nu mai am rabdare cu copilul

in sensul ca nu stiu cum sa o scot la capat cu ea.mi-e teama ca va creste si va deveni si mai alintata si prost crescuta.

ma dezarmeaza si ma nelinisteste ca atunci cand suntem afara, oricune, daca incerc sa ii spun ceva ce nu concorda cu ceea ce vrea ea sa faca ma ignora la greu, daca intervin incepe sa se crizeze...eu nu sunt un monument de rabdare sau tact, imi pierd repede cumpatul.poate ca greseala mare asta.

mai e un aspect, foarte important de altfel.fiind singurul copil si singurul nepot, si facand saptamanal naveta catre bunici in weekend, este cu atat mai convinsa ca e un fel de centru al Universului.si nu stiu cum ar trebui sa procedam ca sa ii impunem o conduita buna.

ca sa va dau exemple concrete in care eu ma pierd cu firea si nu stiu cum sa reactionez(si, dupa caz, ori urmez ce am citit prin carti, ori incep sa tip, uneori sa o si ard la poponeata!) :azi am decis sa duc cupilul in herastrau, sa o distrez, sa ne simtim bine.am luat si o amica, cu baietelul ei.fiica-mea, tot timpul cu mana in nas, scobind de zor muci inexistenti, sau la pasarica-noul hobby.nu ma pot abtine nici afara sa ii fac observatie,poate pt ca imi pasa de lume, nu stiu, dar mi se pare aiurea sa faca niste gesturi care nu dau asa bine, chit ca are doar trei ani.cand o dojeneam se ducea la amica asta a mea, o lua de mana si parca eu nu existam.e asta un fel de razbunare?parca si eu imi amintesc ca faceam asta cand ma "supara" maica-mea, dar acum vad toata treaba cu alti ochi.
apoi, din senin, a apucat-o cheful de brate, sa o car eu in brate.am apucat o data sa ii spun ca nu pot sa o duc -e deja mai inalta decat jumatatea mea, eu sunt destul de slaba, mi-e aproape infernal sa o duc in brate- si s-a pus, bai frate, pe-un urlat si pe niste crize, intocmai precum copiii aceia cu comportamente infernale care apar dreppt cazuri nefericite la super nanny.mi-era o rusiiine...dar nu am luat-o!si se agata de mine, ma tragea de pantaloni, se punea in fata mea sa ma impiedice sa avansez, doamne, a fost atata de urat!!!intr-un final am pacalit-o cu paznici care nu accepta copii plangaciosi in parc si s-a mai linistit.pana cand, in drum spre masina,a vazut suc la o taraba.acasa are sucuri si dulciuri si tot ce ii doreste sufletelul.nu am vrut sa ii cumpar suc motivand clar ca era ora 1.30 si mergem la masa-mananca deobicei foarte prost si evit sa ii dau intre mese prostioare-dar ca ii cumpar dupa amiaza.crize iar!!!

copilul meu nu este unul lasat pe mana unei persoane oarecare, nebagat in seama si suferind de lipsa de afectivitate, deci clar ideea ca ar dori sa atraga atentia zic ca ar trebui exclusa.sau cel putin din punctul asta de vedere!desi, cred ca tocmai, vrea atentie, pe TOATA!!!ori asta chiar ca nu se poate.eu nu pot purta o discutie cu cineva, cu sotul, cu mama, soacra, oricine...ea trebuie sa vorbeasca s i mai tare, sa traga de noi, sa faca ca toate alea doar ca sa ne distraga atentia.

acum, dupa amiaza, alta scena.i s-a pus pata pe papucii mei de casa. eu i i-am luat si mi-i tragea din picioare, desi aluneca cu ei si mie mi-e groaznic de frica pt ca aluneca covoarele pe parchet si noi odata cu ele, mai ales cu papuci muuult mai mari in picioare.in fine, ideea e ca nu i-am dat papucii.si nu stiu daca am actionat tocmai corect.am lasat-o sa planga, am amenintat-o cu inchisul 3 minuute in dormitor-are groaza de inchisul in dormitor!oare trebuia sa incerc sa ii distrag atentia?sau sa ii explic?la ea explicatia nu prea tine.
si cata forta sa am sa distrag mereu copilul?fata mea nu e deloc mototoala, e foarte isteata si nu e deloc usor sa o duci cu zaharelul.

daca ati inteles ce vreau eu sa spun- ca eu am vorbit atat de aiurea- va rog sfatuiti-ma.mai vreau copii, ii ador, dar daca nu stiu sa ii educ si nu o sa mai am pe unde scoate camasa???!!!



