Viata dupa divort?

Buna ziua,

Ma aflu in situatia de a afla care este viata dupa divort. azi am depus actele de divort dupa doar un an de casatorie si un bebe perfect. Nu intru in detalii, motive. Vreau sa stiu cum e viata de mama dupa divort? M-am trezit acum singura, aproape fara prieteni, dezorientata si disperata ca fata mea nu o sa aiba familia perfecta pe care mi-o imaginam cand m-am castorit.

Cum iti revii?
Cum cunosti oameni noi daca nu poti sa mergi decat cu copilul dupa tine peste tot?
Cum alegi ce oameni sa iti intre in viata cand brusc toate sunt mult mai putin importante decat copilul?
Cum iti refaci viata?
Ce spui cunoscutilor, cum faci fata milei pe care o starnesti fara sa vrei?

Suna patetic dar sunt sincer niste intrebari pe care mi le pun la rece...

Multumesc

NukaTM powered by Ana&Matei Enterprises

iileana spune:

Sofiaaaaa, ce Dumnezeu ati reusit sa faceti????

Of, nu stiu sa raspund la intrebari, ce pot sa-ti spun e ca familie absolut perfecta nu exista; ca "derapajele" in cuplu aparute dupa nasterea copilului sint inerente, foarte multi am trecut/trecem prin asta chiar daca putini recunosc dar, de obicei, sint si rezolvabile in timp; si ca... nu cumva te grabesti?....

Multa intelepciune iti doresc.
Si tarie.
Si .

---

www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=iileana" target="_blank">see details

karmenutza spune:

Sofia, imi pare rau sa aflu astfel de lucruri. Sincer. Poate e asa cum spune si Iileana, te grabesti.
La intrebarile tale as putea sa-ti raspund doar ce cunosc din experienta. Si eu am ramas mamica singura cu un copil, e drept, mai maricel. Dar suferinta lui a fost cu atat mai mare, pentru ca era la o varsta cand incepuse sa constientizeze ce se intampla, avea 10 ani. L-au chemat chiar la tribunal, ca sa-l intrebe cu cine vrea sa ramana .
Cum iti revii? Eu stiu despre tine ca esti o persoana foarte vesela si optimista, nu te lasi tu doborata cu una, cu doua, nu-i asa? Odata cu trecerea timpului, durerea nu va mai fi atat de mare. Oricum esti foarte ocupata, si cu lucrul si cu Nuka, nu prea ai timp sa te gandesti la necazuri. Lasa-le!
Cat despre prieteni...acum iti dai seama si realizezi cine de fapt iti este prieten adevarat si cine nu. In astfel de momente, mai triste, se cern. Cei care raman alaturi de tine cand ai nevoie, sunt oameni valorosi, ceilalti...duca-se!
Cand ai sa vrei sa-ti refaci viata, sunt sigura ca ai sa gasesti un om bun, pe care sa-l iubesti, sa te iubeasca si sa te poti baza pe el. Eu cand l-am cunoscut pe al meu sot, actualul, mergeam la intalniri, in oras, la filme, terase etc cu fii-miu dupa mine, binenteles. Ca nu aveam cu cine sa-l las, si nici singur in casa nu-l puteam lasa. Daca sotul meu ar fi fost vreun golan sau neserios, s-ar fi dus mancand pamantul cand ma vedea cu baiatul dupa mine. Asta e, trebuia sa fie constient de la bun inceput, ca eu nu sunt una, sunt "la pachet" cu ccc copil. Daca ma vroia, trebuia sa ma ia asa. (Eu am considerat ca treaba asta chiar m-a ajutat la alegerea unui partener potrivit pentru mine si un tata pentru copilul meu)
Cunoscutilor le spui adevarul, nu cred ca ai sa le starnesti mila. Pentru ca tu esti o femeie puternica, esti capabila sa te intretii singura si sa o cresti frumos pe Irinuka. Si asa cum te stiu, sunt sigura ca fetita ta va avea o familie perfecta. Pentru ca tu esti familia perfecta pentru ea.
Capul sus, Sofia, si nu uita ca orice sfarsit e un nou inceput.


P.S. Cu sau fara sotz, noi te iubim tare si te asteptam pe la grupul de sept - oct 2005 sa ne mai povestesti despre Irinuka cea dulcica si cuminte.


Catalina

Idora spune:

Sofia nu-mi vine sa cred, eu ti-am mai urmarit postarile.Asta e, viata merge inainte.Karmenutza iti da sfaturi bune:ia copilul dupa tine oriunde ai merge, chiar si pe terase.Viata ti-o poti reface, chiar si cu un copil,nu-ti fa griji.
Cu ocazia asta vezi si care ti-au fost prieteni adevarati, la restul fa-le vant, ca n-ai nevoie de ei.
Pt.mine viata de dupa divort a fost mai buna, eu n-am avut regrete nici un moment.O sa te obisnuiesti si tu cu ideea si o sa vezi ca nu-i dracu atat de negru, cum pare acum.

