Bebelusi de iulie-august 2005 (126) -La multi ani!
Raspunsuri - Pagina 6
Dianami spune:
La multi ani, Ingrid! La multi ani, Ioana Simina! La multi ani, Gabriela Maria! La multi ani, Alexandra! La multi ani, David Andrei!
Sa fiti sanatosi, frumosi
si sa aveti parte numai de bine in viata!
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=70720" target="_blank">Diana si domnisorica Iulia Anastasia (15 iulie 2005)
Dianami spune:
Fetelor, aveti grija cu otetul, sa nu puneti decat la talpite. Altfel poate aparea intoxicatie, e f. periculoasa.
Mamini, pupici lui Veve, sa se integreze bina la gradi. Cred ca te topesti de dorul ei 
.
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=70720" target="_blank">Diana si domnisorica Iulia Anastasia (15 iulie 2005)
ema.nu.ela spune:
fetelor din Ro care ati pus copiii pe pasaport: a durat mult?
ca m-am hotarat brusc sa ma duc in grecia cu maria si e cam din scurt cu pasaportul si cartea verde.
mamica de maria, 1 an
micha08 spune:
Multumim mult pentru urari, fetelor!
Alexandra, mami si tati!
anis spune:
Azi puiutul meu Ingrid face 1 an!!!!!!!!
Ma uitam la ceas anul trecut mi-o adusesera la alaptam..mama ce emotii am..
AniS 
15+ 
si 
Ingrid-Alexia 
*** ingerashul ce mi l-a trimis Dumnezeu *** (2 august 2005)***
INGRID
"Happiness is like perfume,you can't pour on others without getting a few drops on yourself."
Yasmari spune:
Fetelor, voi posta si eu povestea nasterii Yasminei, de-o sa aveti rabdare sa cititi, am scris la ea azi noapte.
Multumim fff mult pentru urarile de ieri, am fost cu totii beti de fericire.
Se poate povesti o minune? Minunile te lasa cu rasuflarea taiata, iti inunda inima cu otrava unei fericiri de nedescompus in cuvinte; poate doar ochii sa cuprinda un graunte de atom.
Asa s-a nascut steaua. Unica, nemiavazuta de inima omeneasca, de-a pururi repetindu-se, leganata de bratele noduroase ale salbaticei vieti ce-si arunca mindra vitele pina-n zari de galaxii stiute doar de Creator.
Astern aici cuvinte, omenesti, prea strimte sa-mi insire pe de-antregul spendidele margarite de poveste, de cintare a cantarilor. Fata mea le va citi intr-o zi , suflarea ei mangaindu-mi parul,.Intr-o alta zi cind va privi spre cer cautindu-ma printre nori, ori cand vantul ii va izbi in nari mirosul amintirii bratului meu sub capusor delicat ingropat sub san cald. Le va citi poate la un ceas cand tainele toate refuza a-si dezbraca misterele, intrebari simple nu-si gasesc raspuns. Ecoul lor moale sub un cires in floare, intr-o alta zi, ii vor scutura pe buze parfum azuriu, imbatindu-I ochii de fericirea de-a fi.
Va recunoaste ca genunchii trebuie mereu aplecati spre Dumnezeu, intr-o vesnica rugaciune a regasirii. Va recunoaste ca-si trage sevele din doua inimi nebune de dragoste, ca-si creste mladita pe-un pamint nebun, frumos, crud si primejdios de fertil la numai smainta de gand; va recunoaste ca drumul ei urca inalt, dincolo de curcubeu.
1 august 2006
Acum la ceas de sarbatoare, hai sa astern pe hartie experienta nasterii, clipa suprema cind minunea lui Dumnezeu, suflet plamadit din generozotatea si puterea Creatorului, suflet imbracindu-si trupul ora de ora prêt de noua luni a venit pe lume. Oh, lume, lume, esti oare pregatita sa primesti oaspete de seama? Ti-ai parfumat zarile, ti-ai limpezit apele, ti-ai ars tanguirile, ti-ai rascolit limbile, cintind clipa imbratisarii?