Alexandra mare si Alexandra mica(10 iulie 2003)

narcisa spune:

Alexandra, tot ce-ti pot spune din experienta mea cu doi pitici 2,6 ani si 4 ani, fazele descrise de tine sint tipice virstei si mai tirziu trecatoare.
Si Patrick la 4 ani cind discut cu altcineva incearca cu tot dinadinsul sa se faca el remarcat si de cind e la gradi s-a mai pototlit, dar tot isi da in petic de multe ori. Crizele cu luatul in brate, postat in fata etc. a facut si el, acum le face Vivien, avindu-l pe el ca ex. e mai precoce si face deja ce facea el pe la 3 ani, deh daca vede, normal copiaza.......dar trec cu rabdare, explicat si ignoranta trec. Aaaa la crize de astea mai nou cind sintem acasa si incepe cu urlatul si trintitul pe jos ca vrea aia sau cealalta, si nu e nimeni strain de fata ne trintim si noi linga ea si o imitam, faace ochii mari si se potoleste ca prin farmec!!! Pe strada functioneaza doar cu ignoratul. Si lumea las-o in pace numai cine nu are copii nu intelege! Si Patrick avea obiceiul sa se scarpine jos, casi cum il deranjeaza ceva la chilotel si in public ii mai zic ca nu-i frumos, la ureche ca se uita lumea etc.
Si tot ce descrii mie mi se pare firesc, deloc aiurea si cred ca mai toti parintii trec prin asta, si iti trebuie muulta fantezie sa vorbesti cu ei pe limba lor si sa inventezi fel si fel de povesti, dar trec toate.
Si noi mai vrem un copil, si oricum cu primul copil e diferit fata de cel care are un ex. in toate in fata lui si instinctul de dezv. isi urmeaza cursul muult mai firesc si sint mai precoce. Eu asa vad la al doilea. Scoate niste perle la 2 ani si jum. ca la 4, uneori ma umfla si risul cind nu trebuie!
Rabdare ca vin si timpuri mai bune
toate cele bune
narcisa
Eu
Patrick si Vivien tunsulici

amik spune:

multumesc mult, narcisa.
cand ma linistesc vad totul cu alti ochi!stiu, in sinea mea ca sunt chestiuni trecatoare, desi am o mica teama sa nu ramana vesnic o alintata si o dificila...





Alexandra mare si Alexandra mica(10 iulie 2003)

Lemoni spune:

Uff Alexandra e greu prin ce treci cand o descri pe aia mica parca ma vad pe mine cand eram mica, m-am calmat pe la 6 ani.
Asta este rasfat e greu pt tine pt ca asa cum ai zis ea este universul tau si al bunicilor si ea stie asta de aceea totul ii se cuvine ei.
Cu calm si "time out" 3 minute in dormitor poate se rezolva.
Am avut noroc ca ai mei au fost crizati numai pana la 2 ani .Iti spun sincer si eu vad copii din astia pe strada si tare nu imi place (poate ca imi aminteste ca asa (eram eu)dar parerea mea parintii sunt vinovati copilul stie sa profite de orice.Imi amintesc si eu vremea cand vroiau in brate si le spuneam ca "mami e mica si ea "si nu poate sa il tina si sincer a plans o zi doua dar s-au obisnuit mereu acelasi raspuns pana sa invatat.
Eu una si afara as cauta o banca si as pune-o in time out pt 3 minute sa palnga acolo si sa se tavaleasca cat vrea as trage aer in piept as incerca sa fiu cat de calma posibil si numai cand isi va cere iertare ar continua joaca.
Curaj mult si multa rabdare.

narcisa spune:

Alexandra, stai linistita si eu ajung uneori la exasperare! Da-mi trece repede. Ai nostri sint si apropiati de virsta si deja se indeamna la nebunii uneori cit casa...!
In alta ordine de idei eu crizele astea nu le vad ca pe un alintat sau rasfat, stiu de la noi, ca in nici un caz nu sint copii rasfatati stiu si de NU, eu le vad ca pe o etapa in dezv.copilului, vrea sa se impuna, testeaza limitele si pt. asta ne trebuie consecventa!
Si time out la 3 ani, nu cred ca merge, daca n-a fost pina acum in colectivitate, poate gresesc, dar eu nu ma vad punind-o pe Vivien 3 minute in time out!
toate cele bune
narcisa

Principesa spune:

Amik, time out pare o solutie pt cazul tau. Este un caz destul de tipic de limite neclare si asta o face pe fetita sa le forteze tot timpul. Pentru corectarea comportamentului este insa nevoie de multa rabdare si consecventa.
Ce simti tu cand ea face asa? Ce iti vine sa faci cand ea iti preseaza limitele?

