nu mai am rabdare cu copilul

ad_risnov spune:

Buna Alexandra!

Eu nu-ti voi da sfaturi despre cum sa procedezi, dar iti semnalez doua carti care mie mi se par excelente in ce priveste sugestiile despre educarea si disciplinarea copiilor:

1. Ascultarea de bunavoie, Key Kuzma. O gasesti si o poti comanda pe site-ul www.viatasisanatate.ro
2. Educatia copilului meu in 25 de tehnici (care nu dau gres), Meg Schneider, Ed. Humanitas, colectia Humanitas Practic.

Mie ambele mi s-au parut de nepretuit. Poate iti faci timp sa le citesti si sa-ti formezi o parere proprie despre cum trebuie sa procedezi cu fetita ta.
Succes!!!

Principesa spune:

Amik, ai pus degetul pe rana de data asta. Intr-adevar sentimentul de vinovatie este de regula cel care ii impiedica pe parinti sa puna limite.
As vrea sa clarific putin diferenta intre nevoi si dorinte. Nevoile sunt cele a caror satisfacere e necesara pentru supravietuire. Deci tu satisfaci nevoile fetitei tale. Insa nu poti sa ii satisfaci toate dorintele si asta este foarte bine pentru ca este contraindicat sa incerci sa i le satisfaci pe toate. Si e foarte bine sa acorzi timp si pentru dorintele tale. Uneori veti fi poate in competite din acest punct de vedere insa pentru ca tu sa fii o mama fericita ai nevoie sa ai grija si de tine. Si tu esti importanta si pentru a satisface nevoile si dorintele copilului ai nevoie de un anumit grad de confort interior.
Si pentru ce spuneai tu ca te simti vinovata?

Cumva o fi sa fie ca niciodata n-a fost sa nu fie cumva

Nu este niciodata prea tarziu sa ai o copilarie fericita

adinag spune:

am si eu aceeasi problema. nu atat in public, cat acasa.
Jasmina are si ea tot 3 ani (tocmai impliniti). tatal ei si eu ne-am despartit acum un an. se crizeaza din motive inexplicabile mie.
ex. de azi dimineata: vede o crema de noapte a mea, o vrea. ii explic ca nu-i buna pentur pielea ei, ca e facuta pentru mamici. si ii ofer alta, speciala pentru copii. ea spune: eu nu sunt copil, sunt si eu mami! si incepe cu urlete. la inceput am impresia ca VREA sa planga, si cu cat vede ca nu obtine ce vrea, devine chiar isterica. dar nu pot si nu vreau sa-i dau tot. se linisteste peste 10 minute devenind senina si vesela. peste alte 10 minute nu vrea pantalonii pe care ii dau. vrea altii, chiar inainte de a vedea care-i dau eu. ii explic ca ceilalti sunt ori murdari, ori prea grosi, ori scurti si azi ploue. de obicei ii las alegerea intre 2-3 lucruri, ca-i place sa hotarasca ea.
e gresit?
si este normal sa se crizeze atata?
si eu ma simt vinovata cand vad mame care le picteaza singure camera cu desene frumoase, care le fac tot felul de petreceri care mai de care si torturi in forma de iepuras si mai stiu eu ce. si ma intreb: chiar nu am timp de asa ceva sau nu vreau? si ar fi legitim sa nu vreau? si stiu ca a si eu dorintele mele, pe care cateodata mi le satisfac, insa dupa aia de obicei ma simt vinovata. de ce?
este normal ca Jasmina sa faca atatea jocuri in care ocupa alt rol? cateodata e jasmina, cateodata e mama. si trebuie s-o strig mama, nu Jasmina, ca se crizeaza. si-mi da si mie alte roluri. dupa care e iar Jasmina. si povesteste despre inexistentul ei frate, care are tot 3 ani si despre inexistenta verisoara si ce au fact. e dulce, dar ma si ingrijoreaza totusi.
si este greu a avea limite atat de fixe, mai ales vara, cand mergi in concediu si totul e altfel, suntem mult la inot, unde mancam altfel decat acasa etc.
de ce atatea dubii din partea mea? eu cred ca totusi sunt ferma, cand spun nu, ramane nu. insa de obicei ii ofer o solutie alternativa. ex.: nu ai voie acum ciocolata, dar cand venim de la gradinita ai voie o bucatica. si atunci, chiat daca ea a uita, i-o dau, dar NUMAI o bicatica. cum am convenit.

sper ca nu v-am plictisit prea tare...

succes si rabdare, Amik!