------------------------------------------------------------------------------
Viata e scurta si frumoasa.Ea merita si trebuie traita.Dar nu oricum.

poze
Liseberg-Göteborg

iren spune:

Sofia, imi pare rau sa aud asta, mie-mi place de tine tare mult.
Shi la noi in cuplu au fost probleme, mai ales la inceputul casniciei, totul a fost prea repede, noi, copilul, aci eram singuri, el era debusolat, dar io am crezut ca nu ma mai iubeshte, iar el habar n-avea cum sa se comporte...au fost multe tensiuni, dar am reushit sa le depashim pe toate, iar certurile au avut un rol pozitiv, de descarcare a tensiunilor :)) acum avem 5 ani de relatzie.
Oricare ar fi situatzia la voi, itzi urez sa fii tare

Io shi plozii turbulentzi


In caz de greturi si alergii la anumite persoane, se recomanda retragerea intr-un loc izolat si racoros si consumarea, in liniste, a patru- cinci lamii pe ora.

country girl spune:

Draga mea Sofia!
N-am mai postat nici eu de saptamani bune, m-am tot intrebat ce-i cu tine, de ce taci... si acum subiectul asta
Ce pot sa spun decat ca sunt alaturi de tine. Sper ca prietenii virtuali sa fie si ei de ajutor.
Sa fiu sincera, pe mine nu ma mira foarte tare. Nu va cunosc familia, deci nu e o apreciere la adresa familiei voastre, ci scriu din propria mea experienta. Nasterea Ilincai, noua ne-a pus la grea incercare relatia, cuplul. Si asta fara ca fetita sa fie deosebit de plangacioasa sau mofturoasa, fara sa doarma cu mine/noi in pat etc
Pur si simplu, am fost luati amandoi prin suprindere de transformarea relatiei noastre dintr-o relatie intre doua individualitati distincte cu preocupari si preferinte unele comune, intr-o familie compusa din mama, tata si Ilinca. Si suntem amandoi, sau mai ales eu, extenuati fizic de solicitarile rolului acaparant de parinti.
In fiecare seara ma culc hotarata ca de a doua zi sa ma trezesc alta, mai plina de energie, care va avea timp si dispozitie si pentru barbatul iubit sau chiar si pentru mine ca persoana sub celelalte aspecte decat cel de mama si cu toate astea... nimic nu se schimba. Nu am puterea sa ma schimb! Nu am energie nici macar pentru lucruri simple; cursul vietii mele s-a simplificat la maximum: birou, acasa, shopping saptamanal, week-end-uri in parc etc Pana si un simplu detur pana la posta sa trimit un plic umanitar mi-a luat cred 5 saptamani!!!
Ma urasc pe cea care sunt acum si stiu ca daca nu reusesc sa gasesc resurse sa ies din starea asta, am sa postez poate un subiect asemanator peste ceva timp...

Dar, m-am intins ca raia pe subiectul tau

Sofia scumpa, ma gandesc cu drag la voi; as vrea sa gasesc putere sa-ti dau si tie si sper ca de-a lungul procedurii de divort veti gasi intelepciunea si puterea sa va regasiti ca familie.


Mam' a lu' Ilinca (10 septembrie 2005)

Ioana75 spune:

Sofia, imi pare foarte rau ca treci prin aceste momente. Stiu ca este dureros; nimeni nu poate nega faptul ca divortul este un insucces pe plan personal, indiferent de motive - dar poate nu ajungeti acolo. Indraznesc sa-ti scriu citeva lucruri, cu speranta si dorinta de a te ajuta, atit cit pot.
In primul rind, poate incepeti cu o separare de citeva luni, sa aveti sansa sa va dati seama ca sint mai multe lucrurile care va leaga decit cele care va despart. In general, lucrurile facute impulsiv, "la nervi", nu reflecta situatia reala. E greu de construit un camin, si prea usor de stricat, asa ca nu irositi sansa de a-l salva.
Daca totusi nu reusiti sa-l salvati, nu dispera - ia-ti timp de plins, si dupa ce se termina lacrimile constientizeaza ca viata merge inainte si fara EL, ca viata poate fi frumoasa si fara EL, si ca-ti poti gasi un partener de viata care sa fie un tata bun pentru Nuka. Iesi in societate cit mai mult - cu si fara Nuka. Oameni noi poti cunoaste la servici, prin prieteni ai prietenilor, prin cunostinte ale cunostintelor, si chiar si pe DC (daca te risti la blind date).
Ma opresc aici, dar daca vrei sa vorbim, da-mi un semn. Sper din toata inima ca aceasta situatie sa se rezolve cit mai bine pentru toti 3.

Te pup, cu drag,

Ioana, mama Mirunei (25.08.05)

ruxandra_sb spune:

Sofia, si eu indraznesc sa-ti spun sa nu te grabesti.

Si noi am trecut prin vremuri grele, mai ales ca Matei a venit repede, repede, dupa 1 an de casnicie. N-au fost usori acei primi 2 ani, dar cu rabdare, buna-vointa si ingaduinta am ajuns la liman.