Cumva o fi sa fie ca niciodata n-a fost sa nu fie cumva

Nu este niciodata prea tarziu sa ai o copilarie fericita

miraklucker spune:

Uite un sunbiect cu care ma confrunt si eu!!! Dar la mine e putin altfel, eu am 3 toti destul de mici sau chiar mici, si trebuie sa ma impar la toti si pe langa ei si la treburile casei, distrat copii....de mine pot sa uit.
David a fost intotdeauna un copil mai neastamparat si nentelegator, dar parca acum intrece orice limite.....si rabdarea mea si mai si!
Azi chair si tatas-u se satura-se, si era numai ora 10 dimineata de cate ori ma striga-se mami, mami , mami pentru orice. Chiar si daca ii dau raspuns afirmativ la ce ma intreaba, adica de exemplu azi daca ii fac ceva ce vroia el de mancare, nici nu apuc sa spun da ca el intreba din nou, si din nou si tot asa , apoi cand e gata??? i raspund, si iar intreba , sa te fereasca Dumnezeu sa nu-i faci pe plac....da din picioare urla, tipa .....si eu nu mai am multi nervi!!! si strig si eu, si stiu ca nu e bine....el striga la sora-sa.....cu sora-sa alta poveste , nu o lasa sa puna mana pe nimic, totul este al lui, de unde alta cearta, alti nervi
eu stiu, el vrea mai multa atentie!!! eu mai cedez si-l las cum vrea el, dar tata-su e mai pe pozitii decat mine, normal el e numai cateva ore cu ei seara si in weekenduri, nu e asa de ametit de cap ca mine!!

Nu stiu ce sa mai fac si cum sa ma mai comport cu el , nu merge cu amenitari ca va dormi in pivnita si fara televizor (e singurul loc unde sta linistit, si nu vrea nimic), inchis in camera ,iese singur, sau atata plange pana nu mai poate, sau ii trece iese si o ia de la inceput!
....stiu, multa rabdare si nervi, dar drept sa spun cateodata sunt pe teiminate!

Mira mami de DAVID (15.08.2002), DARIA(20.11.2004) si SELIN (07.02.2006)

POZE CU NOI

dpintilie spune:

Andrei are 2 ani si aproape 8 luni si ma intalnesc cu astfel de manifestari. Sunt normale la varsta lor.
Andrei este singur la parinti, are parte de atentie si afectiune din partea mea si a sotului meu. In timpul zilei sta cu o bona de care sunt foarte multumita.
Ce functioneaza la noi:
Pasul 1. Incerc sa ii explic calm de ce nu poate avea un anumit lucru sau daca a gresit ceva, ce a gresit. Ma asez in fatza lui, astfel incat fatza mea sa fie la acelasi nivel cu a lui. Si incerc sa il fac atent la mine, sa se uite la mine. E foarte important sa vorbesti cu el de la acelasi nivel si sa iti vada mimica fetei.
De multe ori ii aduc aminte ce i s-a intamplat in situatii similare. De exemplu: tranteste jucariile si ii aduc aminte ca atunci cand a mai facut asta, i-am luat jucariile si le-am pus pe dulap. Si il intreb daca vrea sa se mai intample asa ceva. La inceput nu o sa ai foarte mare succes cu abordarea asta, dar daca esti consecventa, cu timpul se va calma in momentul asta.
Pasul 2. Daca nu tin explicatiile si circul continua(trantit, urlat, etc) il iau si il pun la el in patutz(e cu gratii, nu poate cobori). Ii spun de ce l-am pus acolo si ca o sa il iau atunci cand se calmeaza. E bine si pentru mine, ma calmez si eu.. Din cand in cand merg la el si il intreb daca e mai calm. La inceput e incapatanat, dar in final invata ca nu obtine nimic daca face circ in continuare. Cand se calmeaza, il iau si ii explic ce nu a fost bine in comportamentul lui.
Daca esti in oras/magazin solutia este sa il duci acasa. Intai ii spui ca daca nu inceteaza plecati si daca tot asa face, chiar pleci. Eu l-am scos de cateva ori din magazin si l-am pus sa stea pe bordura, langa masina. Sotul meu a ramas in magazin si a facut cumparaturile.