Adina & Jasmina (24 iulie 2003)

adinag spune:

Am uitat sa mai scriu ceva: Principesa a intrebat-o pe Amik cum se simte cand se intampla asa o "criza". La mine e diferit. Cateodata ma lasa rece, de obicei cand sunt si eu mai odihnita, relaxata. Dimineata, cand eu merg la serviciu, ea trebuie s-o duc la gradinita, ma simt foarte stresata si neputincioasa. Iar in unele momente ma simt de-a dreptul furioasa...



Adina & Jasmina (24 iulie 2003)

Dorsilia spune:

fetelor, eu azi vroiam in disperare sa deschid un topic sa intreb "la 2 ani copilul sufera o modificare de comportament?".....pt ca parca dintr-o data baietelul meu din copilul dragalas si intelegator, relativ usor de distrat si de cooptat intr-o activitate, a devenit un copil razgaiat, irascibil, fara chef, violent chiar, pt ca se repede sa ma loveasca, se opune aproape la orice. A mai avut asa o perioada nasoala si dupa aia mi-a tras doua viroze una dupa alta. De regula la el, cand atinge un apogeu din asta al agitatiei nu e in regula in plan fizic. Ceea ce ma face si mai neputincioasa si ma simt si mai vinovata pt ca l-am disciplinat certandu-l sau refuzandu-i diverse mofturi.....si cand se imbolnaveste am impresia ca e din vina mea si-mi promit ca nu-l voi mai disciplina decat cu blandete si vorba buna. Nu stiu cum sa fac asta. Azi a intrecut deja pana la ora asta toate limitele rabdarii, tolerantei si nervilor mei. A refuzat si mancarea, cere lapte in continuu, se agata de mine, dar nici nu are rabdare sa initiez un joc, sare de la actiune la alta, cand il contrez un pic plange, zbiara sau ma loveste, sau pe toate la un loc, mi se pare deja ca a atins limita nevrotismului. Ma tem sa nu-l pandeasca iar vreo boala pt ca parca nu mai e el. Si a implinit 2 ani duminica. Parca de atunci are alt comportament. A avut deja o enteroviroza cred necomplicata pt ca n-a avut scaune moi decat o zi, febra o zi. Deci de miercuri n-a mai avut simptome si totusi comportamentul aiurea i-a ramas. Cere si cere, si cere, face urat daca nu i se face cheful, se stramba, se uita pe sub sprancene, face moace diverse, e cand super-apatic si marait cand hiperkinetic, oricum eu clar nu mai stiu cum sa-l abordez.poate ma ajutati sa gasesc o directie sanatoasa
merci
Lia

gabirus spune:

Dorsilia: sa ti se para ciudat sfatul meu, dar e cel mai bun pe care la momentul acesta am inspiratia sa ti-l dau:
eu cand am tendinte din astea ce dau in isterie singura chestie care ma ajuta este sa ies din mediu, sa fac o plimbare, preferabil in locuri unde nu ma duc prea des si care imi plac.

Deci: cand are asemenea crize si nu mai stii ce sa faci, du-l undeva pe afara, intr-un loc nou, la joaca, la o praji, oriunde. Daca e posibil in acel moment. Nici tie nu iti va strica sa schimbi peisajul, poate va calmati amandoi.

Sunt sigura ca e o pasa trecatoare din ce povestesti tu. E posibil sa nu se simta bine, sa aibe un disconfort fizic, nu neaparat sa fie bolnav.

Va pup si sper sa aud vesti bune curand!

