bio....
Not flesh of my flesh
Nor bone of my bone,
But still miraculously
My own.
Never forget
For a single minute:
You didn't grow under my heart
But in it.
Mmmaria spune:
Vorba lui Rozi: Flaviutza, am uitat sa respir!
carmens spune:
Eu spun ca Flaviutza e o gura de aer proaspat, cel putin pentru mine, care deja imi puneam problema cum sa incep sa-i spun Otiliei care are 2,7 ani.
Multumesc Flaviutza pentru idee si ferice de tine Mi-ha ca ai o astfel de prietena.
carmen
patri spune:
Pai aici suntem toate prietene, nu? Ferice de noi, care am gasit aici asa familie frumoasa...
patri spune:
Revin ca sa dau 
si pt Flaviutza !
aissa spune:
Am citit, am bagat la cap ideea dar nu am multumit pentru ea si nu e frumos 
. Este o super explicatie si cat se poate de reala...noi stim prea bine ca acesti copii sunt ai nostri pana la ultima celula, numai ca eu una nu stiam sa ma exprim asa de bine.
Multumesc pentru idee!
Cristina si ghighiloi 