Naratiune desira-ti itele, fara metafore si floricele, doar marturie de vorbe si fapte:
Duminica 31 iulie 2005: gravida, rotunda, leganata de vara in sabotii prea strimti, incaltind doar ¾ din picioarele umflate. Cica hai sa mergem prin bazar in Wembley, era senin si placut, nu-mi amintesc sa fi targuit ceva, scopul era doar sa fac miscare. Cum din ianuarie ma retrasesem acasa, am fost nedorit de sedentara si plictisita. Pe seara tot asa, am iesit amandoi, nu stiu ce aveam de facut la masina parcata prin Neasden, cam 40 de min pe jos. La intoarcere eram foarte mindra de asa vrednicie, obosita doar moderat. Fireste ca-n ultimile 2 sapt ma abonasem la ananas proaspat, e la moda aici cum c-ar declansa nasterea, nu mai puteam de nerabdare, desi teoretic asteptam copilul pe 6 august.
Pe la 2 noaptea m-am trezit, nemotivat desigur, dar asa se intimpla in perioada sarcinii. Am mai lipit ochii de pereti, m-am mai foit, pin’ la urma am decis sa merg la baie, macar sa scutesc o trezire motivata in noapte.. Imi amintesc ca nu-I hartie igienica si vreau sa intru la bucatarie sa iau una, n-apuc sa fac pasul pe prag ca ssssss, deodata ma trezesc brusc uda toata, siroaie calde pe picioare, baltita jos pe parchet. M-am rusinat pe jumate, jumate complet nedumerita: sa ma fi scpat pe mine cind chiar nu-mi venea sa fac ceva? Sa-mi fi pierdut dintr-o data controlul? Dopul de care vorbeau cartile nu se aratase, desi-l urmarisem cu ochi de detectiv, dureri n-aveam nici una din cele gen contractii, doar citeva, palide, difuze, greu sesizabile in zilele anterioare. Uda, cu ochi mari, intimidata, am strigat la sotz, odata, de doua ori, a treia oara tare de-a sarit de-un cot. Ia vino neica sa vezi ce-I asta, oare s-o fi rupt apa? Sa fi facut pe mine? Nedumeriti, zimbitori, emotionati, am decis ca-I apa. El se zapacise, nu stia ce sa faca, l-am trimis in pat pina m-am pregatit la baie, am telefonat calma la spital, m-au chemat sa vin. Bagajul era pregatit, pe la 3.30 am ne-am pornit, pustiu pe strazi, incepuse sa picure, absolut nici o durere, liniste in jur, pace in mine, desi refulati nervii erau fini si intinsi.
La spital ma cerceteaza, da, e apa rupta, imi masoara contractile, nimic, ma trimit acasa spre marea mea nemultumire, cica sa vin cind incep sa apara la 3 minute, daca nu, sa ma prezint dupa 48 ore. Eram in plop, ce si cum sa facem: sa stea sotzu cu mine sau sa mearga la scarbici, de unde numai o zi avea invoire ? Dupa dezbateri ineficiente, am luat taurul de coarne si l-am trimis viteaza la job.
In lift, la 7 dimineata, alta tura de apa. Acasa, m-am rugat la Dumnezeu sa inceapa procesul, eram ingrijorata ca apa e dusa iar bebele e pe uscat, m-am intins in pat incercind sa ma relaxez, sa ma adun, sa adorm. Pe la 9 parca parca simteam ceva, pe la 11 alt val de apa. Apoi s-au pornit durerile, tot mai dese. Am chemat un taxi, m-am tarat pina jos cu bagajele. Din taxi am sunat sotzul, e pe bune zic. Dureri, soferul barbat , eu fata simtita, n-am scos un sunet, doar strimbaturi ce-n timiditatea mea incercam sa le maschez. Pe la 12 ajungem, abia am iesit din masina, cu 2 genti si poseta, incovoiata si suferinda. In lift un domn face glume, cica pls sa n nasti acum, ai randare. Ma iau in primire moasele, imi iau dosarul, ma pun sa astept vreo ora pina se organizeaza ele. Ma doare, sint singura, imi pling de mila si masor cu sadism intensitatea durerii. In sfarsit, camera 3 e libera, ma pregatesc, ma schimb, ma intind, vine moasa si ma controleaza, dilatatie 5, ora 1 aproximativ. Moasa sta cu mine, imi aplica masinariile rspective, una de masurat contractile, alta de monitorizat bebele, nu sint foarte sigura ce si cum, tot se invirte si-si face treburile. Intre timp sosesc sotzul si prietena mea, impreuna. Se sunau disperati din masini, explicind traseul spre spital ca sa constate mai apoi ca se gaseau aproape unul in spatele celuilalt in traffic.