Daca reusesti sa fii calma si sa ii vorbesti ca unui adult, daca esti consecventa si te tii de cuvant atunci cand ii spui ceva, nu se poate ca in timp sa nu inceapa sa coopereze.

aiuras spune:

Draga Amik,
Pentru moment am avut impresia ca o descri pe fata mea care are tot 3 ani. Dupa ce am citit ce ai postat sunt mult mai fericita pentru ca inseamna ca este normala si ea si noi.
In plus fata mea aduna toata gunoaiele de pe jos si le baga in gura...
Eu nu ma jenez de oameni si ii sanctionez purtarile chiar si in public cu vorba sau daca se crizeaza plecam din locul respectiv fie si cativa metri. Fac acest lucru pentru a o asigura ca nicaieri nu sunt tolerate proastele maniera. Ii explic de o mie de ori acelasi lucru si tot asa. Dar mereu am grija sa o recompensez daca a reusit sa fie cuminte si am vazut ca ii place foarte mult sa o felicit. Si pentru ea este mai interesant sa stea de mana altor mamici dar eu cred ca este un copil curios si dornic de a acapara cat mai multa lume. Ii spun mereu ca o iubesc si cand vorbesc cu altcineva, repeta si ea dar purtatea este inca neschimbata. Cred ca este varsta.
Si noi ne mai folosim de autoritatea paznicilor si de regula parcului sau a locului unde suntem ca sa implementam un comportament si cand reuseste o recompensez si o laud.
Cu caratul in brate nu prea am probleme dar daca imi cere o imbratisez pe pamant si ii spun ca si eu sunt obosita si sa ma tina de mana ca sa ma odihnesc. Pana acum a prins!
Si fata mea merge cu pantofii si papucii nostri ia rmie imi ticaie inima sa nu cada si chiar a si cazut


Incerc sa imi pastrez simtul umorului, sa-i respect personalitatea si sa nu o bruschez. Dar cu regret recunosc ca o mai fac.
Oricum incerc sa o tratez ca o persoana. Nu ii dau nimi c din ce revendica daca o face urland sau tipand sau nu spune te rog. Nu abdic deloc de la ceea ce am pus regula si desi mereu incearca sa gaseasca o bresa incerc sa ma mentin pe pozitii. Repetand va invata!
Succes!

amik spune:

am inceput sa fiu mai ferma, mai putin toleranta.dar tot avem meciuri zilnice!

sunt momente cand ma simt vinovata ca se plictiseste fata in casa cand eu am treaba, sau ca..., sau cand...alteori imi dau seama ca adevarul e undeva la mijloc, intre nevoile mele si ale ei.

e rasfatata!dar in familie a inceput un soi de campanie de educare a cupilului. adica nu eu sa o cert si maica-mea sa o ia in brate si sa o mangaie pe crestet.era un exemplu.

sunt multumita si fericita ca e un copil sanatos si imi vine inima la loc cand vad ca nu numai fata mea e asa, ci e normal sa fie toti asa, la un moment dat.

dar cu time out-ul e jaaaale!
daca incerc sa o bag (tarash!tarash!) in dormitor urla ca din gura de sarpe.eu stau cu ochii pe ceas si ii spun intr-una ca vreau sa se calmeze si apoi deschi usa.dar ea mai rau face!tace cateva secunde, deschid usa, si se arunca in bratele mele, ma prinde de ceapuca si incepe sa planga si mai convingator la urechea mea...si atunci chiar ca mi s-ar parea criminal sa o bag iar.dar reusesc sa o tratez cu o oarecare indiferenta!

uuuf, these babies!



Alexandra mare si Alexandra mica(10 iulie 2003)

carolinah spune:

Si eu o pun pe Alina in time-out la colt si daca vrea sa iasa de acolo o imping la loc. Evident ca ea urlaaaaaaaaaaaaaa. Si eu ii spun f calma si pe un ton ferm (nu tip insa) ca din momentul in care se calmeaza poate iesi de acolo. Si dupa ce urla ce urla, se opreste brusc si zice: "gata, m-am calmat". Si totul e bine din nou.

Cand urla (acum n-o mai face) in parc, o lasam exact in locul in care era sa se descarce si apoi, calme amandoua, plecam mai departe. A avut si niste tendinte de trantit pe jos, dar vazand ca nu castiga nimic cu asta, a renuntat.

Oricum, la fiecare criza eu cobor la ea (fizic) sa fim ochi in ochi si ii spun ca nimic nu se obtine cu scandal. Si incet, incet, vad ca a priceput.

lina, cu Alina si Ana... si tati, evident