Teama...limita normalului...
Raspunsuri - Pagina 4
Ani3lla spune:
Cred ca fiecare om in viata are temerile lui.La mine temerile s-au ''modelat'' in fct de persoanele dragi mie. Cand eram mai tinerica ma ingrozeam la gandul ca ar putea muri sora mea, ma si vedeam urland la capatul sicriului, ce sa mai zic era oribil, mi se strange pielea si acum cand imi amintesc.Apoi, cand eram insarcinata imi era o frica de moarte si nu a fost zi lasata de D-zeu in alea noua luni sa nu ma gandesc daca bb-ul meu va avea toate degetele, amandoua mainile,etc. De cand am un copil sanatos, mi-am schimbat ''prioritatile'': imi este frica sa nu mor eu si fetita sa ramana fara mine, sau doamne fereste sa pateasca ea ceva pentru ca nu stiu cum as suporta.Am momente cand ma inspaimanta gandurile astea de moarte si ma trezesc cu ochii umezi.Dar lucrez la asta: cand imi vine un gand ''nastrusnic''imi caut o ocupatie, orice, numai sa fiu cu mintea in alta parte.Mie imi reuseste de cele mai multe ori sa pacalesc subconstientul,veti reusi si voi, trebuie doar sa exersati.
lorelaim spune:
Imi cer scuze ca ma bag "ca musca-n lapte" - dar mi-as permite sa va dau cateva sugestii: luati vitamine adecvate varstei, faceti cel putin 30min plimbare pe jos zilnic (daca se poate in ritm rapid este f bine), incercati sa va relaxati cu exercitii usoare de Yoga (acum cartile de Yoga sunt sunt scrise si pt oameni obisnuiti ca noi - nu doar pt "maestrii"), mancati f multe fructe si legume crude, renuntati complet la cafea si tigare (daca este cazul), renuntati la ANTICONCEPTIONALE (mi de la Triquilar mi s-au tras niste crize de furie combinate cu stari depresive... ca sotul meu se tot intreba cei cu mine... pana absolut intamplator nu le-am mai luat si acum am o stare de serenitate de nici eu nu ma mai recunosc), mancati (cu masura) ciocolata :-) si CREDETI IN DUMNEZEU! Cei care au trecut in lumea dreptilor sunt FERICITI pt ca acolo "nu exista nici durere si nici intristare"... ei sunt cu adevarat scapati de orice grija pamanteasca... ei sunt ingerii nostri pazitori care vor trai vesnic in inimile noastre si pe care-i vom iubi pana la sfarsitul vilelor noastre.
Daca gandurile "negre" pot atrage "raul"... atunci poate ca gandirea pozitiva nu va face decat sa sadeasca bucurie si liniste in noi... Trebuie doar sa stim ca trecutul nu mai poate fii schimbat, viitorul nu-l cunoastem... deci ne ramane doar clipa prezenta pe care trebuie sa invatam s-o traim fericiti ("present" in engl inseamna si CADOU :-)). Oricand si in orice imprejurare ni se poate intampla ceva rau... dar ce folos avem sa traim mereu vazand "drobul de sare care sta sa cada" deasupra capului...
Si eu sunt mama si fara sa vreau "vizualizez" potentialele pericole - atat reale cat si de-a dreptul fantastice... Da' de fiecare data cand "cad" intr-o asemenea capcana a mintii mele mult prea creative, tresar si ma scutur ca si cainele de praf si-mi spun ca trebuie sa profit la MAXIM de fiecare moment alaturi de bb si de tati drag! Astfel reusesc sa realizez ca dragostea si sanatatea lor este dar de la DUMNEZEU si-i ii multumesc odata-n plus pt ca mi i-a dat.
ilona77 spune:
si mie imi este frica de aproape orice: inaltime, apa, intuneric, moarte, paianjeni, serpi, broaste, supermarcheturi, metrou, multimi de oameni, straini, lift, moarte si lista poate continua. de vreo 3 ani si jumatate, de cand am nascut, imi este frica si vad peste tot pericole si in ce o priveste pe fetita mea. uneori cad in extremitatea exagerata a lucrurilor, iar sotul meu se supara si ma cearta spunandu-mi ca nu sunt matura, ca am mintea unui copil, ca un om normal nu gandeste cum gandesc eu. a inceput si mie sa imi fie frica de mine, de gandurile mele, de "scenariile" pe care la fac.