Oooo, alta viatza cu cei 2 linga mine, alta stare de spirit. Mai ales cu prietena mea, mama a trei baieti, fata de care imi fusese jena sa-I dau de inteles ca sint prea pudica s a las pe cineva sa asiste la un moment asa de intim, fizic vorbind. Chiar si pe sot l-am prevenit “sa nu se uite”, doar sa stea la capul meu, sa-l simt aproape. Inutil sa spun c-a iesit taman invers, el n-a reusit deloc sa ma linisteasca, glumele pregatite acasa au avut efect contrar, ma iritau de-a dreptul. In schimb femeia asta generoasa, buna si la fel de pudica ca mine, sprijinindu-ma in brate,, a facut ture de camera, m-a strins in brate c-o intelegere tacuta, cu incurajari soptite ,c-o caldura ce doar mamele o pot emana, c-o delicatete ce m-a uns la inima si trup. Un ajutor imens…….si nici nu s-a “uitat”. A rostit doar multe, multe rugaciune, soptit si ardent, mi-a udat fatza si buzele, i-a explicat sotului si moasei ca sint foarte obosita, atunci cind parca amindoi ma goleau de vlaga cu explicatii savante (doar abordari diferite…)
La 5.30, dilatatia mea s-a comportat exemplar, ca la carte, era 10. Time to push.
Eeeee, acum a inceput distractia de fapt, 2 ore am impins din toate puterile mele, moasa pistonindu-ma neincetat, aceleasi explicatii monotone rostite cu accentul ei de carribean, aceleasi corectari asupra tehnicii, se pare ca nu impingeam corect, nu’s ce muschi foloseam in detrimental altora. Ea tot repeta aceeasi litanie, eu ma sinteam ca un scolar timpit blocat la cea mai simpla ecuatie, ce se tot invirte in jurul cozii de-o ora iar solutia nespus de banala ii scapa printre degete. Impingeam fara mult folos, bebe inainta incet, monitorul arata ca inima lui era ok insa timpul curgea ineficient, oboseala, durerea si mai ales frustrarea se acumulau vertiginos. Sotzul impingea si el incnind cu mine (cat l-am iubit pentru asta!!!!). A mai venit o moasa, apoi alta, explicind toate aceeasi teorie a chibritului cand eu imi dadeam duhul (la figurat), au trimis apoi dupa dr. Tot timpul asta n-am urlat deloc, durerile au fost suportabile, le-am atenuat cica cu gaz inhalat (eu n-am simtit nici o deosebire, sotzul chiar a intrebat nedumerit daca functioneaza, poate o fi vreun buton neapasat). A venit in final dr, o pushtoiaca indianca, mica, subtire, oachesa si frumusica, extrem de amabila si de gashca, mi-a plasat o perna in spate strategic si apoi m-a laudat cat de bine imping (fi-ti-ar moasa de m-ai chinuit 2 ore degeaba). Oricum timpul exiprase, se considera ca bebele trebuie sa fie foarte obosit, dr m-a taiat putintel si…..Stop pushing, stoooop, toata lumea tipa in cor, o durere mai ciudata si ooooa, oooa, It’s a girl!!!! Wow! Wow! Yasmina!!! Am exclamat toti 3! Yasmina, fata mea! Iubirea mea!
Sotzul a luat foarfeca si asistat a taiat cordonul ombilical, moasa m-a intrebat daca o vreau acum sau dupa spalare. Now!!!! Ghemotocul cald, tacut, insingerat mi s-a aciuat pe piept, cuminte, cercetind curioasa chipul si trupul ce-au purtat-o. Eu…n-am trait niciodata asa o fericire, nu incape in cuvinte, nici nu incerc s-o cuprind. Au fost clipe irepetabile, senzatii pe care inima mea de mama le-a memorat si pastrat neatinse, infinit de tandre si fierbinti.
Au spalat-o, au imbracat-o in hainutze bleu (Ei da, am fost eroi de 9 luni, ne-am invins curiozitatea aceea avida si innebunitoare, de-o fi fata sau baiat). Ei s-au tot pozat apoi cu bebelina foarte cuminte in patutul ei, intre timp pe mine ma coseau. In final am intrat la baia lucinda de curatenie,( ca de altfel si camera…trebuie sa-I laud pt conditiile foarte decente, camera personala cu baie aferenta, am fost asistata de cei dragi, cu totii au fost foarte amabili si incurajatori) am facut un dus ingrozitor de relaxant fata adormise in patutz, au venit cu cina, am servit un sandwich si ceai, sotzul si prietena au plecat. Eu eram exaltata, nici urma de oboseala, eram inebunita de fericire, imi venea mereu sa dansez. A venit o alta persoana si mi-a pus-o la san, m-a invatat cum s-o fac, apoi o alta fata dragatutza (era rominca, ce frumos!) ce ne-a transportat in rezerva de dupa nastere (camera pt 2 mamici)….
