mi-e greu
Raspunsuri - Pagina 5
clio spune:
Doamne, eu am ramas muta de durere...mi se pare incredibil ca un om sa indure atatea chinuri.Ciudat este faptul ca s-a intamplat sa citesc cele scrise de tine intr-un moment in care nu dadeam doi lei pe viata asta...
Nicoleta si 
Alexia (21 aprilie 2005)
kristinutza spune:
multumesc pt mesaje.
am fost plecata o saptamana cu baietelul meu la o casa la tzara, impreuna cu o prietena si copilul ei. cred ca a fost un prag psihologic f important pt mine. imi imaginam din spital ca vom merge cu copiii la casa asta, care e langa padure, unde e superb, unde nu e tv (nici internet), ce mai, trai patriarhal, cum spune raluca.
m-am descurcat cu copilul, singura, fara sot, fara nimeni.
nu pot sa spun cat de fericita sunt ca am reusit lucrul asta... nici nu stiu de ce sunt asa de mandra si bucuroasa... dar sunt.
(raman cu o frica, totusi, doctorii au spus sa nu ridic copilul, sa nu-l tin in brate... sper sa nu-mi fortez norocul)
in concluzie...
nu cred ca sunt mai buna dupa experienta mea spitaliceasca, dar stiu
- ca pot face f multe cu vointa, asa ca pot deveni mai buna daca intr-adevar vreau asta;
- ca ma iubeste multa lume, iar sotul si copilul sunt cele mai importante pt mine si vor prima intotdeauna (inaintea banilor, serviciului, bagaretilor, invidiosilor etc);
- ca imi cunosc mai bine calitatile si defectele si ca... ma plac chiar f mult asa cum sunt;
- ca nu imi este frica de moarte; moartea poate fi o usurare la un moment dat. doar ca imi doresc sa traiesc cat mai mult alaturi de persoanele dragi.
va doresc multa sanatate tuturor celor care ati citit subiectul asta si sper sa nu treceti prin ceva asemanator ca sa va ganditi ce e important pt voi in viata.
aaa, si ca sa va mai spun ceva: din toata saracia noastra, m-am hotarat cu sotul si vom imprmuta niste bani sa cumparam un teren f aproape de locul unde am fost saptamana trecuta. este pe un deal superb, peisajul e minunat, are si padure mare in spate. in timp vom ridica o casuta acolo.
am inceput sa scap de frica recidivarii bolii. nu mai tin un regim f strict. nu mai am dureri. pot avea grija de copil si de casa.
incep sa redevin fericita.
spitalul a ramas undeva in urma.
iar cea mai mare bucurie a mea este ca am un copil perfect sanatos, care nu a avut macat diaree pana acum si a racit f usor o singura data in 9 luni (implinite ieri). am lipsit mult de langa radu, dar cand il vad venind spre mine, il vad cum rade cand ma joc cu el si cum imi intinde manutele ca sa mergem la plimbare simt ca puterile nu mi s-au terminat in spital, ci ca sunt capabila de multe, multe. doar ca voi incerca sa fac mai putine si mai bune.
sunt din nou fericita, ceea ce va doresc si domniilor voastre.
cristina, mama de radu (09.10.2005)
poze si www.dropshots.com/new.php?userid=128437&cdate=20060625&cimg=0" target="_blank">video
cge spune:
Cristina, cred ca deja iti e mai bine ca atunci cand ai deschis acest subiect.
Ma bucur pentru asta.
Eu vreau sa iti spun ca si eu stiu cum e sa stai departe de puiutul tau. La mine n-au fost din fericire problemele de sanatate care m-au tinut departe de el.
Dar durerea asta nu trece, la mine e acolo si dupa 5 ani.
De fiecare data cand trebuie sa ma despart de Victor (il las si cu bunicii, si in tabara) imi e cumplit de greu.
Numai bine,
Cristina,
mama lui Victor 07.01.2000 si a Ancai 16.09.2005
Sefii Casei
www.computerbild.ro" target="_blank">Revista lui tati
dana_lucia spune:
Kristinutza, desi suntem colege de listuta, spre rusinea mea, nu am fost la timp la curent cu cele ce ti s-au intimplat si am aflat abia dupa.
Stiu ce inseamna sa stai in spital (am stat si eu vara trecuta 5 saptamini si jumatate, cred ca ai citit deja despre asta) si sa mai ai si mari incertitudini despre ce iti face copilul asa cu ma fost la inceput pentru mine.
Ce pot sa iti spun este ca trebuie sa te simti mindra, esti o invingatoare si sunt sigura ca si Raducu va fi mereu mindru de asa o mamica.
Va doresc tot binele din lume, sunteti o familie frumoasa!
Salutari,
Dana Lucia si 
Alberto
kristinutza spune:
mda, ma laudam ca ce bine imi e...
am citit vreo 2 subiecte mai triste pe forum si am bocit de nu ma mai pot opri. probabil am devenit mult mai sensibila cand aud de copilasi in spital, de familii spulberate pe sosele si alte treburi din astea.
poate eram prea rece inainte.
nu va speriati, sunt fericita alaturi de familia mea. dar... ma afecteaza mult mai mult decat inainte povestile astea triste.
dar cred ca e bine ca mi se intampla asa. cred ca sunt povesti impresionante care pur si simplu se petrec in jurul nostru, iar din cand in cand ne ating si pe noi sau pe cei dragi... poate daca nu exista suferinta, nu exista nici fericire, nu? ar fi chiar logic. stiind ce inseamna greul, stii sa apreciezi momentele frumoase.
maaai, ce filozofeala de doi lei fac la doua noaptea!
sanatate tuturor si multumesc!
cristina, mama de radu (09.10.2005)
poze si www.dropshots.com/new.php?userid=128437&cdate=20060625&cimg=0" target="_blank">video
silvia_d spune:
kristinuta,am citit subiectul acesta,si plang...nici nu stiu daca sa-ti spun ca plang!am vazut si pozele,l-am vazut si pe baietelul tau!esti o mamik frumoasa cu un bebe minunat!
ma rog la bunul Dumnezeu sa-ti dea multa sanatate si multa liniste sufleteasca!stiu ca suna ca un cliseu,dar atatea cuvinte am gasit acum!sincer,povestea ta m-a ravasit!
ce zambet frumos ai in poze,alaturi de familia ta!
mama lia spune:
of, draga mea!!!! sa-ti dea Dumnezeu sanatate si putere!!!!
este foarte important sa vorbesti, sa te descarci. asta facem pe acest forum.
zicala ca ce nu te omoara te intareste, e adevarata. acum poti sa intelegi mai bine si suferintele altora....
sa nu uiti ca nu esti singura, ai desprecopii cu tine!!!!
te sarut!!!
p.s. si imi fac mea culpa daca te-am suparat la faza cu "lasati copiii sa..".......ce sa fac, sunt si eu doar o mama ....