POZE

marimar spune:

Da Dorsilia, ai dreptate, copilul la 2 ani sufera schimbari majore, din bebelus se transforma in copilas si trece printr-un fel de criza de personalitate, nu mai stie ce e si ce vrea sa fie, isi descopera independenta si isi descopera individualitatea. Incep crizele de la 2 ani care sint absolut normale, e o treapta si o faza prin care copilul trebuie sa treaca pentru a "gradua" de la faza de bebelus la cea de copilas. In engleza i se spune acestei perioade "Terrible twos"
Are nevoie mai mult ca oricind de intelegerea, rabdarea si fermitatea blinda a parintelui !

-------
Life's a journey, enjoy the trip !

filofteia spune:

quote:

---

acum, dupa amiaza, alta scena.i s-a pus pata pe papucii mei de casa. eu i i-am luat si mi-i tragea din picioare, desi aluneca cu ei si mie mi-e groaznic de frica pt ca aluneca covoarele pe parchet si noi odata cu ele, mai ales cu papuci muuult mai mari in picioare.in fine, ideea e ca nu i-am dat papucii.si nu stiu daca am actionat tocmai corect.am lasat-o sa planga, am amenintat-o cu inchisul 3 minuute in dormitor-are groaza de inchisul in dormitor!oare trebuia sa incerc sa ii distrag atentia?sau sa ii explic?la ea explicatia nu prea tine.
si cata forta sa am sa distrag mereu copilul?fata mea nu e deloc mototoala, e foarte isteata si nu e deloc usor sa o duci cu zaharelul.

---

Desi nu sunt specialista in psihologie, as indrazni totusi sa-ti dau un sfat... acest time-out sa nu mai sune a amenintare ci ceva de genul.."Te rog sa te duci in dormitor si sa te intorci cand te linistesti...pana atunci eu nu mai vorbesc cu tine..." Tonul sa fie grav si ferm... Eu cred ca ai putea avea probleme mai tarziu si sa urasca acel dormitor, daca devine o camera de tortura...

Dorsilia spune:

da, ati avut dreptate, a avut cate ceva din amandoua, am redescoperit ca e meteosensibil, si cand e vremea ploioasa e mai nervos, in plus cred ca-l durea si burtica, si se adauga si pragul de 2 ani cand au loc transformari si evolutii la toate nivelurile. La puiul meu se observa acum o explozie de achizitii atat in plan fizic, cat si lingvistic, emotional....de la o zi la alta exprima tot mai bine ceea ce doreste.
Si da, e buna ideea ta Gabi, el are nevoie mereu de stimulare, ii plac copiii la nebunie si in mijlocul lor se simte in elementul lui. A fost suparat ca pretenii lui, gasca de baiatei si fetite cu care iese la joaca zilnic s-a dispersat pt o perioada, prin concedii cu parintii, pe la bunici, si el a ramas fara coledzi.
Azidimineata de exemplu se uita pe niste poze pe comp si dintr-o data i s-a facut pofta sa mearga la "opel", adica la hotel si la "apa maeeeee" adica se referea la Moneasa unde am stat la hotel si ne-am plimbat pe lac cu barca, si l-am dus si la strand, a fost superincantat, asa ca de pofta s-a urcat pe birou si incerca sa intre in ecranul computerului cu picioarele, el credea ca asa ajunge acolo :)))
Si mai e o chestie....si eu am momente de oboseala maxima cand nu sunt asa toleranta, ma mai dor cate unele, mai am o stare psihica aiurea, si daca ne potrivim deodata la crize e de jale
merci de sfaturi
si va pupam
Lia

Ramona J spune:

Copiii trec printr-o perioada dificila la doi ani. Al meu e un inger de copil si tot mi-a tocat nervii. Asa ca inarmati-va cu rabdare in perioada asta.
Asta mica mai are un pic pina la doi ani. E foarte activa si are multa personalitate. Va fi o perioada interesanta pentru noi...

The best thing you can do for your children is to love your wife.