Si de aici incepe alta poveste, alte margarite trebuie insirate. Povestea dragostei ce s-a nascut odata cu fata mea, cea mai iubita dintre paminteni!
"May you live every day of your life!"- J. Swift
Laura25 spune:
La multi ani, Ingrid!
La multi ani, Ioana Simina!
La multi ani, Gabriela Maria!
La multi ani, Alexandra!
La multi ani, David Andrei!
Sa fiti sanatosi, sa sresteti mari si sa aduceti muuulte, muuulte bucurii parintilor vostri care va iubesc atat de mult!
Laura 
de shtrumphi, 
Rares si 
Bianca 13.06.2005Fotografiile noastre
Filmulete cu shtrumphi
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=77878" target="_blank">Poveste cu shtrumphi
ema.nu.ela spune:
yasmari,
tare frumos ai povestit.
eu nu stiu cum reusiti unele dintre voi sa povestiti asa de frumos ca mie nu mi-ar iesi decat ceva foarte descriptiv.
si mie mi s-a rupt apa acasa. dar in ro te cheama la spital sa stai ca zic ei sa te aiba in observatie si ca oricum in 24 de ore e bine sa nasti. eu cand am ajuns n-am avut dilatatie deloc. in schimb contractiile au aparut cam la 1 ora si erau f dureroase din 3 in 3 min. si 10 ore am asteptat dilatarea. anestezia nu mi-a prins deloc. dar nasterea a durat doar 5 min cred c-am impins de vreo 5-10 ori doar. al meu sot desi a zis ca nu rezista la participat a stat in spatele meu fara sa-mi zica. doar la cusut s-a aratat si m-a tinut de mana.
la mine momentul nasterii a fost umbrit de conditiile infecte din spitalele din ro: caldura 40 grade, muste in sala de nasteri (dupa gandaci n-am apucat sa ma uit), stateam 6 femei cu 6 copii intr-un salon cu geamurile si usile deschise. cu copiii dezbracati si curgand apele de pe noi. cu un wc relativ murdar si mereu ocupat. cu cearceafuri patate si asistente care nu te bagau in seama nici daca le dadeai bani. de mancare nu-mi aduc aminte pt ca eram asa de obosita ca nici n-am mancat. ce-mi aduc aminte iara: uneori noaptea erau cateva secunde in care nu se auzea nici un planset de copil de la noi din salon sau de pe culoar ca v-am zis ca stateam cu usa deschisa sa se faca un pic de curent.
bine ca am plecat repede. oricum la mine si acasa a fost rau din cauza ca am avut probleme f mari cu alaptatul si copilul care a urlat incontinuu de foame primele 2 luni pt ca toata lumea m-a sfatuit sa insist cu alaptatul. eu pot sa zic ca am inceput sa simt bucuria de a fi mama abia dupa 2 luni de la nastere dupa ce mi-au trecut partial si durerile ingrozitoare de solduri care ma obligau sa ma misc sprijinindu-ma de pereti.
singurul lucru bun in Ro mi se pare ca poti sa-ti alegi medicul in care sa ai incredere.
noroc ca mai exista si povesti ca a lui yasmari care sa ma faca si pe mine sa visez ca poate oi apuca data viitoare vremuri mai bune. sau macar minunea mea maria...
mamica de maria, 1 an
Laura25 spune:
Yasmari superb! Mi-a placut pana la lacrimi. Sa-ti traiasca minunea din viata ta!
Emanuela imi pare rau ca experienta ta a fost atat de umbrita de conditiile din spital. E intr-adevar jale in multe spitale din Romania. Si eu pot spune ca sunt printre norocoase, in maternitatea unde am stat eu (3 saptamani) si conditiile din saloane si personalul medical a fost ok. Nu super, dar ok. Super a fost la neonatologie unde au stat cei mici: conditii impecabile, personal impecabil.
Laura de shtrumphi, Rares si Bianca 13.06.2005Fotografiile noastre
Filmulete cu shtrumphi
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=77878" target="_blank">Poveste cu shtrumphi
mamini spune:
Mari, hai ca am pisulit okii...frumos le zici!
Emanuela si la povestea ta mi-a venit sa pling, din pacate stiu ca ce scrii de muste si de mizerie e adevarat...sper sa se schimbe lucrurile...
sa va traiasca minunile!
Diana, multumesc. sper sa fie bine, tare e greu...
M