Acum e atat de bine. Si sunt atat de recunoscatoare pt totul.

Ruxandra & Matei (4 ani) & sotul drag
_

Rasul e ca stergatorul de parbriz: nu opreste ploaia, dar iti permite
sa iti vezi de drum. (Jeanne Wasbro)

kristinutza spune:

poate totusi evitati divortul...

daca nu, probabil vei gasi puterea de a-i face nukai "familia perfecta pe care ti-o imaginai". intr-un fel sau altul.

te mai rog o data mult, intra la mamici - te cunoastem, o cunoastem si pe nuka si sunt convinsa ca te putem ajuta si noi sa treci prin perioada asta. cred ca esti dezorientata, dar disperata nu! esti disperat cand nu mai ai nici o solutie, nici o speranta. ori e prematur sa spui acum ca irina nu va avea familia perfecta. in orice caz are o mama care o iubeste.

eu nu pot sa-ti raspund la intrebari. dar voi incerca sa te ajut. hai la mamici, sa vorbim despre copii! si vei descoperi singura raspusurile vis a vis de casatorie, treptat-treptat.

esti o fata f frumoasa, f inteligenta, originala. imi pare rau ca trebuie sa treci printr-o situatie de genul asta. cumva toate au un sens, un rost. ramane de vazut ce inteles le vei da.

se spune ca un sut in fund e un pas inainte, ca ce nu te omoara te face mai puternic. (alte incurajari mai idioate cred ca nu am gasit la ora asta)

cristina, mama de radu (09.10.2005)
poze si www.dropshots.com/new.php?userid=128437&cdate=20060625&cimg=0" target="_blank">video

sofia_misicu spune:

Wow, nici nu stiti ce ma bucur ca sunteti alaturi de mine. Multumesc pentru sfaturi si sustinere.

Momentan incerc sa ma refac. Sunt oarecum in stare de soc si am momente si zile linistite si zile cand ma urc pe pereti. Ma urc pe pereti pentru ca simt ca nu fac fata. Ma mai urc pe pereti cand merg in parc si vad mame impreuna cu tati, fericiti si implicati amandoi in cresterea familiei. La mine, cu si fara sot tot singura eram cu copilul asa ca regret doar faptul ca n-am putut mai bine pentru Nuka.
Kristinuza ti-am citit subiectul acela impresionant si pe langa ca am ramas paf m-am umplut de manie cand ai spus ca ai reusit datorita sotului tau. Cred ca daca as fi fost in locul tau din cauza sotului meu Nu as fi reusit. Sunt manioasa ca trebuie sa recunosc ca am nevoie de ajutor, ca nu pot sa le fac singura si ca din cauza suprasolicitarii nu ofer tot ce ar trebui sa ofer Irinucai. Nu vreau sa creasca copilul cu o mama frustrata si morocanoasa. Si eu am crescut fara tata si nu ar fi fost asa rau daca mama nu ar fi fost afectata din cauza asta. Off, sa lasam psihologia.
Pe copil il tarasc aproape peste tot cu mine si e chiar foarte placut. Am fost cu ea la Muzeul Taranului Roman la fanfara si i-a cantat taraful de la Botosani toata noaptea, iar cand s-a plictisit fata a adormit cu trombonu la cap. Se crucea lumea. Asa ca am noroc de un copil cuminte si imi permit sa il car mai peste tot.
Nici nu stiu ce sa mai zic. E naspa, cam atat. De evitat divortul nu prea se poate evita. Din punctul meu de vedere e un capitol inchis iar el se pare ca e de aceeasi parere.

Va multumesc mult si imi cer scuze ca nu am mai trecut pe la noi prin piticodrom dar nu am avut puterea sa citesc despre familii sanatoase. O sa imi revin si ma intorc cu siguranta la bebelusii nostri.

NukaTM powered by Ana&Matei Enterprises

Rayuela spune:

Uof!
draga sofia,eu te-am simpatizat de cind ai intrat pe forum,pentru ca erai o fire vesela,plina de umor!Nu pot sa zic mai multe decit ti-au spus fetele,pentru ca te-au sfatuit bine,insa as adauga numai o chestie:
Fireste ca ai nevoie de ajutor!!!Nu este nici o rusine sa-l ceri,draga Sofia!!chiar daca nu este tatal Irinucai,ai sigur un prieten care te poate ajuta,o matusha,o bunica,trebuie neaparat sa gasesti pe cineva care sa te ajute macar din cind in cind,pentru ca un copilas la virsta Irinucai cere foarte,foarte multa atentie,si este foarte greu cind esti singura!
Am vazut ca ai pus multe intrebari in prima postare,si ma tem ca ai luat deja hotarirea definitiva.
Nu stiu ce sa te sfatuiesc ,habar-n-am.Dar stiu ca o sa reusesti sa iesi din necaz cu fruntea sus si un zimbet...curaj,draga mea!
P.S.-Irinuka e delicioasa